Analiză Corecție masivă pe piața metalelor prețioase. Expert: „Argintul are cel mai mare potențial de surpriză"
După o prăbușire record pe 30 ianuarie, când prețul argintului a scăzut cu 26,3% într-o singură zi, piața metalelor prețioase intră într-o perioadă de recalibrare. Aurul, de asemenea, a pierdut aproape 9% în aceeași zi, iar scăderile au continuat și la începutul lui februarie, cu aproximativ 3,5% pentru ambele metale.
Aceste corecții vin după un raliu exploziv: argintul a crescut aproape 250% în ultimele 12 luni, iar aurul și-a consolidat trendul ascendent, atrăgând capital speculativ și poziționându-se ca activ de refugiu. În ciuda volatilității recente, tendința pe termen lung rămâne pozitivă, cu argintul și aurul marcând luni consecutive de creștere la finalul lunii ianuarie.
Eugen Chiracu, director de operațiuni la o companie de import și export de metale prețioase, explică pentru DigiEconomic că această corecție nu indică sfârșitul unui ciclu, ci mai degrabă o pauză tehnică într-un trend mai amplu.
„Scăderile recente din aur și, mai ales, din argint au fost alimentate în principal de ajustări pe piețele de derivate: închideri de poziții speculative, creșteri de marje și repoziționări tactice. Aceste mișcări sunt tipice pentru un ciclu matur, nu pentru începutul unui declin structural.”
Argintul: volatilitate și potențial dublu
Potrivit lui Chiracu, argintul rămâne metalul cu cele mai mari oscilații, fiind prins între două lumi: investițională și industrială.
„Spre deosebire de aur, argintul este tranzacționat ca activ monetar, dar este și consumat fizic în industrii-cheie, de la electronică la energie verde. Această dualitate explică volatilitatea ridicată, dar și potențialul său. În fazele de stres, argintul cade mai rapid. În fazele constructive, recuperează și accelerează mai puternic decât aurul.”
Scăderea record din ianuarie a fost amplificată de lichidările forțate pe piața futures și de creșterea cerințelor de marjă, dar cererea pentru metalul fizic rămâne ridicată. Chiracu adaugă: „Termenele de livrare pentru lingouri pot ajunge la două-trei luni, un indiciu clar că producția este depășită de cerere. Aceste tensiuni nu se reflectă imediat în cotații, dar creează un prag inferior de preț și cresc sensibilitatea pieței la orice șoc de ofertă.”
Aurul: ancora de stabilitate și rolul băncilor centrale
Aurul își păstrează statutul de activ defensiv și un instrument folosit de bănci centrale pentru reconfigurarea rezervelor monetare.
„Tot mai multe bănci centrale continuă să reducă expunerea pe dolar și să o înlocuiască gradual cu aur. Este un proces persistent, care oferă aurului suport structural, chiar și în perioadele de corecție”, explică Chiracu.
Acest rol face ca aurul să fie mai puțin sensibil la fluctuațiile pe termen scurt, iar investitorii instituționali, nu retail, dictează acum ritmul pieței.
„Retailul lipsește încă din ecuație. Achizițiile sunt dominate de instituții, bănci centrale și investitori sofisticați, ceea ce indică mai degrabă o fază de acumulare decât de distribuție”, adaugă el.
Factorii care vor dicta evoluția în 2026
Chiracu subliniază că direcția dobânzilor reale, forța dolarului și cererea industrială pentru argint vor modela dinamica pieței: „Un dolar foarte puternic sau o politică monetară mai restrictivă ar putea prelungi consolidarea. În schimb, orice revenire a incertitudinii sau scădere a ratelor reale ar putea reactiva rapid interesul investițional.”
Anul 2026 pentru metale prețioase nu marchează ieșirea aurului și argintului de pe scenă, ci mai degrabă ajustarea ritmului. Aurul rămâne ancora de stabilitate, iar argintul continuă să fie metalul volatil, dar cu cel mai mare potențial de surpriză.
