Cât de greu este să înfiezi un copil în România. Povestea unei familii care așteaptă de doi ani pe lista de adopții
Cazul Sorinei scoate la iveală adevărate probleme sistemice legate de adopţii. Jurnaliștii de la Digi24 au filmat cazul familiei Manole. Chiar dacă ştiau că adopţia nu e floare la ureche şi că îi aşteaptă o procedură deloc uşoară, doi soţi din Mehedinţi şi-au luat inima în dinţi şi au pornit la drum. De mai bine de doi ani sunt pe lista de aşteptare şi realizează că sunt încă departe de momentul în care îşi vor putea strânge în braţe copila mult-dorită.
Ofelia şi Nicu Manole sunt, de 6 ani, o familie. Ea are 39 de ani, el - 50. Ofelia este economist, Nicu, inginer. Îşi doresc cu ardoare un copil, dar nici fertilizarea in vitro nu i-a ajutat.
Ofelia Manole: A fost destul de traumatizant, dar am mers mai departe. Am încercat şi la Sovata şi, în ultimul rând, am încercat la DGASPC, pentru adopţie.
După ani de aşteptări şi verificări minuţioase, au aflat că fericirea lor depinde de un calculator. Un program stabileşte gradul de potrivire între un copil şi părinţii aflaţi pe lista celor care doresc să adopte.
Ofelia Manole: Am început procesul de adopţie din 2016. S-a finalizat în februarie 2017 când am primit atestatul de părinţi adoptatori şi de atunci tot aşteptăm o potrivire a calculatorului cu noi.
Nicu Manole: E greu. Sunt momente când suntem super fericiţi: Gata, acum este, şi momente când ne prăbuşim. Aşteptăm pentru că nu avem încotro.
Au pus o singură condiţie când s-au înscris pe lista de adopţie: copilul să nu aibă probleme psihice grave. Recent au fost nevoiţi să refuze fix un astfel de caz.
Nicu Manole: Ne-am dus la direcţie să vedem profilul copilului şi, surpriză, copilul nu se potrivea. Timp de doi ani de zile chiar am crezut în sistem, că funcţionează, calculatorul decide, factorul uman nu îşi pune amprenta cu subiectivismul specific.
Ulterior, sistemul i-a găsit potriviţi să devină părinţii unei fetiţe, dar un specialist din cadrul Protecţiei Copilului a decis altceva.
Nicu Manole: Calculatorul a stabilit o potrivire între noi şi o fetiţă din Drobeta Turnu-Severin, care potrivire, luni, n-a mai fost şi aici a fost marele şoc pentru noi, că totuşi hotărârea a fost luată de factorul uman.
Nicu şi Ofelia aşteaptă acum clarificări. Abia după ce vor lămuri lucrurile cu acest copil care le-a fost refuzat, vor putea să vadă fotografiile altor micuţi lăsaţi în grija statului.
Ofelia Manone: Vara trecută, m-am dus şi am făcut cerere pentru mai multe judeţe. M-am dus şi am ales 15 judeţe.
Nicu Manole: Nu vrem cu ochi albaştri, nu vrem blondă. Din contră, la reînnoirea atestatului, am acceptat şi anumite probleme care pot fi datorate mediului în care a crescut, nu s-a bucurat de dragoste din partea asistentului maternal, probleme care pot fi corectate şi pe care ni le asumăm. Concret, e vorba de întârzieri în dezvoltarea limbajului.
Ofelia Manone: Chiar nu există un copil într-o jumătate de ţară, un sfert de ţară? E greu.
Potrivit statisticilor, cei mai mulţi copii adoptaţi au între 1 şi 4 ani, iar fetiţele sunt preferate de familiile adoptatoare.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
