Fără petrol rusesc și tarife uriașe contra Chinei: De ce Uniunii Europene îi va fi imposibil să respecte toate cerințele lui Trump

Pentru ca SUA să impună sancțiuni dure contra Rusiei din cauza războiului din Ucraina, Donald Trump ar vrea ca aliații europeni să îndeplinească mai multe cerințe. Cât de dificil va fi pentru Uniunea Europeană să îi facă pe plac președintelui american?

Într-o postare pe rețelele sociale, Trump a spus că este pregătit să impună sancțiunile pe care aliații Statelor Unite i-au cerut să le adopte, dar numai atunci când statele NATO nu vor mai cumpăra petrol din Rusia. Mai mult, Trump ar vrea ca aceste țări să impună propriile lor tarife comerciale de cel puțin 50% în cazul importurilor din China până la încheierea războiului din Ucraina.

Pentru cele mai multe țări UE, renunțarea completă la petrolul rusesc nu ar fi foarte dificil de implementat. Importurile din Rusia s-au prăbușit deja după ce Uniunea Europeană a interzis livrările făcute cu ajutorul transportului maritim.

Înainte de război, UE importa 45% din gazele naturale și 27% din țițeiul de care aveau nevoie din Rusia. Anul trecut, aceste procente au scăzut la 19%, respectiv 3%. În 2024, UE a plătit Moscovei 21,9 miliarde de euro pentru combustibilii fosili, reprezentând aproximativ 10% din veniturile totale obținute de Rusia din exporturi.

Slovacia este dependentă în proporție de aproape 100% de țițeiul din Rusia

Ungaria și Slovacia insistă că au nevoie de petrolul rusesc, ceea face munca Bruxellesului încă și mai dificilă. Cele două țări au primit temporar permisiunea de a continua livrările de petrol prin conducta Drujba care traversează Ucraina.

Cele două țări au cumpărat între timp încă și mai mult petrol rusesc, profitând de prețurile reduse, ceea ce a făcut ca Budapesta și Bratislava să devină și mai dependente de importurile din Rusia.

Înainte de război, Ungaria depindea de țițeiul rusesc în proporție de 61%; în 2024, procentul a crescut la 86%. În același timp, dependența Slovaciei de importurile din Rusia a rămas aproape de 100%, potrivit unui raport al Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat.

„Deconectarea de la sursele de energie rusească ar avea consecințe foarte grave atât pentru economia Slovaciei, cât și pentru economiile europene”, a spus un purtător de cuvânt al ministerului slovac de externe. „Așadar, ne opunem acestei propuneri.”

Comisarul european pentru energie, Dan Jorgensen, va începe în următoarele săptămâni negocierile cu cele două țări pentru a pune capăt importurilor de energie din Rusia. Bruxellesul ar dori ca statele UE să nu mai importe deloc gaz rusesc până în 2027.

Administrația Trump ar vrea ca întreg procesul prevăzut în planul REPowerEU să se încheie mai repede, dar capitalele europene „au nevoie de timp ca să se adapteze și să găsească surse alternative”, după cum a explicat un diplomat european citat de Politico.

Trump vrea ca toate statele NATO să renunțe la importurile de energie din Rusia. Turcia este principalul obstacol

Trump a mers încă și mai departe și a cerut ca toate statele NATO să renunțe la importurile de energie din Rusia. Problema cea mai mare, în acest caz, este Turcia - un aliat critic din NATO care beneficiază de o locație strategică unică, controlând accesul înspre Marea Neagră.

Turcia a refuzat să se alăture sancțiunilor comerciale occidentale contra Rusiei. În schimb, țara a profitat de prăbușirea relațiilor dintre Europa și Rusia, câștigând miliarde de euro din reexportarea petrolului rusesc către Europa și alte părți ale lumii.

Sunt foarte mici șanse ca președintele turc Recep Tayyip Erdogan să îi facă pe plac lui Trump. Turcia este în mijlocul unei crize a costului de trai și se confruntă cu prețuri mari la energie, ceea ce alimentează nemulțumirile populației și pune în pericol regimul lui Erdogan.

În jur de 50% din importurile de petrol și gaze ale Turciei au venit anul trecut din Rusia.

NATO nu va juca probabil niciun rol în oprirea importurilor din Rusia, potrivit unui diplomat NATO. Politicile legate de „cumpărarea de petrol și gaze rusești și de introducerea de tarife de către Europa țin de UE”.

UE trebuie să își tripleze importurile de energie din SUA. „Nu se va întâmpla niciodată”

Administrația Trump a prezentat creșterea vânzărilor de gaz natural lichefiat ca pe o oportunitate „win-win”: profituri mai mari pentru firmele americane care exportă combustibili fosili și mai puține venituri pentru mașinăria de război a Rusiei.

Președintele american s-a folosit de amenințarea tarifelor comerciale pentru a obține promisiunea președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, că UE va cumpăra petrol și gaze din SUA în valoare de cel puțin 750 de miliarde de dolari până la finalul mandatului lui Trump.

Analiștii au explicat că această promisiune va fi aproape imposibil de respectat. UE a cheltuit 375 de miliarde de euro pe importurile de energie anul trecut și doar 76 de miliarde de euro au ajuns în SUA.

Pentru a respecta angajamentul luat de von der Leyen, UE ar trebui practic să își tripleze importurile din SUA în următorii trei ani și ar trebui să renunțe la alți furnizori importanți, precum Norvegia, care poate livra gaz mai ieftin prin conducte.

Valoarea totală a exporturilor de petrol și gaze din Statele Unite în 2024 a fost de doar 166 de miliarde de dolari, ceea ce ar însemna că nici dacă Washingtonul ar redirecționa toate exporturile sale către UE nu ar fi destul să livreze cantitatea uriașă prevăzută în acordul agreat de von der Leyen și Trump la întâlnirea din Scoția.

Acest lucru „nu se va întâmpla niciodată”, a spus Laura Page, un analist principal al Kpler.

Cerința cea mai dificilă pentru UE: nu există nicio șansă să fie îndeplinită

Impunerea de tarife comerciale pentru importurile din China este o cerință care nu are nicio șansă să fie îndeplinită de UE. Atât din punct de vedere politic, cât și economic, taxele vamale contra Chinei ar fi o lovitură fatală pentru Uniunea Europeană, potrivit Politico.

În ultimele decenii, economia UE a devenit tot mai conectată de cea a Chinei, consumatorii fiind obișnuiți cu importurile ieftine. Sectoare cruciale ale economiei europene - de la producătorii auto din Germania și până la comercianții de vin din Franța și casele de modă din Italia - depind în mare parte de China în privința procesului de producție și al vânzărilor.

China este al treilea cel mai mare partener comercial al Uniunii Europene în privința bunurilor și serviciilor - după SUA și Marea Britanie - iar dacă vorbim doar de bunuri, se clasează pe locul doi. Mărfurile din China reprezintă 21% din totalul importurilor UE.

„Trump știe sau a fost informat de faptul că încercăm să încheiem un acord comercial cu India și că nu vrem neapărat să intrăm într-un război comercial cu China”, a spus un diplomat european pentru Politico.

Editor : Raul Nețoiu