Analiză Plafonarea energiei complică lupta cu inflația. Oficial BNR: România a ales cel mai scump și mai puțin eficient model
Subvenționarea consumului de energie prin prețuri administrate și plafonări reprezintă o soluție ineficientă, costisitoare și fiscal nesustenabilă, iar România trebuie să separe protecția socială de controlul prețurilor, susține Cezar Boțel, consilier al guvernatorului BNR, într-un articol de opinie publicat joi, 30 iulie.
Autorul arată că România a menținut, timp de peste trei decenii, prețuri administrate la energie, cu liberalizări rare și scurte, urmate de noi plafonări care au acoperit aproape toți consumatorii casnici. În cazul consumului casnic, perioada efectivă de funcționare a unor prețuri libere a fost foarte redusă: liberalizarea energiei electrice de la 1 iulie 2020 și cea a gazelor naturale de la 1 ianuarie 2021 au fost suspendate din 1 noiembrie 2021.
Liberalizarea prețului energiei electrice a fost reluată abia în iulie 2025, în timp ce plafonarea prețului gazelor naturale a fost prelungită pentru al cincilea an consecutiv, până la 31 martie 2027.
„Subvenționarea prin preț este ineficientă și fiscal nesustenabilă: generează costuri ridicate și impredictibile, distorsionează semnalele de preț, stimulează consumul excesiv și descurajează investițiile în producție, infrastructură și tehnologii moderne. Subvențiile universale sunt regresive: gospodăriile cu venituri mari captează cea mai mare parte a beneficiilor, în timp ce resursele publice sunt irosite în detrimentul programelor sociale țintite.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Mii de retrageri de la bancomate, într-o nouă schemă de evaziune fiscală descoperită de ANAF. La cât se ridică prejudiciul
Transferurile țintite sunt alternativa net superioară: protejează eficient consumatorii vulnerabili, nu distorsionează prețurile relative, reduc contracția PIB și sunt semnificativ mai puțin costisitoare pentru buget”, arată specialistul.
Potrivit lui Boțel, protecția consumatorilor vulnerabili este necesară, mai ales în perioade de criză, însă sprijinul social nu ar trebui realizat prin menținerea artificială a prețurilor la energie pentru categorii foarte largi de consumatori.
România, într-o situație macroeconomică vulnerabilă
Cezar Boțel avertizează că România se confruntă cu dezechilibre macroeconomice majore: deficit fiscal și de cont curent excesive, datorie publică în creștere rapidă și inflație ridicată.
În acest context, spațiul fiscal este „practic epuizat” până la definitivarea consolidării fiscale, iar politicile economice trebuie să fie formulate cu mai mult realism și responsabilitate.
„În România prelungirea schemelor de plafonare a amplificat costurile bugetare, a creat incertitudine pentru furnizori, și a amânat repetat revenirea la un cadru de piață predictibil și orientat către eficiență energetică.
În perioada 2021–2025 suprapunerea subvențiilor universale cu ajutoarele țintite, precum și subvenționarea simultană a consumului casnic și productiv au făcut sistemul de protecție a consumului de energie mai costisitor fiscal și mai puțin eficient, întârziind rezolvarea problemelor structurale ale pieței.”
Autorul critică fundamentarea măsurilor economice doar pe efectele imediate și vizibile, arătând că intervențiile statului modifică regulile pieței, motivațiile agenților economici și comportamentul acestora. În opinia sa, orice decizie de plafonare sau subvenționare trebuie evaluată nu doar prin efectele de moment, ci și prin consecințele indirecte, secundare și propagate în timp.
„Economia este complexă și dinamică, și orice intervenție exterioară care alterează relațiile existente și ‘regulile jocului’ alterează și motivațiile agenților economici și ca atare comportamentul acestora. Așteptarea ca o directivă/reglementare/finanțare decisă de guvern să producă efecte numai acolo unde și doar atât cât a intenționat acesta este o iluzie extrem de costisitoare pentru economie. Evaluarea măsurilor luate în considerație trebuie să se extindă asupra efectelor secundare, indirecte, propagate dincolo de termenul foarte scurt, a consecințelor neintenționate și deseori nedorite”, punctează Boțel.
Costuri fiscale, investiții mai slabe și distorsiuni în piață
Articolul trece în revistă mai multe studii și rapoarte internaționale, inclusiv ale Băncii Mondiale, FMI, International Institute for Sustainable Development și Energy Policy Group, care arată că subvenționarea energiei generează costuri fiscale substanțiale și erodează sustenabilitatea finanțelor publice.
Potrivit autorului, subvențiile măresc cheltuielile bugetare sau reduc veniturile statului, creează obligații de plată volatile și impredictibile și obligă guvernele să se împrumute mai scump în perioade de presiune fiscală.
În plus, prețurile artificial scăzute descurajează investițiile în sectorul energetic, reduc stimulentele pentru modernizarea infrastructurii și limitează adoptarea tehnologiilor care economisesc energie.
Boțel mai arată că subvențiile distorsionează semnalele de preț, stimulează consumul excesiv și ineficient de energie și accentuează dependența de importuri, ceea ce crește vulnerabilitatea la șocuri externe.
Subvențiile universale favorizează gospodăriile cu venituri mari
Un punct central al analizei este caracterul regresiv al subvențiilor universale. Deși sunt prezentate ca măsuri de protecție socială, acestea avantajează mai ales gospodăriile cu venituri mari, care consumă mai multă energie.
Autorul citează un studiu FMI potrivit căruia, dacă grupul-țintă ar fi cele mai sărace 40% dintre gospodării, transferul unui singur dolar către acestea prin subvenții pentru benzină ar costa bugetul 14 dolari, pentru că cea mai mare parte a beneficiilor ajunge la gospodăriile cu venituri mai ridicate.
În cazul subvențiilor pentru întreaga grupă de combustibili, cele mai bogate 20% dintre gospodării captează de peste șase ori mai mult din beneficii decât cele mai sărace 20%.
Prin urmare, susține Boțel, fondurile publice sunt irosite în detrimentul unor programe sociale țintite și mai eficiente.
Pe scurt, subvenționarea energiei are următoarele consecințe:
- Generează costuri fiscale substanțiale și erodează sustenabilitatea finanțelor publice,
- Încetinește creșterea economică prin mai multe canale,
- Distorsionează prețurile și reduc eficiența economiei,
- Subvențiile universale prin preț sunt nu doar ineficace, ci chiar contraproductive (regresive) pentru protecția socială,
- Slăbește securitatea energetică, crește dependența de combustibilii fosili și vulnerabilitatea la șocuri,
- Creează interese particulare/de grup consolidate (vested interests) pentru menținerea subvențiilor, trafic transfrontalier, corupție,
- Finanțările netransparente maschează costul social adevărat al energiei.
Transferurile țintite, soluția mai eficientă
Alternativa propusă este sprijinul direct, țintit, pentru consumatorii vulnerabili, sub formă de transferuri bănești sau vouchere.
Aceste transferuri sunt considerate mai eficiente pentru protecția socială, mai puțin costisitoare pentru buget și mai puțin distorsionante pentru economie. Spre deosebire de plafonări, ele nu modifică prețurile relative, nu stimulează artificial cererea de energie și permit gospodăriilor vulnerabile să decidă cum își distribuie cheltuielile.
„Transferurile țintite sunt mult mai eficace pentru protecția socială comparativ cu alternativele. Spre deosebire de subvențiile universale, transferurile direcționate permit controlul costurilor bugetare, de importanță vitală în caz de spațiu fiscal limitat.
Transferurile bănești oferă fiecărui beneficiar flexibilitatea de a alege conform propriilor preferințe cum să-și distribuie cheltuielile pentru diverse surse de energie, în limita propriului buget (suplimentat prin transfer)… și elimină necesitatea implicării directe a guvernului în distribuția energiei subvenționate, ceea ce este costisitor și creează posibilitatea abuzurilor. Direcționarea transferurilor către categoriile vulnerabile este esențială pentru câștigarea suportului public pentru reforma eliminării subvenționării prin preț a energiei”, mai arată analiza.
România a suprapus subvențiile universale cu ajutoarele țintite
În cazul României, autorul arată că statul a folosit după 1989 mai ales ajutoare sociale pentru încălzire și energie, destinate categoriilor cu venituri mici. Totuși, un cadru unitar pentru consumatorul vulnerabil a apărut abia prin Legea 226/2021.
După adoptarea acesteia, au fost introduse ajutoare țintite, precum suplimentul pentru energie, vouchere și sume sezoniere pentru încălzirea locuinței.
„Reforma este însă departe de a fi finalizată. Mecanismul automat de identificare a consumatorului eligibil și de reducere directă pe factură (anunțat public în ianuarie 2026) nu a fost încă pus în funcțiune. Nu există încă integrare automată ANAF–ANPIS–furnizori”, notează autorul.
În opinia sa, problema majoră este că Legea consumatorului vulnerabil nu a însemnat trecerea de la subvenții la transferuri țintite, ci suprapunerea celor două sisteme. România ar fi ales astfel, într-o perioadă de deficite bugetare record, „cel mai scump și mai puțin eficient model posibil”.
Plafoanele au creat costuri de miliarde și probleme pentru furnizori
Articolul citează și raportul Energy Policy Group privind prețurile energiei după plafonare. Potrivit acestuia, pentru intervalul noiembrie 2021 - martie 2024, ANRE validase spre decontare pentru furnizorii de energie suma de 25,9 miliarde lei, echivalentul a circa 5,2 miliarde euro.
Pentru 2024, Asociația Furnizorilor de Energie Electrică din România reclama aproximativ 1,6 miliarde euro, adică aproape 8 miliarde lei, pe care companiile de furnizare le aveau de recuperat de la autorități pentru compensarea facturilor.
Raportul EPG arată că plafonarea a distorsionat piața, a limitat concurența, a favorizat concentrarea pieței și a descurajat investițiile în noi capacități de producție, transport, distribuție, eficiență energetică și flexibilizarea cererii.
Recomandările includ stabilirea unui calendar clar de eliminare a plafonării, protecție țintită pentru consumatorii vulnerabili, responsabilizarea consumatorilor, creșterea transparenței ofertelor și consolidarea contractelor bilaterale pe termen lung.
Efectul antiinflaționist al plafonării este doar aparent
O parte importantă a analizei vizează efectele asupra inflației. Boțel susține că ideea potrivit căreia subvențiile reduc inflația trebuie privită cu scepticism.
Pe termen scurt, plafonarea scade mecanic indicele prețurilor de consum, pentru că reduce administrativ prețul energiei plătit de consumator. Însă, în realitate, prețurile reduse artificial stimulează cererea de energie într-un moment în care oferta este rigidă sau constrânsă.
„Efectul antiinflaționist al subvențiilor este doar aparent și temporar: plafonarea reduce mecanic inflația headline, dar majorează inflația de bază prin creșterea cererii într-un sector cu ofertă rigidă și prin amplificarea costurilor firmelor.
Pe termen mediu, subvențiile cresc persistența inflației și complică procesul dezinflaționist, generând presiuni latente care se materializează în ajustări fiscale, dinamici salariale și salturi ample ale prețurilor după eliminarea plafoanelor.”
De ce plafonarea complică sarcina băncii centrale
Autorul susține că plafonarea prețurilor energiei nu ușurează sarcina băncii centrale, ci o complică: „maschează presiunile persistente asupra inflației de bază, distorsionează semnalele relevante pentru deciziile de politică monetară și slăbește ancorarea anticipațiilor pe termen mediu”.
Banca centrală trebuie să reacționeze la presiuni inflaționiste care se acumulează pe termen mediu, în timp ce în statistici inflația totală poate părea temporar mai mică datorită intervenției administrative asupra prețurilor.
Soluția: revenire la prețuri de piață și sprijin pentru vulnerabili
În concluzie, Cezar Boțel susține că subvenționarea consumului de energie prin plafonări nu poate rezolva crizele energetice și nu poate substitui reformele structurale.
„Subvenționarea consumului de energie, în special prin prețuri administrate și plafonări, este o soluție ineficace și costistoare pentru gestionarea crizelor energetice și pentru protecția socială a consumatorilor vulnerabili. Ea generează multiple consecințe economice, fiscale și sociale neprevăzute și nedorite care se acumulează și se amplifică în timp. Costurile fiscale sunt ridicate și în mare măsură impredictibile, legând finanțele publice de evoluția unor prețuri sensibile politic și dificil de reformat. Distorsionarea semnalelor vitale pe care prețurile ar trebui să le transmită stimulează consumul excesiv, reduce eficiența energetică și descurajează investițiile în producție, infrastructură și tehnologii moderne.
Subvențiile universale sunt contraproductive și din perspectiva protecției sociale. Deși sunt prezentate drept măsuri luate cu prioritate în favoarea celor săraci, cea mai mare parte a beneficiilor din subvenții este captată de gospodăriile cu venituri mari. Resursele bugetare sunt astfel irosite în detrimentul programelor sociale țintite și al altor destinații prioritare, mai ales în fazele descendente ale ciclurilor economice.”
Autorul arată că protecția socială trebuie separată de controlul prețurilor, iar intervențiile administrative asupra pieței energiei trebuie eliminate. În lipsa acestei separări, România riscă să mențină un sistem costisitor, ineficient, generator de presiuni inflaționiste și dificil de susținut fiscal.
„Crizele energetice nu pot fi rezolvate prin decizii administrative motivate doar cu intenții bune. Pentru transformări pozitive reale și de durată este necesară eliminarea intervențiilor asupra prețurilor, alături de consolidarea mecanismelor de sprijin țintit pentru consumatorii vulnerabili și de accelerarea reformelor structurale necesare pentru funcționarea mai eficientă a pieței energiei. Ca întotdeauna, soluția de fond nu constă în prelungirea tratamentului aplicat simptomelor, ci în îndepărtarea cauzelor care le generează”, conchide oficialul BNR.
Vezi articolul complet AICI.
Te-ar putea interesa și Prețul energiei s-a triplat în ultimii ani. Ce spun specialiștii despre viitorul facturilor
