Model de ambiţie pentru elevii din România: tânărul nevăzător premiant la o școală normală
A obţinut media 9,33 la Bacalaureat şi a devenit student la Facultatea de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea Transilvania din Braşov. Este performanţa unui adolescent care NU vede şi care învaţă de opt ani în învăţământul obişnuit, alături de elevi fără probleme medicale. Bogdan Suciu spune lumii o poveste despre ce înseamnă să nu renunţi în faţa greutăţilor vieţii. Unul dintre motivele pentru care vrea să fie psiholog este acela că-şi doreşte să-i ajute pe adolescenţii care, la fel ca şi el, sunt orbi.
9,70 la Istorie, 9,60 la Română şi 8,70, la Logică. Aşa sună reuşita lui Bogdan, absolvent cu acte în regulă, al Seminarului Teologic din Braşov.
„Cred că, pentru cei din jur, este ceva deosebit, cei din jur nefiind obişnuiţi cu astfel de situaţii şi de aceea percep ceea ce am făcut ca pe ceva deosebit. Însă pentru mine e viaţa de zi cu zi, adică e ceva ce trebuie făcut”, spune Bogdan Suciu, proaspăt student.
Bogdan s-a născut fără vedere. Clasele primare le-a urmat la şcoli dedicate celor cu deficienţe de vedere. Din clasa a V-a însă, a fost integrat în învăţământul de masă. Reuşita de la Bacalaureat n-a fost o surpriză, pentru că Bogdan a obţinut premiul al II-lea în fiecare an de liceu. A avut aproape de el părinţii şi colegii de clasă.
„Colegii mei m-au ajutat foarte mult, în sensul în care, atunci când eram mai puţin pregătit din punct de vedere al asimilării materiei, ei şi-au rupt din timpul lor, din timpul lor liber, din pauză şi mi-au citit”, povestește Bogdan.
Bacalauratul l-a susţinut, legal, însoţit de doi profesori: unul i-a citit, la fiecare materie, cerinţele subiectelor, iar altul a notat fidel pe foaia de examen, fără să intervină în vreun fel, răspunsurile lui Bogdan.
„Cea mai mare problemă a lui era să nu-şi dezamăgească profesorii care au avut încredere în el şi care au asigurat pregătirea lui”, spune Dan Suciu, tatăl lui Bogdan.
Nu doar părinţii şi colegii au contribuit la acest succes. În ultimii şapte ani, Bogdan a avut un psihopedagog asistent. Femeia i-a scris totul pe hârtie, la şcoală, iar acasă, membrii familiei au citit şi înregistrat fiecare rând, astfel încât adolescentul să poată asimila materia.
„Am plâns, deci nu, asta a fost reacţia, de bucurie...(...) Efectiv am stat, îl luam de acasă, mergeam la şcoală, stăteam lângă el în bancă, îi luam notiţele, că acasă mama procesa totul, înregistra pe mp3, ca să poată să înveţe mai departe. Îi scriam tezele şi testele şi eram colegi de bancă”, povestește Anca Cosma, psihopedagogul lui Bogdan.
Odată devenit student, Bogdan trebuie să se despartă de cea care i-a fost ca o umbră, timp de şapte ani. Legea îi cere acest lucru. Ambii părinţi au serviciu şi nu au găsit, încă, pe altcineva, care, contra cost, să îl însoțească permanent pe Bogdan la facultate.
Citiți și:
Povestea unui învingător. Băiatul din Dorohoi care a impresionat o țară întreagă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
