Horia Tecău: Aplică practica recunoștinței câteva săptămâni, să vezi ce produce. S-ar putea să se creeze un miracol acolo
Dacă în fiecare zi am fi recunoscători pentru ceva, n-am mai avea timp de critici, prejudecăți și răutăți gratuite. E credința cu care Horia Tecău a învățat să facă performanță în tenis și pe care acum le-o transmite copiiilor pe care îi ghidează în sport. Fostul tenismen s-a alăturat campaniei "Împreună, fără ură" și ne-a povestit cum a trecut de la un jucător nervos la campion de Grand Slam.
- Ți s-a întâmplat ca atunci când câștigi să fii lăudat, să fii iubit și în momentul în care pierzi să fii înjurat?
Da, cred că un un sportiv, mai ales un sportiv care concurează cu public, trece prin experiențele astea, pentru că joci în tot felul de medii, câteodată ești susținut, câteodată joci cu favoritul publicului și nu ești susținut, ești chiar provocat, enervat și testat. Dar e un mod prin care poți să-ți antrenezi atenția - să fii foarte atent la ce poți controla tu. Ușor de vorbit acum și de povestit lucrurile astea... eu am trecut prin ele cu multe meciuri pierdute, pentru că nu am putut să-mi controlez atenția și gândurile, pentru că am fost influențat de exterior.
- Cum erai ca jucător când erai foarte tânăr?
Eram foarte nervos. Mă supăram. Mă supăram pentru că nu acceptam greșeala. Eram perfecționist și perfecționismul vine tot dintr-o critică. Vreau să fiu perfect, pentru că, atunci când greșesc, sunt criticat. Și acolo se naște credința că greșeala nu e bună.
- Cine te critica?
Toată lumea. Primești o formă de critică și de acasă, și de la antrenor, și de la profesor. Dacă e o critică pe execuții nereușite și comparație cu ceilalți sau nu mai primești atenție, imediat se instalează acea credință: "eu nu mai vreau să greșesc, că greșeala nu e bună". Și dacă o ducem și mai departe, "eu nu mai vreau să greșesc, deci nu mai vreau nici măcar să încerc". La mine se dezvoltase această critică, această autocritică și când intram în meciuri unde miza era mai mare și apărea greșeala sau teama de greșeală, automat evitare, ezitare, blocare și înghețare. Și nu mai puteam să performez. Era o diferență mare între antrenament și meci. Și am început să lucrez cu atenția. Eram foarte focusat, ca un laser. Și, cu ghidarea potrivită, se schimbă gândirea, atitudine, acțiunile. Mă simțeam mai bine, mai liber, mai încrezător, mai în putere. Simțeam că pot să joc cu oricine, oricând!
- Te ocupi acum de copii, de tineri care vor să facă sport, care vor să joace tenis. Cum e pentru un copil care își dorește să facă performanță să aibă parte de atitudini critice, de multă presiune?
Este atitudinea și gândirea care blochează cel mai mult performanța. Și asta pleacă mult din modul în care comparăm, de foarte devreme, adică ne comparăm între noi și suntem critici cu noi. Și atunci acea critică devine o autocritică și asta se transformă într-o gândire și o credință de genul "nu sunt suficient de bun."
- Înțeleg că un sportiv nu antrenează doar mușchii corpului, ci și mușchii minții. Cum facem să antrenăm mai des mușchiul empatiei?
Practica recunoștinței! Să fiu recunoscător că respir, că am un acoperiș și pot să fac ceea ce îmi place și cu oameni care îmi plac. Prin practica asta a recunoștinței se dizolvă tensiuni.
- Dar ce i-ai spune cuiva care ți-ar spune... dar am prea multe probleme ca să fiu recunoscător. Nu am pentru ce să fiu recunoscător....
Toți avem pentru ce să fim recunoscători. Doar că respirăm este o recunoștință în sine. Aplică practica recunoștinței, chiar dacă mecanic, câteva săptămâni, să vezi ce produce. S-ar putea să se creeze un miracol acolo!
_________________________________
Într-un climat social tot mai tensionat, zdruncinat de dezinformare, discriminare și intoleranță, ura găsește un teren fertil pentru a se aprinde și a se răspândi cu ușurință. O societate dominată de prejudecăți este o societate care se dinamitează din interior, iar nevoia de a combate discursul instigator la ură nu mai este o opțiune, ci devine o necesitate. În acest context, Digi24 își propune să atragă atenția asupra consecințelor nocive ale valului de înverșunare propagat în spațiul public și în interacțiunile umane.
Proiectul „Împreună, fără ură” aduce în prim-plan povești autentice, confesiuni și reflecții puternice despre felul în care ura lovește în oameni și despre ce putem face ca să o oprim. Inițiativa reunește, într-un dialog deschis, voci relevante din diferite domenii care au acceptat invitația jurnalistei Ioana Ciurlea de a discuta despre această realitate dureroasă și despre puterea eliberatoare a iubirii.
Printre cei care s-au alăturat demersului civic se regăsesc actorii Victor Rebengiuc, Alex Bogdan și Ada Galeș, artiștii Erika Isac și Emil Rengle, „Regele” Dorin Cioabă, creatoarea de conținut culinar Jamila, psihoterapeutul Gaspar Gyorgy, dar și lideri de opinie din online precum Silviu Faiăr și Mircea Bravo.
Campania „Împreună, fără ură” vizează și declanșarea cât mai urgentă a procesului de actualizare a legislației în vigoare care face dificilă, în prezent, sancționarea celor care promovează ura sau săvârșesc fapte motivate de acest tip de comportament.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
