După 2007, odată cu integrarea României în aderarea României la UE, ne-a lipsit un proiect național care să depășească discuțiile partizane. Un proiect care să fie întins pe cel puțin un deceniu, care să deservească întreaga societate. Ne-a lipsit un proiect național care să mobilizeze energiile formidabile din societatea românească.
O spun ca om care predau de peste 15 ani la catedră într-o universitate din primele trei ale României și care, ca atâția alții, a putut constata cum arată învățământul nostru din interiorul sistemului. Calitatea educației este strâns legată de indicatorii de performanță economică, democratică și culturală a unei țări. Progresul, prosperitatea și securitatea națională a României sunt într-o relație directă cu capitalul uman al țării. O țară cu o educație în suferință nu poate progresa la niciun nivel, este o națiune care bate pasul pe loc.
România este obligată să se angajeze într-o reformă profundă a educației, bazată pe o viziune coerentă și centrată atât pe rezolvarea problemelor existente, cât și pe anticiparea nevoilor unei societăți aflate în plin proces de transformare. Nu doar soluționarea problemei logistice, a bazei materiale, a dotărilor sau cea a stimulentelor financiare acordate cadrelor didactice vor transforma școala românească, ci mai ales calitatea actului educațional. Să fim sinceri: fără un proiect național, această din urmă urgență nu avea cum să-și găsească soluționarea. Nu doar noi acte normative, hotărâri de Guvern, ordonanțe de urgență, ordine de ministru etc înseamnă acest lucru, ci angajarea instituției încărcate cu cea mai mare legitimitate – instituția prezidențială – în acest demers național.
De aceea, proiectul asumat de Președintele României Klaus Iohannis este cel mai important proiect național din ultimii 14 ani. Educația nu ține de stânga sau de dreapta. Acest proiect va rămâne și după ce președintele Iohannis își va încheia mandatul. Nu este despre o persoană sau o funcție, fie aceasta și cea mai mare funcție în stat. Educația este un bun public care trebuie furnizat într-un mod calitativ, accesibil, adaptat la realitățile tehnologice și sociale și care să atragă cei mai buni specialiști.
Pentru a face față unei lumi competitive, trebuie să investim masiv în educație, să devenim competitivi regional, european și internațional. În condițiile în care accesul la resurse și tehnologii și finanțare se ”democratizează” la nivel mondial, competitivitatea unei țări depinde în măsură tot mai mare de educație. Este singurul factor de producție ce poate face diferența între succes și eșec pe o piață tot mai concurențială și care impune o eficiență sporită. Și pentru o țară ca România, emergentă, cu nevoi multe și resurse relativ puține, educația poate fi valoarea adăugată care compensează lipsurile noastre din economie, industrie, servicii publice.
Începând cu anul 2016 și până în prezent, Proiectul ,,România Educată” a beneficiat de cea mai largă consultare publică din România privind educația, pe parcursul căreia au fost organizate dezbateri referitoare la opțiunile strategice ale României pentru sistemul de învățământ.
La aceste dezbateri, au participat peste 10.000 de persoane, iar la elaborarea documentelor au contribuit peste 60 de instituții publice și organizații neguvernamentale, incluzând reprezentanți ai actorilor din domeniu și experți.
În urma dezbaterilor, au rezultat documente de politici publice, rapoarte tematice și planuri de acțiune, care au fost actualizate și agreate prin consens politic transpartinic în anul 2021.
Pasul următor este elaborarea Pachetului legislativ care să asigure implementarea Proiectului „România Educată" și organizarea de consultări cu partenerii sociali, reprezentanți ai asociațiilor de părinți, ai mediului economic și organizațiilor neguvernamentale, ai comunităților locale, ai altor autorități/ entități publice, elevi, studenți, profesori, experți, pentru definitivarea Pachetului legislativ. Astfel, nu ne vom mai trezi cu legi care să fie asumate de un ministru sau altul, cu modificări de aproape 100 de articole de lege peste noapte sau cu asumare partizană.
De 1 decembrie, de Ziua Națională, am putea avea o nouă lege a Educației pentru o nouă Românie. O Românie care să lupte de la egal la egal cu țările din vestul Europei în privința productivității, inovării, cercetării, antreprenoriatului.
O Românie în care fiecare copil are loc la creșă sau grădiniță moderne, profesorii sunt respectați, unde toți elevii au șanse egale la un sistem de învățământ care să le ofere cu adevărat oportunități în viață.
O Românie care pregătește elevul și studentul pentru o lume globalizată, în care nu mai concurează pentru job-uri cu cei din orașul sau țara lui, ci cu alți absolveți din Praga, Madrid, Londra sau Beijing. În această lume, cel mai valoros skill este educația.
În Epoca informațională, educația este moneda de schimb pe piața globală. Educația nu mai este o cale către succes și o viață împlinită, ci o necesitate pentru ca fiecare absolvent să aibă o astfel de viață.
O Românie în care aprox. 30.000 de elevi din ciclurile primar și gimnazial abandonează școala este o țară care nu poate face provocărilor specifice mileniului III. O Românie în care 1.180 de școli cu grupuri sanitare neconforme, dotate necorespunzător sau amplasate în exteriorul construcțiilor de învățământ” este o țară care nu poate face provocărilor mileniului III. O Românie în care dintr-o generație de elevi înscriși în clasa I (anul 2003/2004), doar 20% dintre aceștia ajung să finalizeze anul I de facultate, iar ceilalți 80% ajung în societate ca persoane NEETs*, este o Românie care nu poate face provocărilor specifice mileniului III.
De aceea, proiectul România Educată, care va beneficia și de cel mai mare pachet financiar din istoria României pentru un proiect public, este provocarea cea mai mare a României după aderarea la NATO și UE.
