Va reuși Guvernul să dreagă votul în străinătate?

Marți, 23 august, Ministerul Afacerilor Externe organizează o dezbatere publică pe marginea unui proiect de ordonanță de urgență prin care încearcă să dreagă ce se mai poate în privința votului românilor din străinătate. Proiectul aduce două schimbări importante:

1. permite românilor din străinătate să se înscrie în Registrul Electoral trimițând documentele și prin email (nu doar prin poștă sau personal la ambasadă/consulat) — înscrierea este o condiție necesară pentru a vota prin corespondență sau pentru a cere o secție de vot în localitatea lor;

2. permite alegătorilor din străinătate să voteze în persoană la oricare dintre secțiile deschise în țările unde se află (spre deosebire de situația actuală, în care, dacă nu s-au înscris în Registru, pot vota doar la ambasade sau consulate).

Dar este un proiect tardiv.

Care sunt părțile bune ale modificărilor?

* Prima măsură este bună, dar vine mult prea târziu pentru a schimba cu adevărat ceva. Chiar și în cel mai optimist scenariu, rămân cel mult 12 zile pentru ca alegătorii din străinătate să afle de schimbare și să trimită documentele necesare.

* A doua măsură este cea care face necesar și util demersul, pentru că în absența ei am fi ajuns la situații absurde, în care un alegător trebuia să meargă la ambasadă, deși avea secție în localitatea lui, pentru că nu s-a înscris în Registru.

* Mai există și opinia că proiectul este neconstituțional, pentru că modifică sistemul electoral cu doar câteva luni înainte de alegeri, dar nu sunt de acord cu această opinie.

Votul în străinătate, teorie și practică

În teorie, votul din străinătate la alegerile parlamentar din acest an ar trebui să funcționeze destul de simplu.

În practică, situația e dezastruoasă: doar 3.000 de alegători români din străinătate s-au înscris în Registrul Electoral. Motivele sunt mai multe: nu au aflat la timp, nu au avut încredere în autoritățile statului, nu îi interesează.

Acest lucru se întâmplă în condițiile în care știm sigur că sunt peste două milioane de români cu domiciliul în străinătate. Știm sigur, adică din datele oficiale ale țărilor gazdă, în special din rezultatele recensămintelor ce au avut loc în anul 2011 în toate țările membre UE. Probabil că cifra reală e mai mare, dar măcar două milioane apar în date oficiale.

În aceste condiții, e clar că trebuie făcut ceva, iar Guvernul, iată, reacționează măcar în ultimul ceas.

De ce OUG este tardivă?

Există un termen până la care alegătorii pot să se înscrie în Registru: cel mult 48 de ore de la începerea perioadei electorale. La rândul ei, perioada electorală începe atunci când intră în vigoare hotărârea guvernului privind stabilirea datei alegerilor. Cum nu știm încă data alegerilor (!), termenul e destul de confuz.

Totuși, legea ne oferă câteva repere importante. Pentru că alegerile pot fi organizate doar duminica, și pentru a respecta mandatul maxim la Parlamentului actual, cel mai târziu pot fi organizate pe 11 decembrie. Alte date posibile le aflăm scăzând câte 7 zile. Dacă scădem 90 de zile (termenul pentru anunțat data), obținem următoarele opțiunie:

Alegeri 11 decembrie, perioada electorală începe la 12 septembrie, termenul pentru înscriere în Registrul Electoral este 14 septembrie

Alegeri 4 decembrie, perioada electorală începe la 5 septembrie, termenul pentru înscriere în Registrul Electoral este 7 septembrie

Alegeri 27 noiembrie, perioada electorală începe la 29 august, termenul pentru înscriere în Registrul Electoral este 31 august

Mai devreme de atât nu are rost să calculăm, de vreme ce guvernul organizează o dezbatere pe 23 august, după care va adopta o OUG.

Presupunând că alegerile vor fi împinse cel mai târziu posibil (11 decembrie*) și că OUG va fi adoptată și publicată în Monitorul Oficial în prima zi de sesiune parlamentară (1 septembrie), rămân cel mult 12 zile pentru ca alegătorii din străinătate să afle de schimbare și să trimită documentele necesare.

E foarte puțin probabil să asistăm la o înscriere masivă în acest timp scurt, iar dacă se întâmplă, mă tem că MAE va fi complet depășit de corespondența primită.

În privința înscrierii în Registru, măsura acoperă gestionarea dezastruoasă de către MAE și AEP a întregului proces. E adevărat că legea e proastă, că procesul de înscriere e dificil și că încrederea cetățenilor e scăzută. Dar aceste condiții erau deja cunoscute la momentul începerii campaniei de promovare a noului instrument. Instituțiile statului nu au făcut niciun efort serios să ajungă la alegători.

Câteva clipuri și afișe erau minimul necesar.

Rezultatul obținut - 3.000 din peste 2.000.000! - ar trebui să fie prilej de demisie a șefilor acestor instituții. În schimb, ei ne spun că „adoptă măsuri pro-active” și dau vina pe Parlament, care a făcut legea proastă.

De ce e totuși un demers necesar?

A doua măsură, care permite alegătorilor din străinătate să voteze în persoană la oricare dintre secțiile deschise în țările unde se află, este cea care face ca OUG propusă să aibă sens, să fie utilă. Altfel, chiar dacă se deschide o secție de vot la tine în localitate, ai avea voie să votezi doar dacă te-ai înscris în Registru.

Să ne imaginăm un scenariu foarte posibil: într-o localitate din Italia sunt 5.000 de alegători români. Dintre aceștia, 200 se înscriu în Registru și cer secție de vot. MAE deschide secția de vot, dar doar cei 200 au voie să voteze. Toți ceilalți 4.800 trebuie să meargă la Roma, la ambasadă, sau la un consulat. Absurd.

Proiectul propus de Guvern are meritul de a elimina aceste restricții: dacă locuiești în străinătate, poți să mergi la oricare dintre secțiile de vot din țara respectivă și, dovedind că ai domiciliul sau reședința în țara în cauză, poți vota.

În acest punct, Guvernul vine într-adevăr să rezolve o problemă a legii, care a luat în calcul doar varianta foarte optimistă în care toți alegătorii se vor înscrie în Registru. Mai este și varianta că legiuitorul, cu reavoință, a gândit un sistem care face dificil votul în străinătate, dar nu vreau să intru pe tărâmul speculațiilor. 

Este OUG neconstituțională?

Este deja cunoscută o decizie a Curții Constituționale care spune că nu poate fi schimbat sistemul electoral cu mai puțin de un an înainte de alegeri. Dar tot CCR a interpretat în alte situații formularea „afectează drepturile fundamentale” în sens de „restricționează”.

Dacă măsura extinde un drept, atunci ordonanța e considerată constituțională. În cazul de față, extinde dreptul de vot prin eliminarea unor restricții administrative. De aceea cred că, în lumina jurisprudenței CCR de până acum, OUG ar fi constituțională.

Ca notă de final, e de remarcat posibila dată de 11 decembrie a alegerilor.

Suntem într-o țară în care avem adesea ninsori abundente în decembrie, cu drumuri închise și localități izolate. Suntem într-o țară în care de la 1 decembrie începe un fel de febră a Crăciunului și toți se gândesc doar la asta. Suntem într-o țară în care pe la jumătatea lui decembrie toate instituțiile publice centrale și locale se chinuie să închidă anul, să cheltuie ultimii bani, să termine ultimele proiecte.

În această țară, ideea de a vota pe 11 decembrie mi se pare una cât se poate de proastă. 

Editor: Laura Ștefănuț