Luna albastră de sâmbătă va fi ultima până în 2020

Ultima Lună albastră din 2018 va răsări sâmbătă, 31 martie şi este ultima astfel de Lună produsă până în noaptea de Halloween a anului 2020, scrie Agerpres.

Numele de Lună albastră este dat celei de-a doua Luni pline care se produce într-o singură lună calendaristică, un fenomen ce are loc, în medie, la fiecare doi ani şi jumătate.

"Luna albastră", denumire atribuită fenomenului dublu de Lună Plină ce are loc în cadrul aceleiaşi luni calendaristice, marchează sfârşitul lunii - 31 martie.

Potrivit acestui calcul, în 2018 "Luna albastră" s-a produs şi în prima lună a anului, respectiv pe 31 ianuarie şi 31 martie. Faza de Lună Plină de pe 31 martie 2018, se produce la 15 h 37 m.

Folosirea expresiei "Lună albastră" ca referinţă pentru acest eveniment astronomic a rezultat dintr-o eroare apărută în paginile publicaţiei Sky and Telescope din 1946. Expresia a făcut apoi ocolul lumii, cauzând o veritabilă fascinaţie în rândul publicului, iar numele ei a fost dat unui cocktail şi unui sortiment de bere foarte bine vândut în Statele Unite. Expresia din limba engleză „once in a blue Moon” descrie un eveniment extrem de rar.

Luna de sâmbătă va fi cea de-a doua Lună albastră din acest an.

Prima a putut fi admirată la 31 ianuarie, când fenomenul de Lună plină a fost asociat şi cu cel de Super-Lună sângerie şi de eclipsă de Lună (o astfel de eclipsă - când Luna trece în conul de umbră produs de Terra - este de asemenea denumită "Lună sângerie" deoarece astrul nu devine complet negru, pentru că o parte din lumina Soarelui, reflectată de atmosfera terestră, atinge indirect suprafaţa selenară).

Pentru ca o Lună plină să primească apelativul de Super Lună ea trebuie să se afle la perigeu - punctul ei orbital cel mai apropiat în raport cu Terra, când este vizibilă, în medie, cu 14% mai mare decât de obicei şi cu 30% mai strălucitoare.

Cel de-al doilea fenomen de Lună plină petrecut pe parcursul unei singure luni calendaristice este posibil pentru că satelitul natural al Pământului are nevoie de 29,5 zile pentru a încheia o orbită completă în jurul planetei, dar fiecare lună calendaristică (cu excepţia lui Februarie) are 30 sau 31 de zile.

Cum a apărut denumirea de Lună albastră

Expresia de "Lună albastră" a fost folosită, iniţial, potrivit www.timeanddate.com, pentru a defini a treia Lună Plină dintr-un sezon astronomic (care reprezintă trei luni dintr-un an cu patru anotimpuri), cu patru faze de Lună Plină. 

Expresia "Lună albastră", care face referire la Luna Plină, care se produce de două ori în cadrul aceleiaşi luni calendaristice, a apărut într-un articol al astronomului James Hugh Pruett (1886-1955) publicat în revista americană "Sky and Telescope", în 1946, ca urmare a unui calcul greşit. O corecţie a fost tipărită la scurt timp. Dar greşeala făcută de astronom s-a răspândit în întreaga lume, din cauza definiţiei simple şi foarte uşor de înţeles. În prezent, denumirea de "Lună albastră", în această situaţie, este considerată ca fiind a doua definiţie a fenomenului (de Lună Plină), şi a continuat să fie folosită în ambele situaţii. Potrivit acestui calcul, în luna octombrie 2020 faza de Lună Plină se va produce de două ori şi vom avea fenomenul de "Luna albastră".

Majoritatea aşa-numitelor "Luni albastre" nu sunt, însă, cu nimic diferite de Lunile Pline obişnuite, având aceeaşi culoare în tonuri palide de gri şi alb.

Totuşi, Luna apare uneori învăluită într-un halou albastru, însă acest fenomen se produce doar atunci când în atmosfera terestră există cantităţi mari de fum şi de particule, precum cele care provin din erupţii vulcanice uriaşe.

Oamenii au putut vedea o "Lună albastră" în 1980, după erupţia vulcanului Mount St Helens din Washington (SUA), sau în 1982, după erupţia vulcanului El Chichón din Mexic, precum şi în 1991, după erupţia vulcanului Pinatubo din Filipine. Aceeaşi iluzie a "Lunii albastre" poate apărea şi după puternice incendii de pădure.

Conform NASA, pentru a vedea o Lună cu adevărat albastră este nevoie de erupţia puternică a unui vulcan pe Pământ. Spre exemplu, în 1883, oamenii vedeau Luna în nuanţe albastre în fiecare noapte după ce vulcanul indonezian Krakatau a erupt cu forţa unei bombe nucleare de 100 de megatone. Norii de cenuşă scuipaţi de vulcan au urcat până la limita superioară a atmosferei terestre, iar Luna a devenit albastră din cauza faptului că cenuşa vulcanică juca rolul unui filtru pentru cei care se uitau pe cer. Norul de cenuşă era format din particule cu diametrul de aproximativ un micron, dimensiune similară lungimii de undă a luminii roşii. Particulele cu această dimensiune blocau lumina roşie în timp ce permiteau trecerea luminii albastre. Astfel, norul de cenuşă aruncat în atmosferă de vulcanul Krakatau a funcţionat ca un filtru albastru iar Luna a devenit la rândul ei albastră.

Fiind un eveniment relativ rar, există diferite teorii şi cu privire la numirea "albastră" ("blue"). Una dintre aceste teorii susţine că termenul "blue" provine din cuvântul arhaic "belewe", care înseamnă "a trăda". Oamenii din vechime ar fi crezut că Luna, după care îşi coordonau activităţile agricole, îi trădează apărând plină în mod neaşteptat, în afara periodicităţii calendaristice obişnuite.

De-a lungul istoriei, au apărut şi numeroase superstiţii care însoţesc fenomenul.