Exclusiv Atacuri cibernetice, dezinformare și cabluri sabotate: ce planuri are NATO pentru a-și apăra aliații?
Războiul hibrid lovește zilnic aliații NATO, de la cabluri sabotate și atacuri cibernetice până la dezinformare și agenți recrutați pe rețelele sociale. Ce face Alianța ca să-și protejeze cetățenii? Cristina Cileacu a discutat, la Pașaport Diplomatic, cu Jean Charles Ellermann-Kingombe, secretar general adjunct NATO pentru transformare cibernetică și digitală.
Cristina Cileacu: Jean Charles Elermann-Kingombe, bine aţi venit la Pașaport diplomatic.
Jean Charles Ellermann-Kingombe: Vă mulțumesc foarte mult pentru invitaţie.
Aliații simt presiunea hibridă
Cristina Cileacu: Sunteți secretar general adjunct al NATO pentru transformare cibernetică și digitală și, din moment ce vă ocupaţi de acest departament, vreau să vă întreb mai întâi despre războiul hibrid pe care îl simte întreaga Europă. Am asistat la sabotaje, vedem multă dezinformare în toate țările aliate. Ce este mai grav în zilele noastre, un cablu sabotat sau dezinformarea?
Jean Charles Ellermann-Kingombe: Cred că este greu de spus dacă un lucru este mai sever decât altele. Presiunea hibridă în care ne aflăm a fost resimțită diferit de diferiți aliați, pentru că instrumentele hibridului sunt foarte diverse. Ați menționat două exemple, este și instrumentalizarea refugiaților, sunt atacurile cibernetice, deci setul de instrumente hibrid este foarte diversificat și se simte diferit de aliați. Dar ce vedem în ultimii ani este că presiunea asupra noastră a crescut în cantitate. Vedem, de asemenea, că adversarii noștri sunt mai nesăbuiți. Și astfel, în general, suntem foarte conștienți și foarte implicaţi în felul în care răspundem la provocarea hibridă și cum, pe de o parte, ne pregătim pentru a rezista în faţa ei, dar ne asigurăm și că nu este vorba doar de reziliență, descurajare, ci este și despre apărare.
NATO și siguranța datelor private
Cristina Cileacu: Infrastructura critică pe care o folosim cu toții, cablurile, energia, spitalele sunt deţinute și de companii private, nu totul este deținut de stat. În acest caz, ați spus recent că zidul care separă NATO de guvernele aliate și companiile private trebuie să se micșoreze. Cum funcționează acest lucru în practică?
Jean Charles Ellermann-Kingombe: Cred că ai spus-o bine, o mare parte din infrastructura pe care ne bazăm pentru planurile noastre de apărare militară este deținută de operatori privați. O mare parte din infrastructura pe care ne bazăm pentru reziliența societăților noastre, cablurile de comunicații, cablurile energetice, sunt deținute de operatori privați, sunt fundamentale pentru rezistența societății noastre, dar deținute de operatorii privați care au senzori, au o mulțime de puncte de date, pe care le folosesc pentru supravegherea infrastructurii respective. Avem nevoie de aceste date, dacă vrem să supraveghem această infrastructură. Am lucrat în ultimii ani, în special la infrastructura submarină. Dacă dorim să avem ceea ce numim conștientizare situațională, în timp real, avem nevoie de date. Unele date provin din sectorul privat. Dacă ne uităm la Ucraina, sectorul energetic, care a fost vizat în mod deliberat de ruși, acum, repararea acelui sector este făcută și de industrie. Industria are un rol important. Industria este o țintă, dar industria este, de asemenea, o parte foarte mare a soluției. Deci, cred că pentru a oferi o apărare hibridă substanțială și robustă, trebuie să fie implicarea întregii societăți în apărare, o apărare care include și industria.
Intelligence NATO împărțit cu industria
Cristina Cileacu: Și industria cooperează cu NATO? Înțelege industria că, pentru a fi mai bine protejată, are nevoie de această susţinere din partea Alianței?
Jean Charles Ellermann-Kingombe: Cred că am investit mult în ultimii ani în dezvoltarea relațiilor noastre cu industria. Facem exerciții cu industria, încercăm să împărtășim informațiile obţinute de serviciile de intelligence, atât cât se poate, cu industria și cred că este o îmbunătățire puternică a modului în care lucrăm cu industria. Evident că poate continua să crească și de aceea, de exemplu, în ultimele zile am avut un simpozion hibrid, când ne adunăm cei 32 de membri (n.r.NATO), ne asigurăm întotdeauna că aducem şi industria pentru o parte a discuţiei, pentru ca ei să explice perspectiva lor și pentru ca noi să explicăm preocupările pe care le vedem, și să explorăm cum putem construi acel parteneriat de încredere.
Rusia vrea să dividă aliații
Cristina Cileacu: Ați spus mai devreme că Rusia are o cutie de instrumente atunci când vine vorba de războiul hibrid și poate unul dintre cele mai simțite de noi toți, de cetățeni, este acest război de dezinformare. Folosesc fiecare eveniment real pentru a aprofunda polarizarea în rândul populației aliaților. Cum poate NATO să contracareze aceste efecte asupra fiecărei țări și să nu se amestece în politica internă?
Jean Charles Elermann-Kingombe: În primul rând, cred că este important să ne amintim care este scopul, care este obiectivul campaniei hibride rusești. Ei încearcă să provoace diviziune. Ei știu că unitatea este cea mai mare forță a noastră ca Alianță. Ei încearcă să provoace discordie, să creeze incertitudine în rândul populațiilor noastre.
Cristina Cileacu: Frică.
Jean Charles Ellermann-Kingombe: Frică, foarte clar. Dar încearcă, de asemenea să ne descurajeze să oferim ajutor Ucrainei. Aceasta este ambiția lor. Procedând astfel, în răspunsul nostru, trebuie să reamintim, de asemenea, că suntem o Alianță defensivă puternică. Vorbim despre a ne păstra calmul și a continua. Când spun asta, nu vreau să subestimez riscul, imaginea amenințării. Când spunem păstrați-vă calmul, este pentru că trebuie să ne reamintim că suntem o Alianță puternică. Suntem o Alianță de care, peste 75 de ani, nimeni nu a fost dispus să se ia direct, pentru că știe ce putere avem. Așa că trebuie să ne reamintim că avem putere. Trebuie să continuăm, iar când spun să continuăm, trebuie să continuăm să investim în această forță. La Haga, națiunile au convenit să investească până la 5% pentru apărare. De la Haga, am văzut cum națiunile au crescut cu adevărat deja în primul an masiv investițiile, cum ne modernizăm armata, aducem noi tehnologii. Asta face parte din continuarea demonstrației de descurajare pe care o putem aduna. Și când spun descurajare, este important să înțelegem ce înseamnă în termeni simpli. Adversarii noștri vor sta mereu și vor calcula: are sens să atac? Și trebuie să ne asigurăm că atunci când fac acel calcul, ajung întotdeauna la rezultatul: nu are sens, pentru că vom pierde. Și să continuăm, în cele din urmă, este și despre ajutorul nostru pentru Ucraina. Rușii vor să ne facă să renunţăm, semnalăm foarte clar că vom continua să sprijinim Ucraina așa cum face țara voastră, și așa cum face Alianța.
NATO investește în reziliență
Cristina Cileacu: Din moment ce aţi menţionat acordul de la Haga, pentru ca ţările să cheltuiască cinci procente pentru apăraRE, 1,5% din PIB-urile noastre ar trebui să se îndrepte spre rezilienţă, inclusiv, bineînţeles, rezilienţa populaţiei. Cum vor simți cetățenii această investiție?
Jean Charles Ellermann-Kingombe: În primul rând, cred că cetățenii țării tale și țara de unde vin eu se bazează pe...
Cristina Cileacu: În toată Alianţa, da.
Jean Charles Ellermann-Kingombe: În întreaga Alianță, se bazează pe o infrastructură stabilă, infrastructură care este astăzi provocată în spațiul cibernetic. Așadar, sperăm că, prin investițiile noastre într-o protecție cibernetică mai bună, într-o protecție fizică mai bună, putem continua să furnizăm aceste servicii și să asigurăm continuitatea pentru serviciile de bază pentru susținerea unei societăți. Cum ar trebui să se simtă? În mod ideal, ar trebui să se simtă văzând că avem o societate funcţională. Știm că infrastructura, acum și centrele de date, sunt ținte importante pentru adversarii noștri. Vedem asta în Ucraina, în fiecare zi. Astăzi nu vedem prea mult probleme fizice ale infrastructurii, dar vă pot asigura că în fiecare zi infrastructura noastră este provocată în spațiul cibernetic și în fiecare zi investim masiv în respingerea și în abordarea acestor amenințări cibernetice. Nu tot ceea ce facem este ceva ce oamenii pot să vadă cu ochii lor, dar faptul că suntem capabili să susținem serviciile este, de asemenea, rezultatul unei importante activități de protecție cibernetică. Asta fac aliații în mod individual și, de asemenea, îi sprijină şi NATO, deoarece apărarea noastră este din ce în ce mai digitală, deci se bazează și pe posibilitatea de a fi protejată în spațiul cibernetic.
Recrutarea agenților de "unică folosință"
Cristina Cileacu: Rusia are o metodă: recrutează agenți, agenți locali, îi plăteşte cu ceva bani și apoi trece mai departe la crearea de tot felul de atacuri. Ce i-aţi spune cuiva care este recrutat în acest fel de Rusia pentru a acționa împotriva NATO?
Jean Charles Ellermann-Kingombe: Presupun că acea persoană ar acționa și împotriva propriei sale țări.
Cristina Cileacu: Absolut.
Jean Charles Ellermann-Kingombe: Evident, toată lumea trebuie să se gândească de două ori înainte de a face ceva ilegal. Cred că acest lucru va fi urmărit într-un sistem național de justiție. Deci cred că Această discuţie este una pe care națiunile individuale o au cu cetățenii lor. Ce spunem ca Alianță este că monitorizăm îndeaproape presiunea hibridă asupra noastră. Le arătam foarte clar adversarilor noștri că nu vom fi descurajați în ce facem, adică să rămânem uniți, să rămânem puternici, să continuăm sprijinul nostru pentru Ucraina și să continuăm să ne pregătim pentru ceea ce este un angajament colectiv, apărarea teritoriului nostru, dacă este necesar.
Lecțiile atacurilor devin obligatorii
Cristina Cileacu: Acest tip de recrutare se întâmplă de obicei cu ajutorul rețelelor de socializare, mai ales Telegram, să numim doar una. Dar mai mult decât atât. NATO nu poate interveni, să zicem, în reglementarea acestui tip de rețele. Dar pentru moment, este o problemă internațională aș spune, Dar totuși cum putem noi, ca NATO, să încercăm să ne protejăm cetățenii?
Jean Charles Ellermann-Kingombe: În primul rând, cred că este important să reamintim mereu că hibridul începe cu aliatul, în privinţa legislației, a investiției în reziliență, adesea și în atribuirea atacurilor hibride. Știi, atacul hibrid se caracterizează prin încercarea de a fi greu de acuzat. Dar atunci ceea ce putem face ca Alianță? Putem împărtăși informații, putem încerca să operăm în comun, o imagine a ceea ce se întâmplă. Ce experimentează o țară poate aduce beneficii altor țări în pregătirea lor. Ce facem foarte des, ne asigurăm că, dacă o țară a suferit recent un atac hibrid, ar putea fi dezinformare, că împărtășește acele informații cu restul națiunilor, astfel încât să putem beneficia cu toții de aceste acțiuni pentru a construi propria rezilienţă. Avem, de asemenea, programe prin care ajutăm națiunile să-și construiască capacitățile. Acest lucru se întâmplă în domeniul cibernetic. De asemenea, lucrăm cu țările partenere, ajutându-le să construim o rezistență puternică. Și apoi cred că este important să reamintim că o mare parte din munca pe care o desfășurăm se face, de asemenea, în strânsă coordonare cu Uniunea Europeană, care are, de asemenea, multe instrumente pe care le poate oferi. Cred că este, în multe privințe, un efort de echipă. Uneori, un răspuns va fi o chestiune individuală. Uneori va fi ceva ce faci ca şi colectiv.
NATO și alegerile anulate din România
Cristina Cileacu: Anularea alegerilor din România din 2024 a creat o mulțime de probleme nu numai în România, ci și în privinţa apărării alegerilor în toată Europa, în special. Vreau să vă întreb dacă acest exemplu a fost cumva folosit de NATO ca studiu de caz, pentru a trage o concluzie și pentru a performa mai bine atunci când vine vorba de apărarea unui aliat atacat de rețelele de socializare.
Jean Charles Ellermann-Kingombe: Aș spune cumva că este aproape o obligație pentru noi să învățăm din evenimente de acest tip. Aţi menţionat alegerile voastre. Pot menționa și alte două alegeri din Moldova, o țară parteneră importantă pentru noi. Am învățat multe din acestea. După astfel de evenimente, ne asigurăm că țara vizată, în acest caz, ţara ta sau Moldova, ne informează, împărtășim informații, înțelegem care este cartea de joc a adversarului, cum ne putem pregăti mai bine pentru a rezista la un astfel de manual data viitoare. Deci, evenimentele hibride, oricât de critice ar putea fi, de asemenea, sunt, și ar trebui să fie întotdeauna, oportunități de învățare pentru noi înșine. Și acesta este, cu siguranță, și cazul alegerilor, unde cred că lecția este că aceste operațiuni sunt operațiuni complexe. Acestea sunt operațiuni care sunt pregătite pe o perioadă lungă de timp, care includ mai multe părți interesate. Deci, răspunsul pe care îl oferim trebuie, de asemenea, să fie bine pregătit. Trebuie să fie întregul guvern, un răspuns al întregii societăți, poate un răspuns în care sunt implicați și parteneri internaționali sau alți aliați. Această complexitate a atacatorului trebuie, de asemenea, să fie egalată de complexitatea răspunsurilor pe care suntem pregătiți și capabili să le oferim.
AI-ul este folosit intens în război
Cristina Cileacu: Vorbind despre complexitate, desigur că acum folosim AI din ce în ce mai mult, inclusiv în războaie, iar Ucraina folosește mult AI pentru a se apăra de atacul rusesc, atât de mult încât aproape 90% din lovituri sunt efectuate cu ajutorul AI. Ați spune că în zilele noastre, în actualul război din Ucraina, de exemplu, AI îi ajută mai mult pe cei care se apără sau este folosită mai mult pentru atac?
Jean Charles Elermann-Kingombe: Cred că este foarte clar că AI este un instrument atât pentru apărător, cât și pentru atacator și, prin urmare, lecțiile pe care le tragem sunt că este absolut esențial ca şi NATO să învețe din războiul din Ucraina, că învățăm din dezvoltarea tehnologică pe care o reprezintă și că ne construim rezistența continuă și descurajarea continuă, capacitatea de a ne moderniza și capacitățile militare. Așa că noi, națiunile, am spus foarte clar, vrem să fim ceea ce numim operațional multi-domeniu. Vrem să fim capabili să ne apărăm nu doar pe uscat, în aer și în apă, ci și în spațiu și în spațiul cibernetic. Trebuie să putem face toate aceste lucruri în același timp. Cyber are propriul domeniu, dar este și un domeniu important, îl numim domeniu de operare în toate celelalte domenii. Războiul terestru de astăzi, războiul aerian modern depind complet de instrumentele digitale care sunt, de asemenea, vulnerabile în spațiul cibernetic. Trebuie să investim în a avea acele capacități digitale, AI fiind evident una dintre acestea. Cred că războiul modern se caracterizează, asta vedeți în Ucraina, prin capacitatea de a aduna cantități enorme de date, de la senzori, de la senzori fizici, din spațiu, de la avioane și apoi se traduce rapid toate aceste informații în perspective acționabile. Așadar, ce au demonstrat ucrainenii este că, prin intermediul instrumentelor susținute de AI, au reușit să reducă timpul de luare a deciziilor cu 90%. Ei iau decizii mult mai rapide, dar și mai bune datorită instrumentelor compatibile cu AI. Așadar, este o reamintire pentru noi că asta modelează câmpul de război modern. Și astfel noi, ca NATO care investește acum masiv în transformarea și construirea apărării noastre, trebuie să avem și acest aspect de modernizare. Ce facem acum este să construim coloana vertebrală digitală pentru o natură operațională multi-domeniu, în câțiva ani.
Omul ia decizii peste AI
Cristina Cileacu: Funcţia dvs., așa cum am spus la începutul acestui interviu, este de Asistent Secretar General pentru Transformare Cibernetică și Digitală. Pentru ca publicul să înțeleagă mai clar, îl sfătuiți pe Secretarul General al NATO în aceste domenii. Va fi un moment la nivelul NATO, când AI va lua decizii de la sine sau va fi întotdeauna un om care ia această decizie?
Jean Charles Elermann-Kingombe: În tot ceea ce facem astăzi, avem un om în buclă. Pentru a vă da un exemplu, am discutat în ultimele șase luni despre sosirea așa-numitului Frontier AI. Deci AI crește în forță și capacitate. Trebuie să folosim aceste instrumente, deoarece adversarii noștri vor folosi aceste instrumente. Atacatorii cibernetici vor folosi aceste instrumente. Prin urmare, trebuie să aducem și aceste instrumente ca parte a construirii propriei noastre protecții cibernetice. Cu instrumentele Frontier AI pe care le-am folosit în ultimele trei sau patru luni, am reușit să creștem masiv numărul de vulnerabilități pe care le-am găsit în propriile noastre sisteme, vulnerabilități care se pot apoi corecta. Trebuie să folosim aceste sisteme, dar le folosim și cu atenție. Auzim poveștile în care lucrurile au mers prost, avem și un om în buclă, avem politici puternice cu privire la cum putem folosi în mod responsabil aceste instrumente. Dar nu există o alternativă la utilizarea instrumentelor AI, deoarece adversarii le folosesc și pentru că fac o diferență critică în calitatea protecției cibernetice, dar și în calitatea deciziilor militare și viteza acelor decizii care pot fi luate cu aceste instrumente.
Sursele de AI pentru NATO
Cristina Cileacu: În Europa, dacă ne uităm la acele țări care produc AI, Europa este puțin în urmă, ca să fiu politicoasă. NATO folosește mai ales AI produsă în Statele Unite sau folosește la fel de bine şi AI produsă de Europa?
Jean Charles Elermann-Kingombe: Cred că NATO este o alianță transatlantică. NATO se bazează nu numai pe cei 32 de aliați, ci și pe cele 32 de industrii ale Alianței. Și acest lucru este cu siguranță și în sfera digitală. Și da, sunt zone în care unele națiuni, națiuni mari, au mai multe capacități decât altele, dar aș spune că, atunci când privim în întreaga Europă, sunt capacități digitale foarte, foarte puternice pe care le folosim. Și când vorbesc, de exemplu, despre modul în care lucrăm cu AI în spațiul cibernetic pentru a ne proteja, da, ne bazăm pe instrumentele AI pe care industria americană le oferă, dar discutăm și folosim și așa-numitele instrumente cu greutate deschisă de la furnizori europeni, care sunt, de asemenea, foarte capabili. Așa că ne asigurăm, în tot ceea ce facem, să avem întotdeauna un mix în care să ne bazăm pe punctele forte ale celor 32. Și cred că aceasta este esența Alianței transatlantice și a unei Alianțe care, de asemenea, la Ankara, în declarația sa finală, a declarat clar ambiția de a construi ceea ce numim un cloud militar transatlantic.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
