Cubanezii resimt tot mai acut efectele unei crize care se adânceşte: pene de curent prelungite, preţuri în creştere la alimente, combustibil şi transport, precum şi teama unei blocade economice tot mai stricte impuse de Statele Unite ale Americii, după avertismentul Washingtonului că va sancţiona ţările care furnizează petrol Cubei, relatează Reuters.
Reuters a intervievat peste 30 de locuitori din Havana şi zonele învecinate, de la vânzători stradali la şoferi de taxi, lucrători din sectorul privat şi angajaţi ai statului, care descriu o populaţie împinsă la limită, într-o economie în care bunurile de bază devin tot mai rare şi mai scumpe.
Deşi zonele rurale ale Cubei sunt de ani de zile obişnuite cu penele de energie şi infrastructura precară, capitala, cu clădirile sale coloniale colorate şi maşinile din anii ’50, se confruntă acum cu o criză similară, pe măsură ce penuria de combustibil se agravează. Livrările de petrol din partea Venezuelei şi Mexicului s-au oprit, iar preşedintele american Donald Trump a ameninţat cu tarife pe importurile din ţările care continuă să alimenteze Havana.
În alte ţări, condiţiile actuale ar fi scos oamenii în stradă, însă în Cuba, unde protestele sunt sever restricţionate, nu a existat până acum o reacţie publică. Totuşi, mulţi se întreabă cât va mai putea suporta populaţia. Peso-ul cubanez s-a depreciat cu peste 10% faţă de dolar în trei săptămâni, iar preţurile alimentelor cresc constant.
„E o situaţie imposibilă. Nu există salariu care să facă faţă acestor scumpiri”, spune Yaite Verdecia, o gospodină din Havana.
Viața de zi cu zi, tot mai greu de suportat
Guvernul cubanez nu a detaliat modul în care intenţionează să gestioneze riscul unei crize umanitare. Ministerul de Externe a declarat vineri „o urgenţă internaţională” după avertismentul SUA privind posibile tarife.
Între timp, viaţa cotidiana se reduce pentru mulţi la a-şi asigura strictul necesar: mâncare, gaz pentru gătit şi acces la apă. Cozile la benzină s-au lungit considerabil, iar carburantul vândut în pesos a dispărut, fiind disponibil doar în dolari, monedă greu accesibilă pentru majoritatea cubanezilor.
Transportul public şi privat este paralizat: autobuzele circulă rar, multe taxiuri nu mai au combustibil, iar altele şi-au dublat tarifele.
„Plăteşti cât cer sau rămâi acasă”, spune Daylan Perez, un tânăr de 22 de ani din Havana.
Nici trecerea la vehicule electrice nu mai ajută. „Pot încărca taxiul doar patru sau cinci ore din cauza penelor”, spune Alexander Leyet, şofer de triciclu electric.
„Totul se reduce la supravieţuire”
În pofida dificultăţilor, puţini cubanezi vorbesc deschis despre proteste. Represiunile din 2021, pe fondul unei contracţii economice de 12% între 2019 şi 2024, alături de migraţia masivă din anii recenţi au diminuat opoziţia internă.
„Nu sunt împotriva ţării mele, dar nu vreau să mor de foame”, a spus Mirta Trujillo, o vânzătoare ambulantă de 71 de ani care plângea povestind că nu-şi mai poate permite alimente.
Pe măsură ce penele de curent se înmulţesc, uneori 12 ore pe zi, se înmulţesc şi accidentele. Reuters a fost martor la un incident într-o intersecţie aglomerată din Havana, unde semafoarele nu funcţionau.
Transportul devine un drum nesfârşit: Julia Anita Cobas, o femeie de serviciu de 69 de ani, face zilnic un drum de 16 kilometri, care durează acum aproape patru ore dus-întors: „Plec înainte de răsărit şi nu ştiu niciodată cum mă voi întoarce”.
Mulţi cubanezi declară că nu cred că Washingtonul le va schimba viaţa în bine: „De când m-am născut, SUA ne ameninţă. Suferim în fiecare zi. Dar am supravieţuit mereu”, spune Cobas.
Aimee Milanes, 32 de ani, rezumă situaţia: „Ne scufundăm. Dar nu avem ce face. Totul se reduce la supravieţuire”.
Editor : C.S.
