Uniunea Europeană și-a prezentat recent cea mai nouă strategie pentru Arctica. Este a cincea de acest gen a blocului începând din 2008 și prima publicată din 2021, cu câteva luni înainte ca Rusia să lanseze invazia pe scară largă asupra Ucrainei. Acest conflict a perturbat guvernanța în Arctica. Activitatea Consiliului Arctic, care include Rusia printre cele opt state membre, a fost suspendată la scurt timp după invazie. Consiliul este principalul forum de cooperare din regiune, scrie The Conversation.
Începând din 2022, amenințarea la adresa securității din partea Rusiei în Arctica a crescut, de asemenea. Rusia s-a angajat în activități hibride în regiune, de la operațiuni de dezinformare și bruiaj al semnalelor GPS până la atacuri asupra conductelor și cablurilor submarine.
Noua strategie a UE are patru priorități:
- consolidarea păcii, securității și rezilienței în Arctica,
- combaterea schimbărilor climatice,
- asigurarea dezvoltării economice
- garantarea dezvoltării regionale și sociale a comunităților arctice.
Aceste priorități sunt, în linii mari, în concordanță cu strategia anterioară din 2021, în care aspectele geopolitice erau deja mai prezente decât în anii precedenți. Există însă câteva schimbări majore.
Mai multă securitate și mai puține acțiuni climatice
O analiză a numărului de cuvinte relevă impactul profund pe care l-a avut deteriorarea contextului de cooperare asupra poziției UE față de regiune. În ultima actualizare, cuvântul „securitate” este menționat de 52 de ori, comparativ cu 23 de ori în 2021. În schimb, „schimbările climatice” apar doar de 14 ori în noua strategie, față de 30 de ori anterior.
Această reorientare către securitate reprezintă o tendință generală în Arctica începând din 2022. Un exemplu în acest sens este crearea, în 2024, a unei Conferințe anuale privind securitatea arctică, în cadrul căreia se discută tendințele de securitate din regiune. Securitatea ocupă, de asemenea, un loc important în strategiile naționale privind Arctica publicate recent, inclusiv cele ale Franței, Italiei, Germaniei și Suediei.
Schimbările climatice nu lipsesc complet din cea mai recentă strategie arctică a UE, iar blocul și-a reafirmat în document angajamentul de a le combate. Însă, în timp ce anterior schimbările climatice constituiau piatra de temelie a angajamentului UE în Arctica, acum acestea sunt prezentate prin prisma securității. Schimbările climatice sunt identificate ca „amplificând riscurile de securitate” și ca o „amenințare definitorie” de care locuitorii Arcticii trebuie să fie „protejați”.
Securitatea stă la baza tuturor celor patru priorități ale noii strategii. Comunitățile arctice beneficiază, de asemenea, de o atenție mult mai mare decât în documentele anterioare.
Deși includerea populațiilor indigene ocupă, de asemenea, un loc mai proeminent, amestecul dintre populațiile indigene și cele locale a fost criticat anterior de Consiliul Saami. Acest amestec subminează drepturile specifice și interesele distincte ale grupurilor indigene, precum poporul Sámi.
O „vecinătate nordică”
O altă schimbare esențială în noua strategie arctică a UE este introducerea conceptului de „vecinătate nordică”. Denumirea sugerează similitudini cu Politica Europeană de Vecinătate a UE, lansată în 2004 pentru a promova relații mai strânse cu vecinii săi din est și sud. Totuși, nu este clar ce formă exactă va lua această vecinătate nordică.
„Vecinătatea nordică” nu este prezentată ca o nouă instituție multilaterală. În schimb, ea a fost propusă ca un cadru politic care să permită proiecte de cooperare și integrare între UE și parteneri „cu viziuni similare”, precum Groenlanda, Norvegia, Islanda, Canada și Regatul Unit.
Prin excluderea Rusiei, acest nou cadru politic semnalează o schimbare în modul în care UE înțelege Arctica. Implicarea timpurie a UE în regiune a rezultat din dorința de a extinde integrarea europeană spre est și nord în anii 2000. Arctica era, de asemenea, o zonă în care cooperarea cu Rusia era posibilă, în ciuda dezacordurilor existente în alte domenii.
Conceptul de vecinătate nordică relevă o reorientare geografică a atenției către Groenlanda și, în general, către vestul și nordul Atlanticului. Cu toate acestea, deși SUA figurează în continuare printre potențialii membri ai vecinătății nordice, această includere vine cu condiții implicite.
Conform noii strategii, un parteneriat cu SUA trebuie să fie „previzibil” și să se bazeze pe „interese și valori comune”. Acest lucru amintește de limbajul folosit în politicile anterioare în ceea ce privește Rusia.
Ce fel de putere este UE?
Poate că cea mai mare schimbare din noua strategie constă în afirmația documentului că cooperarea multilaterală „nu mai poate fi singura bază a abordării UE privind Arctica”.
Acest lucru înseamnă două lucruri. În primul rând, că multilateralismul nu mai este forma predominantă de cooperare în Arctica. Și, în al doilea rând, că poziția geopolitică a UE, în general, se schimbă, trecând de la a fi campioana și întruchiparea multilateralismului la o altă formă de putere.
Acest lucru este vizibil și în accentul pe care noua strategie îl pune pe capacitățile materiale și infrastructurile UE ca condiții pentru securitate. Aceasta include, printre altele, mențiunea privind dezvoltarea capacității Europei de a construi nave spărgătoare de gheață.
Noua strategie arctică a UE semnalează o schimbare amplă în mentalitatea geopolitică europeană. Schimbările climatice și multilateralismul au fost eclipsate de preocupările legate de securitate, ca urmare a peisajului geopolitic fragmentat din Arctica.
Cu toate acestea, în ultimă instanță, schimbările climatice și preocupările sociale vor rămâne priorități cheie pentru locuitorii din Arctica, iar UE nu ar trebui să piardă din vedere acest aspect.
Editor : B.E.
