Analiză Avertisment: O reducere de taxe în 2027 ar fi „o eroare monumentală”. Expert: „Nu este suficient să declari că vrei. Trebuie să poți”
Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, avertizează că dezbaterea privind modelul de dezvoltare al României nu trebuie să creeze o confuzie în privința sursei principale a dificultăților macroeconomice ale țării. În opinia sa, dezechilibrele actuale nu pot fi explicate în principal prin funcționarea unui model de creștere defectuos, ci prin erori de politică macroeconomică, deficite bugetare excesive, venituri fiscale insuficiente și slăbiciuni instituționale.
Într-un articol publicat luni, 6 iulie, Dăianu arată că discuția despre modelul de dezvoltare nu poate fi redusă la raportul dintre investiții și economisire. Aceasta trebuie plasată într-un context internațional mult mai larg, marcat de fragmentare economică, conflicte comerciale, riscuri pentru stabilitatea sistemului financiar internațional, un nou val de dereglementare, expansiunea actorilor non-bancari și a activelor cripto, dar și impactul inteligenței artificiale.
Modelul de dezvoltare, între capcana venitului mediu și noile tensiuni globale
Daniel Dăianu amintește că întrebările privind creșterea economică viitoare nu privesc doar economiile emergente, ci și statele dezvoltate. Problema depășirii decalajelor de dezvoltare are o istorie veche și a însoțit atât episoade de succes, cât și perioade de stagnare sau regres în economia contemporană.
Unele economii emergente au reușit să depășească așa-numita „capcană a venitului mediu” prin rate ridicate de investiții și economisire internă. Dăianu indică în special exemple din Asia, cu China și Coreea de Sud printre cele mai cunoscute cazuri de „străpungere” economică. Alte economii emergente, în special din America Latină, au avut evoluții sinuoase, marcate de vulnerabilități structurale și de ceea ce literatura economică numește „dependență de cale”.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Programul Rabla 2026 va fi lansat fără condiția ca mașinile să fie produse în UE. Ministerul Mediului renunță la noul criteriu
Președintele Consiliului Fiscal arată că, în economia globală, a existat dintotdeauna o relație centru-periferie, cu asimetrii mai mari sau mai mici. În acest cadru, decalajele de dezvoltare nu pot fi explicate doar prin acumularea de capital, ci și prin productivitate, calitatea instituțiilor și capacitatea de inovare.
Dăianu face trimitere la dezbaterile economice privind „rezidualul lui Solow”, partea mai greu de explicat a creșterii economice, dar și la teoria endogenă a creșterii economice, asociată cu rolul instituțiilor, inovării și progresului tehnologic.
Globalizarea, dezindustrializarea Vestului și revenirea politicilor industriale
Daniel Dăianu susține că globalizarea încurajată după Al Doilea Război Mondial de instituțiile financiare internaționale a început, în timp, să își arate și limitele. Pe de o parte, a favorizat dezvoltarea unor economii emergente, dar, pe de altă parte, a contribuit la crize financiare și la procese de dezindustrializare în statele dezvoltate.
Un motiv major de îngrijorare pentru liderii din Occident a fost dezvoltarea economică extraordinară a Chinei și a altor economii emergente, simultan cu pierderea de capacitate industrială în Vest. Acest proces a schimbat balanța de putere industrială și tehnologică la nivel global.
În acest context, Dăianu arată că unele state asiatice au demonstrat că pot crea „avantaje competitive” prin politici industriale active, nu doar prin avantaje comparative clasice, precum forța de muncă ieftină sau resursele naturale abundente.
„De aici s-au născut voci care cereau măsuri protecționiste, strategii industriale în SUA și în Europa (ex: Raportul Draghi). Și în UE există o relație centru-periferie, desi procese de convergență au fost intense în țările din centrul și estul Europei care au aderat după anul 2004; aceste țări au fost ajutate de fonduri structurale și de coeziune, ce sunt o recunoaștere a nevoii ca într-o piață unică să se țină cont de decalaje de dezvoltare. Uniunea este o variantă europeană a globalizării, dar cu trăsături aparte legate de instituții și reglementări comune, fluxuri financiare, o bancă centrală comună, etc”, arată specialistul.
Dăianu subliniază că Polonia și Cehia nu mai pot fi considerate economii emergente în sensul clasic. Polonia, de exemplu, face parte din nucleul de șase țări care vor să impulsioneze procesele de integrare în Uniune. În același timp, diferențele dintre statele membre rămân mari, atât ca dimensiune economică, cât și ca dezvoltare tehnologică. Estonia este menționată ca exemplu de stat mic care se remarcă prin nivelul ridicat de digitalizare și prin atenția acordată educației.
Un dezavantaj competitiv major pentru UE este costul energiei, care este de câteva ori mai mare decât în SUA și China. Dăianu atrage atenția că recurgerea la gaz natural lichefiat, LNG, este o opțiune costisitoare și mai puțin convenabilă decât alte resurse.
Totodată, un punct important al analizei vizează impactul inteligenței artificiale asupra economiei globale și asupra competitivității Uniunii Europene. Dăianu arată că problema modelului de creștere este discutată intens în UE tocmai pentru că Europa se află în inferioritate față de SUA și China în domeniul tehnologiilor de vârf și al utilizării AI.
„Dincolo de riscurile sistemice și marile incertitudini pe care AI le implică (examinate și la Sintra, la recenta reuniune a bancherilor centrali, unde Fed și BCE au semnalat renunțarea la ‘forward guidance’ ca modalitate de comunicare în politica monetară), este greu de tăgăduit că SUA și China au avans mare față de UE în utilizarea noilor tehnologii, că au ecosisteme mai performante; aceste avantaje se explică prin piețe foarte mari organic integrate și existența unor companii gigant, care pot asuma investiții uriașe.”
Dezvoltarea AI presupune resurse enorme, ceea ce ar putea duce, potrivit lui Dăianu, la o penurie relativă a capitalului la nivel global, la un efect de evicțiune și la creșterea ratei naturale a dobânzii în economia globală. Acest proces ar putea accentua inegalitățile între firme și state, creând noi categorii de „haves” și „have nots”, dar și riscuri de crize ale datoriilor suverane. Într-un asemenea scenariu, România ar fi afectată prin condiții financiare mai nefavorabile și prin creșterea costurilor de finanțare.
„În condițiile în care rata de creștere a PIB-ului nominal (g) ar fi inferioară costului împrumuturilor (i), o criză a datoriilor devine mai probabilă.”
Dăianu: Nu modelul de creștere este vinovat pentru dezechilibrele României
În cazul României, Daniel Dăianu insistă că dezechilibrele macroeconomice nu trebuie puse în principal pe seama unui model de creștere defectuos. El susține că dificultățile actuale sunt rezultatul unor politici macroeconomice prost croite, în special politici fiscal-bugetare imprudente care au condus la deficite excesive.
„Nu modelul de creștere este vinovat pentru dezechilibre în cazul României, ci erori de politici macroeconomice și calitatea (slăbiciunea) instituțiilor Întrebări pe care le pun economiști din România se înscriu într-un registru larg de preocupări în Europa, care privesc relații în interiorul UE și între aceasta și restul lumii).
Costul energiei, crescut mult după invadarea Ucrainei, privește toată economia europeană, iar piața unică a energiei functionează defectuos. Plasarea în lanțuri de producție și aprovizionare preocupă numeroase economii europene. Dar niciuna, în UE, nu se confruntă cu deficite bugetare și de cont curent atât de mari ca România. Dezechilibrele macro ale României sunt rezultatul unor politici macroeconomice prost croite; politici fiscal-bugetare imprudente au condus la deficite bugetare excesive.”
Președintele Consiliului Fiscal nu ignoră convergența economică importantă înregistrată de România în ultimele două decenii. Venitul pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare a crescut de peste trei ori în raport cu media Uniunii Europene. Totuși, dezvoltarea a fost una dezordonată, cu inegalități regionale mari și cu pierdere masivă de capital uman prin emigrație.
„Iar modelul de creștere economică nu se rezumă la raportul între investiție și economisire. Nu un model de creștere economică defectuos explică in principal deficitele bugetare mari din ultimul deceniu (în 2024 de peste 9% din PIB, când creșterea PIB a fost sub 1%!), ci politici expansioniste și neglijarea necesității acute de a avea venituri fiscale superioare prin combaterea evaziunii fiscale și a optimizarilor fiscale – venituri fiscale, inclusiv contribuții, de 27-28% din PIB, față de media de 40% în UE”, explică acesta.
Te-ar putea interesa și Deficitul bugetar a coborât la 1,75% din PIB în primele 5 luni. Bolojan: „Mulțumesc tuturor românilor.” Economiștii cer prudență
Corecția bugetară, „o necesitate absolută”
Daniel Dăianu susține că România nu trebuie să aștepte realizarea unui nou model de creștere pentru a continua corecția fiscal-bugetară. Aceasta este, în opinia sa, o necesitate absolută pentru a evita pierderea controlului asupra datoriei publice.
Potrivit analizelor Consiliului Fiscal, dacă ajustarea fiscal-bugetară nu ar continua după 2026, datoria publică ar rămâne pe o traiectorie nesustenabilă și ar depăși 80% din PIB în 2034.
„După analize ale Consiliului Fiscal, dacă ajustarea fiscal-bugetară nu ar continua după 2026, datoria publică ar rămâne pe o traiectorie nesustenabilă, depășind 80% din PIB în 2034. Traiectoria ascendentă a datoriei publice este reflectată și în deteriorarea necesarului brut de finanțare (suma dintre ‘rostogolirea’ datoriei și finanțarea deficitului).
Necesarul de finanțare ar urca de la circa 15% din PIB în 2026, la aproximativ 20% din PIB în 2034, sporind substanțial riscurile de refinanțare. Măsurile de consolidare, adoptate până în prezent, atenuează creșterea datoriei publice. Dar nu sunt suficiente pentru a o stabiliza.”
Președintele Consiliului Fiscal admite și că există oboseală în societate și nemulțumire după doi ani de înghețare a salariilor bugetarilor și a pensiilor, chiar dacă acestea fuseseră anterior majorate semnificativ.
„Există oboseală în societate și nemulțumire după doi ani de înghețare a salariilor bugetarilor și a pensiilor (ce fuseseră totuși crescute mult înainte de 2025). De aceea, consolidarea bugetară ar putea include în 2027 o indexare prudentă a pensiilor, ce ar putea fi realizată în raport cu rata inflației anticipate din acel an – pentru a nu devia traiectoria de control a cheltuielilor publice. Pentru protecția cetățenilor vulnerabili, este bine că se prelungește limitarea adaosului la alimente de bază în 2026. O colectare mult mai bună a veniturilor fiscale ar ușura enorm corecția bugetară în anii ce vin”, adaugă specialistul.
Mai mult, Dăianu avertizează că o reducere de taxe și impozite în 2027, așa cum iau în calcul unii lideri politici, ar fi „o eroare monumentală”. O asemenea decizie ar transmite un semnal negativ finanțatorilor României și ar putea afecta credibilitatea procesului de consolidare fiscală.
„O reducere de taxe și impozite în 2027, după cum gândesc unii lideri politici, ar fi o eroare monumentală; ar transmite un semnal deplorabil celor care ne finanțează. Iar să crezi că se poate compensa o inversare de măsuri fiscale prin privatizări este un raționament eronat; operează efectul de semnal menționat și chestiunea timpului, întrucât privatizări nu se fac bătând din palme. Totodată, pierderi de venituri permanente nu pot fi compensate de venituri temporare. Entități de stat de importanță strategică nu trebuie să fie privatizate. Ceea ce nu înseamnă că nu pot avea loc restructurări și ameliorare de guvernanță corporativă, listări parțiale la bursă.”
Fondurile europene, PNRR și programul SAFE pot ajuta economia, dar nu rezolvă problema deficitelor
Corecția bugetară poate fi sprijinită semnificativ de absorbția fondurilor europene din PNRR, dar și a fondurilor structurale și de coeziune. Dăianu arată că programul SAFE poate înlocui parțial PNRR, însă acesta înseamnă împrumuturi, chiar dacă sunt ieftine.
„Acest program va stimula economia națională în mod simțitor dacă multe din finanțări vor fi utilizate de industria autohtonă. Este bine că vom intra în OCDE, dar aceasta nu va aduce miracole.”
România trebuie să ajungă spre un deficit de 3% și să realizeze surplus primar
Dăianu avertizează că România nu poate rămâne cu un deficit bugetar de aproximativ 6% din PIB. Țara trebuie să se îndrepte către un deficit de 3% din PIB și să realizeze surplus primar, în condițiile în care dobânzile la datoria publică vor depăși curând 3% din PIB.
„Trebuie, deci, să folosim noul cadru financiar multianual ale UE (2028-2034) pentru deziderate de politică industrială. Există și cerințe privind capacitatea de apărare, ce complică ajustarea deficitului bugetar. Capitalul autohton trebuie să fie mai viguros, să fie implicat alături de capitalul străin în ramuri și sectoare unde se realizează valoare adăugată mai înaltă; să iasă, dacă pot, și în afara granițelor – așa cum fac firme din Polonia, Ungaria, Cehia. Dar aceasta este o perspectivă nu imediată.
Există un număr foarte mare de companii, mai ales mici și mijlocii, care nu sunt bancabile, nu folosesc credit bancar. Trebuie să fim mult mai preocupați de eficiența investițiilor publice, să avem prioritizare, să nu avem fronturi largi de lucrări pe care nu le putem finanța (cum s-a întâmplat cu PNRR)”, mai punctează analiza.
Dăianu mai arată că Banca de Investiții și Dezvoltare trebuie să promoveze parteneriate public-private, iar gradul de participare pe piața muncii trebuie să crească. România are nevoie și de o politică agricolă mai bună, precum și de relații economice externe mai diversificate, inclusiv cu parteneri din afara Uniunii Europene.
„În condițiile necesității absolute de consolidare bugetară, bugetul public ar suporta cu mare dificultate cheltuieli militare anuale de 3,5% din PIB (nivelul în 2026 este de cca. 2,3% din PIB), 4 ca să nu mai vorbim de 5% din PIB, chiar dacă într-o perspectivă mai îndepărtată; sunt necesare diminuări de alte cheltuieli publice și crescute venituri fiscale și nefiscale. Bugetul sărac al României alocă nu destul pentru educație, iar banii pentru cercetare și dezvoltare (R&D) sunt aproape nesemnificativi.
În aceste condiții, nu prea se poate aspira la ieșirea dintr-o stare de dependență structurală de economiile europene avansate.”
„Nu trebuie să inducem o confuzie explicând dezechilibrele macroeconomice prin funcționarea unui model de creștere defectuos. Aceste dezechilibre sunt cauzate in pricipal de erori de politică macroeconomică, deși unii ar susține că „wage led growth” explică creșterea economică nesustenabilă. Instituții slabe sunt și ele o cauză. Slăbiciuni structurale pot fi atenuate în timp; unele nu vor putea fi surmontate, fiind legate de probleme ale economiei europene și de balanța de putere în interiorul UE.”
În ceea ce privește aderarea la zona euro, Dăianu avertizează că aceasta nu poate avea loc cât timp România are deficite mari.
„Nu este suficient să declari că vrei, ci trebuie să poți. Capcana deficitelor mari este mai periculoasă decât capcana venitului mediu. ”
Articolul complet, AICI.
