Pastila de limbă. Amazoanele și legătura lor cu Insula Șerpilor
N-am mai trecut de multişor prin mitologie şi mă gândesc că n-ar fi rău să mai facem un popas în acest domeniu şi să vorbim despre nişte personaje feminine, mai ales că a venit luna martie, spune scriitorul Radu Paraschivescu.
Primele de pe lista mea de astăzi sunt Hesperidele, un nume-umbrelă pentru un grup de nimfe cărora unii le mai spun şi „surorile africane”, iar alţii, „atlantide”. Cercetătorii fenomenului încă nu s-au pus de acord cu privire la originea Hesperidelor şi la locul unde îşi duceau zilele. Există cercetători ai domeniului mitologic care susţin că Hesperidele sunt fiicele lui Atlas şi ale Etrei. Alţi cercetători sunt de părere că părinţii Hesperidelor sunt fie Ceto şi Forcus, fie Zeus şi Themis. Şi numărul Hesperidelor se schimbă de la o variantă mitologică la alta, câtă vreme ele sunt fie trei, fie patru, fie şapte.
În ceea ce priveşte locul unde trăiesc Hesperidele, în anumite legende se relatează că acest loc se află în Grecia, în Munţii Arcadiei, pe când alte legende le fixează pe Hesperide la extrema vestică a Mediteranei, lângă Munţii Atlas. Denumirea de „atlantide” vine, de altfel, de la apropierea de aceşti munţi şi de la numele titanului Atlas, despre care unele versiuni susţin, cum tocmai am spus, că le-ar fi tată. Legendele se pun de acord în ceea ce priveşte Grădina Hesperidelor, o grădină splendidă, în care creşte un măr cu fructe de aur, păzit de un monstru cu o sută de capete, pe nume Ladon. Una dintre cele douăsprezece munci ale lui Hercule constă tocmai în ruperea câtorva mere de aur din pomul păzit de Ladon. Fiind nimfele serii şi ale luminii aurii de dinaintea apusului, Hesperidele au mai fost numite şi „fiicele serii” sau „nimfele de la soare-apune”.
La rândul lor, Danaidele - cincizeci la număr - sunt fiicele lui Danaos, care este regele Argosului. În „Metamorfozele” sale, poetul Publius Ovidius Naso le numeşte Belide, dat fiind că bunicul lor este Belus, unul dintre regii legendari ai Tirului, care apare şi în „Eneida” lui Virgiliu. Potrivit legendei, Danaidele sunt sortite măritişului cu cei cincizeci de fii ai lui Aegiptus, fratele geamăn al lui Danaos şi rege al Egiptului. Legenda spune mai departe că miresele Danaide îşi ucid mirii în noaptea nunţii şi sunt pedepsite să-şi petreacă veşnicia cărând apă cu o sită sau un ciur.
Într-o altă variantă, pedeapsa constă în umplerea la infinit a unui butoi fără fund, ceea ce a dat naştere sintagmei „butoiul Danaidelor”, al cărei sens este de „muncă zadarnică şi fără sfârşit”. „Butoiul Danaidelor” poate denumi şi un vas sau un recipient care nu se poate umple niciodată, oricâtă osteneală ţi-ai da. Strădania interminabilă a Danaidelor este replica de grup a unui chin individual asemănător: cel al lui Sisif, condamnat să împingă mereu un bolovan pe panta unui munte, urmând ca în apropierea vârfului bolovanul să se rostogolească la vale, iar lucrurile să trebuiască luate de la capăt. De altfel, una dintre cărţile de căpătâi ale lui Albert Camus se numeşte chiar „Mitul lui Sisif”.
În ceea ce le priveşte pe Amazoane, şi în cazul lor versiunile conţin diferenţe importante. Amazoanele sunt considerate unul dintre triburile cele mai stranii ale Antichităţii. Se spune despre ele că ar fi trăit pe ţărmul de nord al Mării Negre, dar şi la gurile Dunării. Unii cercetători cred despre Amazoane că ar fi fost de neam tracic, alţii că ar fi vorba de războinice din Sarmaţia. De altfel, scriind despre ele, Platon însuşi le numeşte „sarmatide”. Amazoanele sunt urmaşele lui Ares (sau Marte), zeul războiului, iar felul lor de-a trăi şi de-a lupta confirmă această descendenţă.
Hipocrat, celebrul medic din Antichitate, scrie despre Amazoane că nu au sânul drept, care le este extirpat cu un instrument înroşit în foc de mamele lor, ca să nu mai poată creşte şi să-şi transmită astfel toată forţa umărului şi braţului drept. De asemenea, neavând sânul drept, Amazoanele îşi pot fixa mai bine arcul în piept înainte de-a slobozi săgeata spre duşman. Hercule apare şi în legenda Amazoanelor, fiindcă Zeus îl însărcinează să smulgă cingătoarea fermecată de la brâul Hippolitei, regina Amazoanelor, şi să i-o aducă în Olimp. Potrivit unei alte legende, pe care o relatează Filostrat, eroul grec Ahile le-ar fi nimicit pe Amazoane într-o luptă desfăşurată pe Insula Leuce, despre care unii cercetători şi istorici cred că ar fi Insula Şerpilor din zilele noastre.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
