Video Ce înseamnă retragerea trupelor americane din România? Răspund jurnaliștii Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu
„Orice bocanc american în minus înseamnă o garanție de securitate mai puțin pentru România”, spune Florin Negruțiu. „Este o veste proastă, dar ce e și mai grav e tăcerea: președintele țării ar fi trebuit să iasă public și să dea explicații. Lipsa de încredere în autorități devine principala vulnerabilitate.” Claudiu Pândaru adaugă: „Dincolo de pierderea în sine, problema e că autoritățile noastre nu par capabile să comunice și să gestioneze crizele. Reacțiile vin prea târziu, din reflexul de a băga capul în nisip.”
Claudiu Pândaru: Statele Unite au anunțat că retrag o parte din forțele armate americane prezente în România. Ce înseamnă asta pentru țara noastră? Cum ți se pare că au gestionat autoritățile române acest moment?
Florin Negruțiu: Dacă o citește Donald Trump, spune: „big deal”. Dacă o citim noi, la București, este big deal. Pentru că orice bocanc de soldat american în plus este o garanție suplimentară de securitate. Iar dacă-l citim la Moscova, unde sunt și idioții utili ai Moscovei, e o invitație. Uite pe unde se poate trece. Nu pe unde ești apărat, ci pe unde ești vulnerabil.
Sigur că autoritățile române au partea lor de vină. N-au știut sau n-au putut să negocieze avantajele clare ale poziționării României. Dar mai grav e altceva: această tăcere absolută, moștenită din epoca Iohannis. Nu spunem nimic, să nu speriem populația. Nu comunicăm, că sunt interese mari. Ori asta e o greșeală fundamentală. În astfel de momente, președintele țării – șeful armatei, al diplomației – ar fi trebuit să iasă public. Să dea explicații. Să răspundă îngrijorărilor. Asta ar fi fost o comunicare onestă și eficientă. Nu o postare vagă pe Facebook.
Repet: principala vulnerabilitate a României acum nu sunt tancurile rusești. Este lipsa de încredere a cetățenilor în propriile autorități.
Claudiu Pândaru: Politica Statelor Unite nu era nouă. Se știa că se poate întâmpla. Ce nu înțeleg este de ce nu am avut o minimă pregătire, un plan de comunicare, o reacție rapidă. N-au spus nimic până când știrea n-a apărut în presa de la Kiev. A fost tăcere totală.
Iar asta lovește exact în cel mai fragil loc: încrederea. Zidul încrederii, deja crăpat, se mai fisurează puțin. Și fără încredere, nu poți avea lideri adevărați. Doar reacții întârziate și multă tăcere. Ori într-o criză regională – exact asta nu-ți poți permite.
