Şpaga de urcat scările. Medicul care pentru 200 de lei nu iese din cabinet, dar pentru 500 intră la DNA

Data actualizării: Data publicării:
Ioana-Ciurlea_avatar_1543990863

Mi-l imaginez pe medicul colonel Radu Viorel Vrăcioiu tolănit într-un fotoliu de piele. Un fotoliu din cabinetul în care, probabil, dacă e fumător, fumează. Fumează în timp ce o asistentă tănără şi timidă îi toarnă o cafea proaspătă. În faţa lui e soţul unei paciente. Îi tremură mâna în buzunar şi inima în piept. Nevasta sa e în salon, aşteaptă o operaţie. Vine Crăciunul şi tare ar vrea să o ştie acasă până atunci. Să fie totul bine.

medic scrie shutterstock_435307894
FOTO: Shutterstock

- Am 200 de lei, domnu' doctor.

- 500! Pentru 200 de lei nici nu urc din cabinet până în sala de operaţie.

Şi stinge ţigara în scrumiera murdară.

Scena e doar în imaginaţia mea. E posibil că medicul să nu fie fumător, iar asistenta să nu toarne cafea. Restul e realitate. S-a întâmplat în urmă cu o săptămână, la Spitalul Militar Central „Dr. Carol Davila" din București. Medicul ORL, Radu Viorel Vrăcioiu, nu se deplasează pentru 200 de lei. Nu face operaţia. Dumnezeu cu mila! Bărbatul căruia tocmai i-a cerut mită nu se intimidează, însă. Nu se duce acasă să facă rost de şi mai mulţi bani. Merge pe Ştirbei Vodă, la DNA. I-a rămas în cap, cuvânt cu cuvânt, replica doctorului şi le-o spune şi procurorilor.

Două zile mai târziu, anchetatorii fac un flagrant şi îl prind pe medicul colonel încasând cei 500 de lei ceruţi. Nu îl reţin, nu îl trimit la arest, dar îi interzic să mai fie medic. Îi interzic să se mai joace cu vieţile oamenilor. Să le măsoare existenţa în sute de lei. Să îi umilească şi să le spună în faţa că fără bani el nici nu respiră.

Să fie singurul? Bineînţeles că nu. Anul trecut, DNA a trimis în judecată 13 medici, asistenţi şi manageri de spitale. 58% dintre românii chestionaţi în cadrul unui Eurobarometru au menţionat sănătatea ca fiind domeniul cel mai afectat de corupţie. Mita a devenit obişnuinţă, dar, poate nu la fel de uşor, ne-am putea şi dezobişnui de ea. Câtă vreme vom da, ei vor primi.

Şi când vor primi suficient de mult încât să nu le mai pese decât de bani, vor pune condiţii. Ne vor spune franc că viaţa, sănătatea noastră, depind de câţi bani suntem dispuşi să le dăm. Vor face ce au jurat pe toţi zeii că nu vor face: "Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea şi Panaceea, pe toţii zeii şi zeiţele, că le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate".

Din punct de vedere juridic, jurământul lui Hiprocrate nu are nicio valoare, e doar un reper moral. Un denunţ articulat are, însă, valoare juridică: îi poate opri pe unii medici să se mai creadă Dumnezei. Pentru că acest tip de medic există, la fel cum există şi medici care salvează, care pun pasiune, medici oneşti, care niciodată nu au pretins bani. Medici care muncesc până mor, epuizaţi în timp ce sunt de gardă. Sunt oameni pe care trebuie să îi respectăm şi să îi încurajăm să îi dea afară pe cei care pretind că le sunt colegi şi îşi pun tarif pe intratul în sala de operaţie.

Şi putem şi noi, pacienţii, rudele celor internaţi, să contribuim la tratarea medicilor bolnavi de bani. În urmă cu trei luni ajungeam pentru prima dată într-un spital. La Tulcea. Nu eram eu pacientul, dar, într-un fel, viaţa mea era în mâinile medicilor de acolo. "Să ai bani mărunţi la tine", mi s-a spus, "pentru portar, pentru doamna de la intrare, pentru asistente". Am spus "da" şi am plecat fără niciun ban cash. Timp de o săptămână, am intrat, de două ori pe zi, în spital şi nu am dat niciun leu. Nici portarului, nici doamnei de la intrare, nici asistentelor, nici medicilor.

Viaţa pentru care eram acolo s-a stins. Până acolo a fost firul. Până acolo ar fi fost şi dacă aş fi împărţit mărunţiş sau aş fi dat bani grei. Salariile medicilor au crescut în primăvară, s-au dublat chiar, însă măsura financiară ar trebui să fie însoţită şi de o schimbare de mentalitate.

Dacă medicii nu vă cer bani, nu le mai îndesaţi bancnote în buzunarul de la halat. Dacă vă cer, mergeţi la anchetatori. Altfel, nu facem decât să hrănim cu antibiotic un microb care devine imun.

Articol de Ioana Ciurlea, jurnalist Digi24

Partenerii noștri