Legea care elimină pensiile speciale ale parlamentarilor a fost promulgată de președintele României. După atâtea discuții, pare un fapt banal și logic, pe care presa de-abia l-ar remarca. Dar nu e așa. A durat patru ani ca o lege evident veroasă, interesată și discriminatorie a „vechiului regim” să poată fi, în fine, eliminată. Iar acum cine credeți că bate toba pe tema asta? Tocmai de aceea, simt nevoia să vă reamintesc cum s-au petrecut lucrurile.
Mai întâi ne-au ignorat: proiectul de eliminare a pensiilor speciale depus de USR în Parlament pe 4 octombrie 2017, noutate absolută la vremea respectivă, de la care a pornit totul, a stat un an și jumătate prin sertare, nebăgat în seamă de nimeni.
Apoi au râs de noi: în perioada februarie 2019-iunie 2019, Cristina Prună, liderul de grup al USR din Camera Deputaților, a solicitat de peste 20 de ori punerea pe ordinea de zi a proiectului USR. A fost refuzată de fiecare dată, fără argumente.
Apoi s-au luptat cu noi: În timp ce noi încercam să anulăm pensiile pentru parlamentari, PSD a dat o ordonanță de urgență care prevedea pensii speciale inclusiv pentru primari și viceprimari. Până aici, Mahatma Gandhi – l-ați recunosut, poate, în „Mai întâi te vor ignora, apoi vor râde de tine, apoi se vor lupta cu tine, apoi vei câștiga” are perfectă dreptate. Dar în cazul nostru a urmat nu victoria, ci altceva.
Au încercat să-și asume meritele: în noul mandat, când nu mai putea face nimic altceva, PSD a încercat să tragă spuza pe turta proprie cu un proiect de lege prin care propunea – ce credeți? - eliminarea pensiilor speciale pentru parlamentari. Trompetele de la anumite televiziuni ale PSD au început să vorbească despre meritele de necontestat ale acestui partid în problemă. Eu n-am de adăugat decât faptul că printre inițiatorii proiectelor privind diferite tipuri de pensii speciale se numără glorii legislative ale PSD ca Florin Iordache, Adrian Solomon sau Anghel Stanciu. Lucru care se poate verifica din surse oficiale, la fel ca, de pildă, faptul că USR a fost partidul care a inițiat anularea pensiilor, în 2017. Asta, spre deosebire de ce susțin numitele trompete pe la anumitele televiziuni.
(De-abia) apoi am câștigat: Am strâns din dinți și am votat și noi același proiect. Știam că dăm apă la moară trompetelor de la televiziuni și implicit PSD-ului, dar am decis că interesul țării e deasupra interesului nostru politic. Ne-am așteptat ca Renate Weber, avocatul poporului la fel de special ca nenorocitele acelea de pensii, să conteste legea la Curtea Constituțională. N-a făcut-o. Președintele a promulgat-o. Victoria e aproape finală. Aproape. Fiindcă din neant s-a ivit un lucru pe nume Asociația Foștilor Parlamentari, care ar putea depune o contestație. S-a terminat sau va urma?
Va urma, cu siguranță, și nu din cauza Asociației Foștilor. Ci fiindcă pensiile parlamentarilor sunt doar o mică parte a problemei. Mai există și alte pensii speciale nemeritate. Și toate cele de mai sus arată cât de greu e de zguduit un sistem și că lupta cu el trebuie să fie permanentă. Noi am avut răbdare patru ani, până la promulgare. Și nu ne oprim aici. Ne preocupă, de exemplu, pensiile speciale ale primarilor. Iar Renate Weber e tot cea care a blocat măsuri de combatere a pandemiei, faptul că nu s-a opus, o dată, proiectului cu pensiile speciale n-o transformă în ceea ce ar trebui să fie un avocat al poporului. Cum spuneam, continuăm.
