Expertul în educație Marian Staș a vorbit, luni, la Interviurile Digi24.ro despre cele mai mari probleme ale școlii românești. Staș consideră că „80% din ce se întâmplă în școala românească este de o mediocritate strigătoare la cer” din cauza unor factori care concură.
„Realitatea este că 80% din ce se întâmplă în școală este de o mediocritate strigătoare la cer, pentru că așa a fost cultivat modelul din toate motivele posibile. În momentul în care pun pe masă un singur tabel de plan cadru pentru trei milioane de copii, cum poate să iasă jocul altfel decât mediocru? În momentul în care consfințești și consolidezi inamovibilitatea în cariera didactică din învățământul preuniversitar, retezând de la răcină orice stimul de meritocrație, cum pot să vorbesc de altceva decât de mediocritate?”
Întrebat ce nu face școala românească astăzi, Staș a punctat: „Nu se schimbă, nu se transformă astfel încât să vină din secolul XIX în actualitate. Este nevoie exponențială de o schimbare acută, de asumarea a curajului schimbării. Caracterizarea mea este de proiect încremenit într-un model depășit de timp și care încă rezistă feroce la schimbare, din toate motivele societale posibile. Suntem în urma jocului, în special pe zona învățământului preuniversitar, pe toate coordonatele strategice posibile. Și aici mă refer în primul rând la valorile pe care școala, ca sistem, ar trebui să le cultive. Eu în momentul de față nu pot denumi o valoare pe care școala să o cultive pe bune. Aici mă refer la curaj, integritate, patriotism. Avem multă formă fără fond. Și apoi cele trei mari axe date de gard ale școlii ca sistem și anume: Model și arhitectură curriculară de secol XXI, resurse umane formate și dezvoltate în sistem tot de secol XXI și, bineînțeles, arhitectură instituțională corespunzătoare.”
Expertul consideră că toți acești factori care nu sunt în conformitate cu realitatea în care trăim duc la un sistem educațional neadaptat.
„Sunt foarte mulți factori care concură, de fapt, la consacrare a unui sistem educațional de slabă calitate, caracterizat, din punctul meu de vedere, în esența sa, prin mediocritate endemică, asemeni igrasiei din pereți care are nevoie de multă vreme și de mult tratament ca să iasă din mediocritatea constantă, consimțită și întreținută cinic de o clasă politică iresponsabilă. Pentru că în momentul de față școala preuniversitară este profund aservită politic. De acolo ne tragem voturi, interese, orice altceva, mai puțin școală făcută cum se cade. Dar, în primul rând, tragem calitatea precară de resursă umană, pentru că preferăm, între ghilimele, să lipim afișe și să ținem meeting-uri, decât să facem carte cum se cuvine.”
Marian Staș a concluzionat că testele de la final de ciclu de învățământ arată situația precară în care se află sistemul educațional. Gradul de dificulate al ascestora fiind într-o scădere perpetuă, ceea ce denotă o pregătire tot mai slabă atât a elevilor, cât și a profesorilor care ajung la catedră.
„Un alt exemplu la care m-aș referi ar fi cele două vârfuri de iceberg potrivite de la finalul gimnazului și liceului, pe numele lor Evaluare Națională și Bacalaureat. Ambele arată ca mașini de făcut bani în meditații prin structura lor profund inadecvată, începând cu Evaluarea Națională și terminând cu Bacalaureantul. Plus că acolo este și un exemplu de impostură profesională. Și îmi pare rău să notific lucrul ăsta. Dar și la limbă și la istorie subiectele sunt făcute, cum să zic, în dungă. Pentru că dintre cele trei subiecte, la primele două care valorează 60 de puncte și cu 10 puncte din oficiu, nu ai nevoie deloc din partea copiilor să știe literatură și să știe istoric. Alea sunt, de fapt, recunoașteri de text și înțelegeri de texte. Dacă ne uităm cu atenție, vedem toate elementele necesare pentru a obține nota șase și cu punctul din oficiu, șapte. Elevii nu au nevoie să citească nimic sau să știe istorie. Doar subiectul trei este cel care presupune o brumă de carte, o brumă de română cunoscută. Adică de lecturi de cărți.”
Editor : A.R.
