Economistul șef al Băncii Naționale a României, Valentin Lazea, afirmă într-un articol publicat pe blogul BNR că, dacă guvernul nu ar fi adoptat reformele fiscale, „astăzi am fi vorbit de o Românie în incapacitate de plată, în imposibilitatea de a plăti pensii și salarii altfel decât prin tipărire de bani”. El face și o analiză a modelului economic al țării noastre, care a urmărit doar creșterea economică, spre deosebire de Bulgaria, al cărei obiectiv - pe care l-a atins - a fost accederea în zona euro.
„Adevărul este că, fără acele măsuri de consolidare fiscală astăzi am fi vorbit de o Românie în incapacitate de plată, retrogradată la categoria «junk» de către agențiile de rating, în imposibilitatea de a plăti pensii și salarii altfel decât prin tipărire de bani (inflaționist). Dar, grație măsurilor de consolidare fiscală, România a evitat recesiunea (creșterea economică s-a situat în 2025 aproape de 1 la sută), iar împrumuturile externe și cele interne s-au ieftinit (aceasta fiind una din cauzele principale ale supraperformanței reducerii deficitului bugetar de la 8,7% la 7,7% din PIB pe contabilitate națională și de la 9,3% la circa 8% din PIB pe contabilitate ESA).
Și mai important, în aceste șase luni s-au făcut pași decisivi pentru înlocuirea modelului de creștere bazată pe consum cu o creștere bazată pe investiții, existând speranța ca în anii următori această tendință să fie continuată”, a scris Valentin Lazea în analiza sa, publicată pe blogul BNR.
El arată că nu doar ultimele guverne sunt vinovate de „deteriorarea finanțelor publice”, ci locul în care ne aflăm astăzi este produsul politicilor fiscale din ultimii zece ani.
„Să luăm, de exemplu, situația deteriorării finanțelor publice din România în ultimii zece ani. Din punct de vedere obiectiv, România îndeplinea în 2015 toate criteriile de la Maastricht, așadar și-ar fi putut depune candidatura pentru aderarea la zona euro, dacă și-ar fi continuat conduita fiscală responsabilă. Guvernul de atunci și toate guvernele care i-au urmat au ales, în schimb, să privilegieze creșterea economică în ritmuri cât mai mari, cu orice cost (sacrificând echilibrele macroeconomice). Rezultatul: România a înregistrat într-adevăr cea mai rapidă creștere economică dintre statele membre ale UE, dar și cea mai mare inflație, cel mai mare deficit bugetar, cel mai mare deficit de cont curent. Asta în timp ce vecina noastră Bulgaria a crescut mai încet, dar mai echilibrat, ceea ce a dus la accederea ei în zona euro în 2026.
Astăzi, există tentativa lipsită de onestitate de a atribui deteriorarea finanțelor publice doar guvernelor Ciucă și Ciolacu, ceea ce este fals”, a mai afirmat economistul șef al Băncii Naționale.
„Creștere economică cu orice preț”
Valentin Lazea mai explică faptul că nu doar sectorul public este responsabil de deteriorarea finanțelor publice, ci și populația (privită prin prisma consumului individual) - și într-o măsură chiar mai mare.
„Astfel, în perioada 2015-2024, consumul individual efectiv al populației a crescut în cinci ani din zece mai rapid decât consumul colectiv efectiv al administrației publice. Este adevărat că în ceilalți cinci ani consumul administrației publice a crescut mai rapid decât consumul populației, dar trebuie ținut cont de faptul că mărimea relativă a celor doi indicatori este de circa 1:10 (consumul populației îl depășește de aproximativ zece ori pe cel al administrației publice, așadar este mult mai ușor pentru aceasta din urmă să crească în ritmuri relative).”
De asemenea, economistul BNR face trimitere și la modelul de creștere economică „cu orice preț” adoptat de țara noastră, care a favorizat consumul, în dauna investițiilor.
„O altă problemă, care cel puțin a fost recunoscută cu onestitate în dezbaterea economică din ultimii ani, a fost privilegierea creșterii bazate pe consum în detrimentul creșterii bazate pe investiții (FBCF= formarea brută de capital fix). Așa cum se vede din tabel, în cinci ani din zece consumul final crește mai rapid decât investițiile. Este adevărat că în ceilalți cinci ani investițiile cresc mai rapid decât consumul final, dar trebuie din nou ținut cont de faptul că mărimea celor doi indicatori este de circa 1:3 (consumul final depășește de aproximativ trei ori volumul investițiilor, prin urmare este mult mai ușor pentru acestea din urmă să crească în ritmuri relative).
Nemaivorbind de faptul că în șapte ani din zece consumul final crește mai rapid decât PIB, în un an crește în același ritm și doar în doi ani este devansat de creșterea PIB.
Prin urmare, este lipsit de onestitate a pune recenta admitere a Bulgariei în zona euro pe seama norocului și al întâmplării , când de fapt această țară a urmat cu obstinație acest obiectiv, în timp ce noi l-am ignorat în folosul creșterii economice cu orice preț”, a mai precizat Valentin Lazea.
A meritat?
La întrebarea dacă acest model de creștere economică bazată pe consum a meritat să fie adoptat, Valentin Lazea afirmă că trebuie luate în calcul consecințele produse.
„Răspunsul depinde de punctul de vedere al fiecărui observator, dar în orice caz diminuarea decalajului în ce privește PIB/locuitor și mai ales a consumului/locuitor față de media UE ar trebui pusă în balanță cu următoarele considerente:
- o creștere finanțată pe datorie dar bazată pe consum nu va asigura, în timp, resursele financiare necesare pentru rambursarea datoriei respective;
- degeaba crește o țară peste potențial timp de câțiva ani, dacă efortul de consolidare fiscală ulterior va necesita câțiva ani de creștere sub potențial, cu adâncirea din nou a decalajelor față de media UE;
- ironic, cetățenii beneficiari ai relaxării fiscale nu sunt recunoscători pentru aceasta și votează împotriva partidelor care le-au făcut respectivele cadouri.”
Editor : Bogdan Păcurar
