Suplu, cu părul scurt și aparent neobosit, ciobănescul belgian Malinois a străbătut drum lung de la câmpurile unde odinioară păzea animale până la misiunile din prezent. Astăzi, câinii din această rasă lucrează alături de ofițeri de poliție și militari din întreaga lume, căutând explozibili și urmărind suspecți.
Viteză, rezistență, inteligență, disciplină
Ascensiunea sa l-a transformat într-unul dintre cele mai de succes exporturi de animale vii ale Belgiei și l-a plasat în centrul unor acuzații tulburătoare privind utilizarea câinilor în război.
Pentru Jens, însă, povestea ciobănescului Malinois este în primul rând povestea unui singur câine: Meno. Și-l amintește ca pe un soldat, un coleg și un membru al familiei.
Jens, un fost dresor de câini în Armata daneză, a lucrat cu Meno timp de aproximativ doi ani și jumătate.
Împreună, au servit în Mali și Kabul. Meno păzea perimetrele militare și își folosea puternicul simț al mirosului pentru a căuta explozibili. Jens lucra la celălalt capăt al lesei.
„Legal, aparținea forțelor de apărare”, a spus Jens. „Dar, practic, era al meu”, a povestit el pentru Euractiv.
Ciobănescul Malinois este una dintre cele patru varietăți de ciobănesc belgian. Mai mic și mai suplu decât ciobănescul german, este cunoscut pentru viteza, rezistența și inteligența sa.
„Când ciobănescul german obosește, Malinoisul trece în viteza a șasea”, a subliniat Jens.
În multe privințe, pare făcut pentru viața în uniformă. Armata belgiană folosește câini Malinois pentru aproximativ 90% din efectivul său canin.
Preferințele diferă în alte părți ale Europei. Franța și Olanda au folosit, de asemenea, pe scară largă rasa belgiană, în timp ce serviciile austriece s-au bazat în mod tradițional mai mult pe Rottweileri.
În lumea câinilor de lucru, a spus Jens, Malinoisul și-a câștigat o poreclă: „Racheta cu blană”.
„Acești câini sunt, în general, foarte motivați să interacționeze cu dresorul lor”, a declarat Anouck Haverbeke, specialistă veterinară în comportament la Universitatea din Ghent. „Pot avea un nivel ridicat de conștientizare a mediului lor și pot răspunde foarte bine la dresaj”, a completat ea.
Ciobănescul Malinois poate fi folosit pentru detectarea explozibililor, patrularea străzilor, percheziționarea clădirilor și supunerea suspecților. Calitățile care îl fac valoros pentru dresor îl pot transforma, de asemenea, într-un instrument formidabil de forță - și deosebit de atractiv pentru serviciile de securitate moderne.
De jos în sus
Succesul internațional al câinilor Malinois a început cu un rol mult mai obișnuit.
„Acești câini au fost crescuți selectiv timp de generații. Primele exemplare ale rasei datează din jurul anilor 1890”, a spus Haverbeke. „La început au fost selectați pentru păstorit, iar mai târziu pentru rolurile de lucru pe care le vedem în poliție, apărare, sport și competiții”, a adăugat el.
Pentru Bart Bellon, un dresor belgian care lucrează cu câini din anii 1970 și care locuiește acum în SUA, rasa Malinois nu poate fi înțeleasă fără acea istorie socială.
„Malinoisul era câinele celor săraci”, a spus Bellon. „Aveau nevoie de un câine ușor de întreținut, care să muncească din greu, să nu mănânce prea mult și să nu se îmbolnăvească niciodată.”
Înainte ca rasa să fie asociată cu unități militare de elită, a spus Bellon, era un animal practic: un câine pentru gestionarea, paza și mutarea vitelor.
Deceniile de reproducere și competiție au contribuit apoi la cultivarea trăsăturilor pe care crescătorii le apreciază astăzi. Este rapid, intens, ușor de dresat și rezistent.
De asemenea, este strâns legat de dresorul său. Totuși, deși un câine militar poate fi tratat oficial ca un bun - i se atribuie un număr și este transmis de la un dresor la altul - relațiile formate în serviciu durează mult timp după încheierea misiunii.
Când perioada petrecută de Jens cu Meno s-a încheiat, acesta s-a gândit să cumpere câinele de la Armata daneză. Pentru el, renunțarea la el nu a însemnat doar o chestiune de returnare a bunurilor militare. „A fost o decizie dificilă să nu-l răscumpăr”, a spus el.
Editor : Ș.R.
