Un soldat futurist al UE stă de gardă, cu arma laser pregătită. Avioane de vânătoare europene zboară pe ritmuri Eurodance amețitoare. O hartă imaginară arată o UE mult mărită, care cuprinde totul, de la Groenlanda până la Caucaz. Bine ați venit în lumea propagandei online proeuropene, unde UE nu este un club fracturat de 27 de țări, ci o superputere la egalitate cu China sau Statele Unite, dar mai înțeleaptă și mai cultă, scrie Politico.
Acest tip de conținut, care reimaginează UE ca un imperiu paneuropean, o Federație Europeană sau Statele Unite ale Europei, a inundat platformele sociale în ultimii doi ani, acumulând miliarde de vizualizări pe X, TikTok și Instagram, în contextul în care UE a fost afectată de invazia Rusiei în Ucraina și de un acord comercial SUA-UE, calificat drept „umilință” pentru Bruxelles în multe părți ale Europei.
În fața atacurilor vehemente din partea președintelui american Donald Trump, care i-a numit pe liderii europeni „slabi” într-un interviu acordat publicației Politico, precum și a tiradelor anti-UE din partea proprietarului X, Elon Musk, astfel de meme-uri pro-UE circulă mai dens și mai rapid decât oricând.
Pilonii săi principali sunt posterele de propagandă în stil sovietic care prezintă emblema inelului de stele al UE, montaje video cu cadre înalte realizate cu drone ale monumentelor europene și meme-uri în care punctele forte ale UE - de la cultura sa relaxată a muncii la bogata moștenire culturală - sunt comparate favorabil cu alte părți ale lumii, și anume cu America lui Donald Trump.
Derulând prin aceste postări, poate fi tentant să ignori întreaga tendință ca fiind o „propagandă bazată pe inteligență artificială” lipsită de sens (conținutul generat de inteligența artificială chiar ocupă un loc important). Într-adevăr, Europa hiper-încrezătoare imaginată de surse cu nume precum „propagandist european” sau „Ave Europa” seamănă destul de puțin cu UE reală, unde liderii rămân divizați în privința a tot felul de subiecte, de la cum să finanțeze războiul Ucrainei de anul viitor până la ce reforme ar trebui întreprinse pentru a inversa o lungă tendință de declin economic.
Însă pentru cei din spatele acestor conturi, ideea nu este să se limiteze prea mult la realitatea cotidiană a politicii UE. Ci să genereze un sentiment de acțiune, viziune și posibilități, într-un moment în care intimidarea din partea lui Trump, expansionismul din partea Rusiei și concurența dintre SUA și China i-au lăsat pe tinerii europeni cu un sentiment de neputință.
Politico a contactat 11 dintre utilizatorii din spatele conturilor și a aflat că sunt oameni reali, cu opinii politice foarte diferite, de la stânga la extrema dreaptă, și folosesc termeni diferiți pentru a descrie poziția lor în Europa. Unii își numesc convingerile „Eurofed”, prescurtare de la federalist european. Alții se descriu ca imperialiști paneuropeni, subliniind noțiunea de „civilizație” europeană de apărat, mai degrabă decât orice configurație politică existentă.
Un lucru pe care toți îl au în comun: au sub 35 de ani. „Oamenii caută să scape de neputință... să-și recapete acțiunea și suveranitatea și să acționeze în consecință”, a declarat Christelle Savall, președinta Asociației Tinerilor Federaliști din Europa, un grup non-profit de advocacy care există din 1972, dar care a înregistrat recent o creștere a numărului de membri.
Ani de zile, narațiunea politică dominantă a Europei a fost aceea că extrema dreaptă este în ascensiune și singura întrebare este cât de mult va continua să crească și cât de mult va coroda proiectul vechi de 80 de ani, care a izvorât din cenușa celui de-Al Doilea Război Mondial și a devenit Uniunea Europeană.
Citește și:
ANALIZĂ Europa și acuzațiile „absurde” ale lui Trump privind „dispariția civilizației”: care trebuie să fie răspunsul bătrânului continent
Acești războinici online cred că acest lucru este complet greșit și că viitorul se află într-o Europă mai puternică, o viziune reflectată într-un val tot mai mare de opinii în lumea reală. Așa cum mișcarea online MAGA a oglindit și a alimentat ascensiunea lui Trump înainte de alegerile prezidențiale din 2016, ascensiunea online a Europei se reflectă în sondajele care arată un sprijin pentru UE la un nivel record.
Majorități puternice ale europenilor din toate grupele de vârstă sunt acum în favoarea unei securități și apărări mai integrate, conform sondajului Eurobarometru din 2025. Un alt sondaj realizat în nouă țări europene a arătat că majoritatea germanilor - 69% - sunt în favoarea creării unei armate a UE, o perspectivă adesea batjocorită de liderii în exercițiu, considerând-o o iluzie.
Și există indicii că, departe de a exista într-un vid online, această explozie de sentimente pro-UE, determinată de tineri, poate contribui și la câștigarea alegerilor. Rob Jettens, centristul în vârstă de 38 de ani care a obținut recent cele mai multe voturi în alegerile olandeze, este unul dintre aceștia, în opinia unor tineri federaliști. Un partid paneuropean numit Volt Europa, care se definește ca fiind centrist sau de centru-stânga, și-a extins semnificativ prezența de la lansarea sa în 2017, inclusiv prin intermediul Parlamentului European.
„Grupul Eurofed de centru-dreapta se transformă din ce în ce mai mult dintr-un fenomen online într-o mișcare din viața reală... Ei încearcă să creeze ceva similar cu o alternativă de centru spre dreapta la Volt”, a scris titularul contului X European Challenges, care s-a descris ca fiind un absolvent STEM în domeniul high-tech, cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani.
Pentru Joseph de Weck, analist de politică externă și autor al unei biografii despre președintele francez Emmanuel Macron, această creștere a patriotismului tineresc este trecută cu vederea de lideri și de multe instituții media care se concentrează obsesiv pe extrema dreaptă. „Este o greșeală fundamentală... Opinia publică s-a schimbat”, a spus el.
Realitatea, susține el, este că însăși extrema dreaptă a Europei nu mai este, în mare parte, antieuropeană, ci doar critică anumite politici emise de Bruxelles, cum ar fi eforturile sale pentru emisii nete de carbon zero. Marea luptă politică din următorii ani nu va fi asupra dezmembrării Uniunii Europene, susține el, ci asupra versiunii unui bloc mai federalist care va prevala. „Nimeni nu mai pune sub semnul întrebării existența UE, dar sunt fundamental în dezacord cu privire la ceea ce ar trebui să facă”, a adăugat el.
O uniune fragilă
Ideea că Europa — focarul a două războaie mondiale — ar trebui să abolească granițele naționale și să se unească într-o politică unificată nu este nouă. În 1849, vorbind la Congresul Internațional pentru Pace de la Paris, autorul francez Victor Hugo a prezis că „va veni o zi când voi, Franța, voi Rusia, voi Italia, voi Anglia, voi Germania, voi toate, națiuni ale continentului, fără a vă pierde calitățile distincte și individualitatea glorioasă, veți fi contopite strâns într-o unitate superioară și veți forma frăția europeană”.
Această idee a fost uitată la începutul unui secol al XX-lea marcat de un naționalism sălbatic. Dar a reapărut cu forță în urma celui de-Al Doilea Război Mondial, când un grup de țări europene au format Comunitatea Economică Europeană în 1957. Șase ani mai târziu, într-un discurs adresat Dáil-ului irlandez, fostul președinte american John F. Kennedy a cerut crearea unor „Statele Unite ale Europei”, îndemnând liderii să formeze o „federație politică a Europei, nu ca rival al Statelor Unite, ci ca partener”.
În deceniile următoare, Uniunea Europeană, creată oficial în 1993, și-a extins masiv numărul membrilor la 28 de țări și peste 500 de milioane de cetățeni, și chiar și după Brexit are 27 de țări și 450 de milioane de cetățeni. Uniunea a făcut saltul uriaș de a aboli controalele la frontieră dintre unele țări în 1995, a introdus o monedă unică, euro, în 1999 și, în timp, a creat zona de liberă călătorie Schengen.
Dar cam atât. Viziunea lui Kennedy despre niște „State Unite ale Europei” s-a izbit direct de naționalismul unor lideri precum francezul Charles de Gaulle, care a respins perspectiva unui federalism european. „Statele, odată create, au propria lor existență, care nu poate fi dizolvată. Sunt ireversibil individuale”, a scris el în „Memoriile speranței”, publicată în 1970.
Deși au susținut extinderea, liderii europeni s-au opus în mod constant luării oricăror măsuri care ar transforma UE într-o adevărată federație - și anume o armată integrată și o uniune de transferuri fiscale în care resursele fiscale sunt redistribuite fără probleme. Chiar și după pandemia de COVID-19, care a determinat capitalele UE să centralizeze aspecte ale politicii de sănătate la Bruxelles, și invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia, care a dus la o oarecare centralizare a politicii de apărare, starea de spirit care predomină acum în rândul liderilor europeni este una de „eurorealism” - un cod pentru „nu încercați nimic nebunesc, nu va ajuta decât extrema dreaptă”.
Chiar și Macron, care a ajuns la putere în Franța în 2017 cu o campanie proeuropeană fermă, pare să fi cedat stării de spirit predominante.
Mario Draghi, fost prim-ministru italian și fost șef al băncii centrale, pe care mulți federaliști îl consideră mascota lor, a recunoscut acest lucru. Având în vedere reticența generală de a schimba lucrurile, el a susținut într-un discurs din octombrie că Europa ar trebui să îmbrățișeze „federalismul pragmatic”, adică coaliții de țări cu aceleași interese care acționează concertat în domenii specifice de interes.
Ministrul de Externe al Cehiei, Jan Lipavsky, a descris atitudinea actuală a liderilor UE ca fiind „non-idealistă” într-un interviu recent acordat publicației Politico. Câteva zile mai târziu, ministrul belgian al Apărării a ignorat ideea unei armate europene. „Oricine crede într-o armată europeană vinde castele în aer”, a declarat el pentru publicația locală Humo.
Bătălii în subgrupurile Reddit
Totuși, se întâmplă ca salturile mari înainte să fie exact ceea ce își doresc tinerii susținători ai Europei și s-au săturat să audă că sunt prea idealiști. „Alegerea directă a președintelui comisiei... este absolut necesară. Atât timp cât acest lucru nu se întâmplă, UE nu va câștiga mai multă încredere”, a scris titularul contului European Challenges într-un mesaj direct pentru Politico.
Savall spune că tinerii europeni tânjesc după politicieni care pot articula o viziune strategică asupra direcției în care se îndreaptă Europa, în loc să lupte în bătălia politică internă a zilei.
„Există o [viziune] pe termen lung, dar nimeni nu o vinde”, a spus ea, menționând că numărul membrilor grupului său a crescut cu 6% în 2024, ajungând la 10.000. În octombrie, împreună cu alte grupuri pro-federaliste, a relansat Comitetul de Acțiune pentru Statele Unite ale Europei, care fusese inactiv timp de decenii. Un factor cheie pentru noii aderenți a fost acordul comercial UE-SUA semnat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Turnberry, Scoția, care a fost criticat pe scară largă ca o umilință pentru bloc. „A fost dezamăgitor, pentru că puterea Europei era mandatul său comercial. Puterea soft era comerțul”, a spus Savall.
Alte grupuri pro-federaliste sau paneuropene raportează o creștere similară a numărului de membri. Apartenența la Ave Europa, un grup federalist fondat în martie anul acesta, care se descrie ca fiind „de centru-dreapta”, a câștigat 400-500 de membri de la lansare. Membrul consiliului de administrație, Nikodem Skrobisz, a scris că întâlnirea tensionată din Biroul Oval din februarie anul trecut dintre președintele ucrainean Volodimir Zelenski și Trump, în care Trump și vicepreședintele JD Vance și-au certat invitatul, a stimulat lansarea grupului.
„Un val de europatriotism a cuprins continentul, sfidând încercările trumpiste de a umili continentul nostru”, a scris el într-un mesaj pentru Politico. „Disputele comerciale și tarifare ulterioare au demonstrat în continuare că Europa nu se mai poate baza pe alții pentru a-și apăra interesele; și cu fiecare atac MAGA împotriva Europei, am văzut un nou val de recruți care ne-au sporit rândurile.”
Nu toți proeuropenii au însă aceeași foaie de parcurs. „Cred că termenul «federalism european» este pur și simplu nepotrivit pentru zilele noastre... Europa se va îndrepta probabil către o centralizare mai mare și va semăna mai mult cu un fel de confederație”, a declarat Alex Asgari, un lobbyist ceho-american în vârstă de 25 de ani din Washington, DC, care a lucrat anterior ca asistent republican în Camera Reprezentanților din SUA.
Într-adevăr, federaliștii sunt departe de a fi un grup omogen din punct de vedere politic. Există o bătălie ideologică în cotloanele subgrupurilor și chat-urilor federaliste de pe Reddit, între oameni centriști, care cred în creșterea puterii instituțiilor existente de la Bruxelles, și oameni de extremă dreapta, care urăsc Bruxelles-ul, dar totuși vor ca Europa să se afirme pe scena mondială.
Marele factor de demarcație este politica identitară și politica de migrație: grupurile de extremă dreapta tind să-și imagineze Europa ca un „imperiu” omogen din punct de vedere cultural și etnic - adică alb și creștin, de preferință catolic - care ține străinii departe.
Citește și:
ANALIZĂ Berlinul reînvață să fie o putere militară. Cum transformă Friedrich Merz Germania în statul arsenal al Europei
Editor : Ș.R.
