Analiză Dincolo de Articolul 5: cine protejează teritoriile îndepărate ale Europei? Problema zonelor de la sud de Tropicul Racului, limita NATO
Mai multe state europene și membre NATO încă guvernează teritorii mult dincolo de granițele lor imediate. De la Marea Caraibilor până la Oceanul Indian, părți ale Europei se află la mii de kilometri de continent, ridicând o întrebare fundamentală, dar nerezolvată: există un mecanism colectiv pentru apărarea lor?
În teorie, un stat NATO poate activa Articolul 5 al alianței pentru a solicita asistență în cazul în care este atacat. Însă clauza de apărare colectivă nu se aplică peste tot, iar domeniul său de aplicare geografic este de fapt definit în mult mai puțin cunoscutul Articol 6, explică publicația Euractiv.
Acesta prevede că, pentru ca articolul 5 să fie declanșat, trebuie să aibă loc un atac armat „pe teritoriul oricăreia dintre părți din Europa sau America de Nord (...), pe teritoriul Turciei sau pe insulele aflate sub jurisdicția oricăreia dintre părți din zona Atlanticului de Nord, la nord de Tropicul Racului”.
Prin urmare, garanția supremă de securitate a NATO nu se extinde la o mare parte a teritoriilor de peste mări ale Europei. Poate clauza de asistență reciprocă a UE să umple golul?
Spre deosebire de Articolul 5 al NATO, Articolul 42 alineatul (7) din Tratatele UE nu este o clauză de apărare reciprocă, ci o clauză de asistență reciprocă Cu toate acestea, nu are nicio limitare geografică.
Dacă este declanșată, aceasta oferă o garanție că „toate statele membre ale UE sunt obligate să asiste prin toate «mijloacele aflate la putere» statul membru care a suferit un atac armat pe teritoriul său”, a confirmat pentru Euractiv purtătorul de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), Anitta Hipper.
Asistența reciprocă a UE face din ce în ce mai mult obiectul dezbaterii politice la Bruxelles. Mai multe state membre rămân precaute cu privire la potențialele sale implicații, în special riscul ca o dependență mai explicită de mecanismele de apărare reciprocă ale UE să accelereze o retragere parțială planificată a SUA.
Diplomații UE sunt așteptați să efectueze în această săptămână o simulare a aplicării Articolului 42 alineatul (7), care rămâne definit politic, mai degrabă decât testat în mod clar.
Citește și:
Teritoriile de peste mări ale UE
Franța este statul membru al UE cu cele mai multe teritorii de peste mări. Sub Tropicul Racului, deci în afara domeniului de aplicare al Articolului 5 al NATO, Parisul controlează Guyana Franceză din America de Sud, care găzduiește Portul Spațial European al ESA. De asemenea, include Guadelupa, Martinica, Saint-Martin și Saint-Barthélemy în Caraibe. În Oceanul Indian, Réunion și Mayotte rămân parte a statului francez.
Securitatea acestor teritorii este responsabilitatea exclusivă a forțelor armate franceze, dar, în cadrul Uniunii Europene, orice atac armat ar putea determina Parisul să activeze mecanismul de asistență reciprocă al UE.
Olanda deține, de asemenea, teritorii caraibiene, inclusiv Aruba, Curaçao, Sint Maarten, Bonaire, Sint Eustatius și Saba. Într-un interviu acordat Euractiv, un purtător de cuvânt al Ministerului olandez al Afacerilor Externe a confirmat că aceste teritorii „nu se încadrează în domeniul de aplicare geografic” al Articolului 5 al NATO, pentru că se află la sud de Tropicul Racului.
„Acestea fiind spuse, o prevedere precum Articolul 5 nu este necesară pentru ca aliații să solicite sau să ofere asistență (militară) în cazul unui atac armat asupra oricăruia dintre aceste teritorii”, a adăugat purtătorul de cuvânt.
Spre deosebire de cazul francez, Aruba, Curaçao și Sint Maarten sunt țări autonome în cadrul Regatului Țărilor de Jos. Întrebat despre Articolul 42 alineatul (7), ministerul a declarat că prevederea „vorbește de la sine” și „ar trebui înțeleasă ca o expresie a solidarității între statele membre ale UE”.
Pentru a înțelege mai bine Caraibele olandeze, cazul Groenlandei oferă o comparație utilă.
Întrebat despre domeniul de aplicare al asistenței UE, purtătorul de cuvânt a confirmat că „Groenlanda face parte din teritoriul Regatului Danemarcei și, prin urmare, este acoperită de clauza de asistență reciprocă”. În plus, Groenlanda se află mult deasupra Tropicului Racului, ceea ce o face eligibilă și pentru protecția NATO în cadrul său geografic.
Spania este un alt studiu de caz interesant privind Articolul 6. Exclavele sale Ceuta și Melilla din Africa de Nord par să se afle într-o zonă gri, pentru că sunt în afara Europei și Americii de Nord. În 2022, înainte de summitul NATO de la Madrid, problema a ieșit la suprafață pentru scurt timp în dezbaterea politică internă.
Prim-ministrul spaniol Pedro Sánchez a respins controversa. El a spus că Spania este membră NATO de peste 40 de ani fără ca astfel de îndoieli să fi fost vreodată ridicate, subliniind că „Ceuta și Melilla sunt Spania”. Dacă aplicabilitatea Articolului 5 al NATO poate fi dezbătută, nu există o astfel de ambiguitate în ceea ce privește clauza de asistență reciprocă a UE.
Citește și:
Teritorii de peste mări din afara UE
Regatul Unit, membru NATO care nu este membru al UE, păstrează 14 teritorii peste mări sub suveranitatea Coroanei Britanice. Acestea sunt răspândite în Caraibe, Atlantic și Pacific. Majoritatea se află, de asemenea, în afara cadrului geografic central al Articolului 5 al NATO.
Recenta dezbatere geopolitică le-a readus însă în prim-plan. Aceasta include o atenție reînnoită acordată disputei privind Insulele Falkland. Într-un e-mail intern recent, relatat inițial de Reuters, Departamentul Apărării al SUA ar fi luat în considerare revizuirea poziției Washingtonului privind suveranitatea insulară, parțial din cauza unei lipse percepute de sprijin din partea Regatului Unit în ceea ce privește războiul dintre SUA/Israel și Iran.
Teritoriile britanice de peste mări, care nu intră sub incidența Articolului 5 al NATO, se bazează exclusiv pe Londra pentru protecția lor.
SUA se confruntă și cu o problemă geografică. Hawaii se află la sud de Tropicul Cancerului. Teritorii precum Puerto Rico, Guam, Insulele Virgine Americane și Samoa Americană nu se încadrează, de asemenea, în cadrul tradițional nord-atlantic al tratatului. Prin urmare, acestea se află în afara domeniului de aplicare geografic strict al Articolului 5, dar se pot baza în continuare pe cea mai mare armată a NATO pentru securitatea lor.
Această lacună în înțelegerea securității teritoriilor de peste mări reflectă moștenirea statelor europene cu amprente teritoriale globale, chiar dacă sistemele lor colective de apărare rămân bazate pe cadre concepute pentru o Europă mai restrânsă. Acest lucru lasă responsabilitatea pentru teritoriile îndepărtate uneori neclară în cazul unei crize.
Citește și:
Editor : Ș.R.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News