Proiect de OUG. Statul poate interveni în firme private și active strategice. Avocat: „Transformă datoriile în active”
Ministerul Economiei a lansat recent un proiect de Ordonanță de Urgență care permite statului să intervină direct pentru a salva „perlele” industriei naționale aflate în prag de colaps. Actul normativ instituie mecanisme juridice „fără precedent”, precum dreptul de preempțiune asupra activelor strategice, vizând domenii critice de la energie și apărare până la IT și sănătate.
Ministerul a publicat proiectul în transparență miercuri, 25 martie. Amintim că Executivul a analizat proiectul, în prima lectură, în ședința din 19 martie.
În prezent, mai multe companii majore se confruntă cu dificultăți: în cazul celor private, cumpărătorii nu se înghesuie. În cazul celor de stat, datoriile se adună la buget, iar reorganizarea pare departe.
Cele mai mari platforme industriale ale țării se află, simultan, în proceduri de insolvență sau dificultăți financiare. Printre ele se numără combinatul de la Galați, șantierul naval Mangalia, combinatul Azomureș și Romaero.
Dacă va intra în vigoare, OUG „oferă Guvernului mult așteptatele instrumente pentru a proteja industria românească de degradare, speculă sau colaps financiar. De la ‘debt-for-equity swap’ în insolvență, până la intervenții rapide din Fondul de Rezervă, statul român își asumă un rol activ în asigurarea rezilienței naționale, transformând datoriile în active și crizele din oportunități de consolidare industrială”, afirmă avocatului Răzvan Vlădulescu, pentru DigiEconomic.
Ce prevede actul normativ
Demersul normativ urmărește stabilirea unui mecanism instituțional și juridic care să permită statului român să identifice, să dezvolte și să protejeze capacitățile economice și industriale cu relevanță sistemică pentru economia națională, precum și să intervină în situațiile în care funcționarea acestora este afectată sau există riscul afectării intereselor economice fundamentale ale României. „Astfel, este trasat mecanismul instituțional și juridic prin care statul român va putea prelua, finanța și salva capacitățile de producție strategice ale economiei naționale.”
Statul nu intervine la intamplare, continuă avocatul.
„Mecanismul vizează două categorii clare: societățile de interes strategic și activele de interes strategic (echipamente industriale, instalații tehnologice, know-how, resurse umane specializate). Domeniile sunt esențiale pentru funcționarea țării: energie, transporturi, sănătate, comunicații, industrie de apărare și securitate economică.
Totul începe la ministerul de resort, care realizează o analiză de impact și oportunitate. Dacă se constată o ‘relevanță sistemică’, Guvernul emite o Hotărâre (HG) prin care declară entitatea sau activul ca fiind de interes strategic. Din acel moment, proprietarul nu mai poate dispune de el în mod discreționar dacă acest lucru afectează siguranța economică. Statul dobândește un drept de supraveghere asupra modului în care aceste active sunt exploatate sau înstrăinate”, a explicat acesta.
Cum intervine statul
Una dintre cele mai importante prevederi este introducerea dreptului de preempțiune.
„Prin acesta, statul devine primul cumpărător eligibil în cazul în care participațiile și/sau activele strategice sunt scoase la vânzare. Societatea are interdicția de a le vinde sau înstrăina fără a anunța statul român, fiind obligată să notifice ministerul de resort cu privire la intenția de înstrăinare. Practic, proprietarul nu poate vinde unei terțe părți până când statul nu decide dacă vrea sau nu să exercite dreptul de a-l cumpăra cu prioritate.
Cu toate acestea, statul trebuie să poată demonstra că prețul tranzacției este unul corect de piață, fundamentat pe evaluări economico-financiare independente, efectuate de experți autorizați contractați de către ministerul de resort. Numai în acest fel este prevenită ipoteza unui preț arbitrar și sunt respectate normele europene și principiul MEOP, conform căruia statul trebuie să acționeze ca un 'investitor privat prudent'.
Pentru a sublinia caracterul urgent al procedurii, actul normativ conferă dreptul la negociere directă, fără publicare prealabilă, prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, care prevedea procedura normală de selectare a auditorilor”, explică Vlădulescu.
În cazul valorificării participațiilor societăților și/sau a activelor declarate ca fiind de interes strategic, statul român beneficiază de un drept de preempțiune la cumpărare la preț egal cu oferta fermă angajantă.
„Acest fapt nu înseamnă că statul va avea dreptul la un preț preferențial, ci doar că va putea cumpăra la un preț egal cu oferta fermă angajantă primită de vânzător de la terț.
„Statul are 30 de zile la dispoziție, termen care se poate prelungi în cazuri excepționale, pentru a-și exprima intenția de a cumpăra. Încheierea de către vânzător, societatea declarată de interes strategic, a tranzacției cu nesocotirea dreptului de prioritate a statului atrage nulitatea absolută a actului juridic, în condițiile dreptului civil, consecința fiind inexistența înstrăinării ope legis”, mai explică Vlădulescu.
Companii în insolvență
În situația în care societatea declarată de interes strategic se află în procedură de prevenire a insolvenței și de insolvență, statul, prin ministerul de resort și/sau agenții sau instituții publice, are dreptul de a achiziționa active declarate de interes strategic pentru protejarea intereselor naționale și/sau pentru gestionarea evenimentelor cu impact sau iminență de impact semnificativ asupra funcționării unui domeniu strategic al economiei naționale.
În cazul companiilor aflate în procedura de insolvență, la care instituții ale administrației publice centrale dețin creanțe fiscale și bugetare ori a creanțelor bugetare administrate de instituții de credit cu capital integral sau majoritar de stat și/sau a unor entități la care statul este acționar, activele pot fi preluate în proprietatea publică a statului și administrarea ministerului de resort și/sau a unor entități la care statul este acționar, în contul creanțelor.
În situația societăților aflate în insolvență sau în dificultate, inclusiv concordat preventiv sau acord de restructurare la solicitatea ministerului de resort, în orice fază a procedurii, administratorul restructurării/concordatar/juridiciar are obligația valorificării de urgență a activelor ca ansamblu independent, pornind de la valoarea de piață a acestora sau, după caz, de la valoarea de lichidare, stabilite de un evaluator autorizat.
„Statul va putea decide cu privire la destinația pe care o afectează activului în cauză: dacă este de uz public, va intra în domeniul public, iar dacă trebuie reintrodus în circuitul economic (de exemplu, o fabrică), statul îl va prelua în proprietate privată pentru a-l aduce ca aport la capitalul unei societăți.
Prin urmare, statul își va putea apropria activul prin compensarea datoriei fiscale existente, cu plata unei eventuale diferențe de valoare către societate, ori va putea interveni prin a cumpăra activele folosind dreptul său de preempțiune prin negociere directă sau în cadrul procedurii de valorificare prin licitație publică”, adaugă avocatul.
Managementul activelor preluate de stat
De la data transferului dreptului de proprietate asupra unui activ declarat de interes strategic către statul român sau, după caz, de la data stabilită prin actul juridic ori administrativ care aprobă măsura de preluare, ministerul de resort și/sau instituția publică desemnată să preia activul poate dispune și finanța, în condițiile legii, măsurile temporare necesare pentru conservarea, punerea în siguranță, menținerea în stare de funcționare și asigurarea continuității operaționale a activului.
„Pentru a se asigura că bunul preluat nu va fi afectat din cauza lipsei de lichidități imediate pentru pază sau întreținere de bază, statul își asumă rolul de a menține fluxurile de utilități, materii prime și personalul specializat, fapt care atrage în mod obligatoriu suportarea cheltuielilor pe care le presupune administrarea operativă”, a completat Vlădulescu.
Măsurile prevăzute pot viza, în principal, după caz:
- asigurarea alimentării cu energie electrică, gaze naturale, apă, combustibili, abur și alte utilități indispensabile;
- menținerea, preluarea temporară, contractarea sau remunerarea personalului esențial strict necesar pentru exploatarea, supravegherea, conservarea ori punerea în siguranță a activului;
- încheierea, preluarea, novarea, cesiunea sau menținerea, pe perioadă determinată, a contractelor necesare pentru pază, mentenanță, service, intervenții tehnice, revizii, autorizări, verificări, transport, depozitare și alte servicii indispensabile;
- achiziționarea de materiale, piese de schimb, consumabile, materii prime și alte bunuri strict necesare prevenirii degradării activului sau funcționării acestuia în condiții de siguranță;
- efectuarea altor cheltuieli urgente, justificate din punct de vedere tehnic și economic, fără de care activul ar fi expus riscului de degradare, avariere, oprire necontrolată sau pierdere a capacității funcționale.
În cazul activelor a căror întrerupere de funcționare poate genera degradarea ireversibilă a instalațiilor, riscuri de securitate, afectarea serviciilor esențiale ori prejudicii economice semnificative, ministerul de resort și/sau instituția publică desemnată poate dispune măsuri imediate de continuitate operațională, în măsura strict necesară prevenirii unui pericol iminent pentru activ.
Finanțarea cheltuielilor se asigură din bugetul aprobat ministerului de resort și/sau instituției publice desemnată din alocări prin hotărâre a Guvernului de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului.
Veniturile generate de exploatarea, administrarea sau valorificarea activului se fac venit la bugetul de stat.
Vezi aici proiectul și nota de fundamentare.
Domenii strategice
Domeniile strategice ale economiei naționale vor fi:
- industria extractivă, inclusiv producția de materii prime critice și alte resurse minerale neenergetice;
- industria prelucrătoare, în special sectoarele producției de oțel, aluminiu, ciment și produse chimice;
- industria de apărare, astfel cum este definită și reglementată de Legea nr. 232/2016;
- tehnologia informațiilor și comunicațiilor, inclusiv securitatea cibernetică, dezvoltarea tehnologiilor înalte și a inteligenței artificiale;
- industria maritimă și portuară, inclusiv construcția și repararea de nave și infrastructura portuară;
- industria aeronautică, respectiv producția, testarea și întreținerea aeronavelor;
- infrastructura energetică, inclusiv transportul energiei electrice, al gazelor naturale, țițeiului și combustibililor, precum și infrastructura de stocare a energiei;
- producția, distribuția și furnizarea de energie electrică și energie termică;
- sectorul farmaceutic și biotehnologic, inclusiv activitățile de cercetare, dezvoltare și producție de medicamente și dispozitive medicale;
- infrastructura de transport de interes național;
- industria alimentară, inclusiv producția, prelucrarea și distribuția alimentelor;
- infrastructura de furnizare a apei.
Stabilirea societății de interes sau a activului de interes strategic se realizează având în vedere următoarele criterii generale, necesar a fi îndeplinite cumulativ:
- societatea sau activul aflat în patrimoniul acesteia desfășoară/asigură desfășurarea de activități economice în unul din domeniile strategice ale economiei naționale.
- importanța și/sau perturbarea activității într-un domeniu strategic afectează sau poate afecta, securitatea economică, energetică, alimentară sau socială a statului ori infrastructuri critice, capacități industriale de apărare, materii minerale critice, a unei regiuni, a unor comunități locale, a pieței muncii, funcționarea lanțurilor de aprovizionare, după caz și riscă să genereze un dezechilibru semnificativ la nivelul economiei naționale.
