Plafonarea generalizată a adaosului comercial la inflație peste 5%: ce riscuri ar putea apărea pentru economie. Anunțul experților
Ideea introducerii unui mecanism automat de plafonare a adaosului comercial atunci când inflația depășește pragul de 5% este considerată o măsură cu impact electoral puternic, dar cu potențiale riscuri economice majore, potrivit unei analize realizate de o companie de consultanță economică, semnată de analistul Adrian Negrescu.
Deși la prima vedere măsura poate părea o soluție pentru protejarea puterii de cumpărare, intervenția directă în mecanismul de formare a prețurilor ar putea genera efecte adverse asupra lanțurilor de aprovizionare și asupra mediului de afaceri.
Potrivit analizei, introducerea unui plafon fix al adaosului comercial, de exemplu de maximum 20% pentru procesatori și 20% pentru retaileri, într-un context inflaționist, ar produce distorsiuni imediate în piață. Din declarațiile oficiale reiese că un astfel de mecanism ar putea fi extins la toate produsele alimentare, nu doar la cele de bază, ceea ce ar reprezenta o intervenție fără precedent la nivel european.
Efectele economice anticipate
Analiștii avertizează că plafonarea generalizată a adaosului comercial ar putea avea un efect de tip „bumerang”. În încercarea de a-și menține marjele necesare pentru acoperirea costurilor fixe, precum salarii, energie și chirii, retailerii ar putea compensa pierderile generate de produsele plafonate prin majorarea prețurilor la produsele neplafonate.
Acest mecanism, cunoscut în economie drept „efectul de waterbed”, presupune transferarea presiunii de pe un segment de produse pe altul. Astfel, dacă adaosul la anumite alimente este limitat, prețurile la alte produse din magazine, precum detergenți, cosmetice sau bunuri nealimentare, ar putea crește mai rapid.
Fenomenul a fost semnalat anterior și de autoritățile din domeniul concurenței, în contextul plafonării temporare a adaosurilor la produse alimentare de bază.
Analiza subliniază că, în situația în care prețul reglementat nu mai acoperă costurile de producție și logistică, companiile pot decide să retragă anumite produse de la vânzare. Într-un mediu cu inflație ridicată, unde costurile cresc constant, plafonarea adaosului poate transforma comercializarea unor produse într-o activitate neprofitabilă.
Consecința ar putea fi apariția penuriei la raft sau raționalizarea anumitor produse. În plus, controlul marjelor ar putea determina companiile să reducă investițiile și bugetele de marketing. Lansarea de produse noi ar deveni mai riscantă, iar în unele cazuri ar putea apărea fenomenul de „skimpflation”, adică reducerea calității produselor pentru a menține prețul final.
Experiențe din alte state europene
Analiza compară posibilele efecte ale măsurii cu experiențele altor state din Uniunea Europeană. În Ungaria, introducerea unor plafoane dure la alimente și combustibili a fost urmată de o inflație alimentară care a depășit, la un moment dat, 40-50%, precum și de episoade de penurie și dificultăți pentru comercianții mici. După eliminarea plafoanelor, prețurile au crescut brusc, pentru a recupera pierderile acumulate.
În schimb, Franța a optat pentru un mecanism voluntar, denumit „Trimestre Anti-Inflation”, prin care retailerii s-au angajat să mențină prețuri reduse pentru o gamă limitată de produse, în paralel cu renegocieri între guvern și marii producători.
Grecia a aplicat o măsură diferită, bazată pe transparență și pe limitarea marjei de profit brut la nivelul anului 2021 pentru produse esențiale, fără a fixa prețul final. Această abordare a permis ajustarea prețurilor în funcție de costuri, dar a interzis creșterile speculative.
Impactul asupra capitalului românesc
Potrivit analizei, firmele românești ar putea fi cele mai vulnerabile în cazul unei plafonări generalizate. Marile rețele de retail operează cu volume mari și pot negocia prețuri de achiziție mai mici, ceea ce le permite să funcționeze cu adaosuri comerciale reduse, bazându-se pe rulaj rapid.
În schimb, magazinele mici și comercianții tradiționali au costuri operaționale mai ridicate per produs. O plafonare a adaosului la un nivel scăzut le-ar putea afecta capacitatea de a acoperi cheltuielile cu utilitățile și personalul, existând riscul ieșirii de pe piață.
De asemenea, în condițiile plafonării, marii retaileri ar putea pune presiune pe furnizori pentru a reduce prețurile de livrare, astfel încât să se încadreze în prețul final impus. Producătorii români, în special cei cu capital limitat, ar putea fi nevoiți să vândă sub cost sau să fie înlocuiți cu produse de import mai ieftine.
Introducerea automată a plafonării adaosului comercial la o inflație de peste 5% ar putea transforma economia într-o piață parțial reglementată, cu riscuri de blocaje și distorsiuni. Deși pe termen scurt măsura ar putea oferi un efect pozitiv asupra percepției publice și a unor prețuri, pe termen mediu ar putea reduce competitivitatea firmelor mici, limita oferta de produse și amplifica presiunile inflaționiste în momentul eliminării restricțiilor.
Analiza subliniază că funcționarea mecanismelor concurențiale și intervenția autorităților de reglementare în caz de practici anticoncurențiale reprezintă alternative la măsurile de control generalizat al prețurilor, într-un context economic marcat de inflație ridicată.
