Prăbușirea monedei și inflația, cauza protestelor din Iran
Protestele din Iran se extind de la zi a zi. Tensiunile declanșate pe 28 decembrie nu au avut inițial cauze ideologice, ci au pornit de la o realitate mult mai concretă: imposibilitatea tot mai multor iranieni de a-și acoperi nevoile de bază. Spre deosebire de mișcările anterioare, axate pe libertăți civile sau simboluri sociale, valul actual de nemulțumire este alimentat direct de economie - de prăbușirea monedei naționale și de inflația uriașă. Iar declanșatorul a fost o grevă a comercianților din Marele Bazar al Teheranului, un simbol economic și social al țării, care a devenit din nou un barometru al nemulțumirii populare.
La sfârșitul anului trecut, vânzătorii de electronice din Teheran au intrat în grevă. Cele mai multe dintre mărfurile lor sunt importate, dar e dificil pentru ei să cumpere și să vândă astfel de produse când moneda este în cădere. Alți proprietari de afaceri s-au alăturat apoi grevei, inclusiv cei din Marele Bazar.
Cauza a fost prăbușirea monedei naționale, care se tranzacționează pe piața liberă la aproape 1,5 milioane de riali pentru un dolar. A pierdut 45% din valoare doar în ultimul an și 98% în ultimul deceniu. Asta înseamnă o depreciere de peste 50% în doar șase luni și de aproape 40% de la conflictul militar de 12 zile cu Israelul din iunie.
Costul vieții a crescut astfel vertiginos, pe măsură ce puterea de cumpărare a oamenilor s-a erodat.
Inflația a depășit pragul de 42% la sută în decembrie, cea mai mare din lume după Sudan și Venezuela. Însă unele categorii de produse de bază au înregistrat creșteri mult mai abrupte. Prețurile alimentelor au urcat cu peste 70% într-un singur an, iar costurile medicale cu aproximativ 50%, potrivit datelor citate de Reuters și confirmate de Banca Mondială.
În aceste condiții, un salariu lunar mediu, care în multe cazuri echivalează cu aproximativ 100 de dolari conform Financial Times, este rapid absorbit de cheltuielile esențiale. Mulți iranieni afirmă că un coș minim de alimente poate consuma aproape întregul venit lunar.
Piața muncii reflectă aceeași fragilitate. The Economist scrie că aproape șase din zece persoane de vârstă activă sunt fie șomere. În aceste condiții, mulți se bazează pe locuri de muncă informale sau secundare, dar și pe economiile făcute anterior, dar care acum sunt din ce în ce mai mici.
Consumul s-a orientat astfel din ce în ce mai mult către bunuri produse pe plan intern și produse de bază, deoarece produsele importate, de la medicamente și electronice la lapte praf și piese de schimb, au devenit prohibitive sau indisponibile din cauza sancțiunilor și a deficitului de valută.
Astfel, pentru a supraviețui, multe familii își suplimentează dieta cu produse agricole cultivate local, în agricultura la scară mică, sau se bazează pe rețelele de sprijin familial, scrie Euronews.
Datele Băncii Mondiale confirmă degradarea accelerată a condițiilor de trai.
Între 2011 și 2020, aproape zece milioane de iranieni au căzut sub pragul sărăciei, iar ponderea populației aflate sub acest prag a crescut de la 20% la peste 28%. Mai îngrijorător, aproximativ 40% din cei peste 90 de milioane de iranieni sunt considerați vulnerabili, cu un risc ridicat de a deveni săraci în viitorul apropiat.
Iar pentru mulți iranieni, imposibilitatea de a-și întreține familia nu este doar o problemă financiară, ci o sursă profundă de umilință socială, iar acest sentiment al pierderii demnității economice alimentează furia străzii, notează Reuters.
În plus, mulți protestatari critică investițiile continue ale elitei conducătoare în proiecția puterii regionale și prioritățile ideologice, care au fost făcute în detrimentul stabilizării prețurilor, rezolvarea problemelor curente sau a investițiilor în infrastructura internă, asistență medicală și educație.
Estimările citate de Euronews sugerează că regimul de la Teheran a canalizat între 700 de milioane și un miliard de dolari anual către organizațiile Hezbollah din Liban și Hamas din Gaza din anii 1980 și până acum.
Iranul se află într-o gravă criză economică deși este pe locul trei în lume în ceea ce privește rezervele de petrol și rămâne un producător major de țiței. Pompează peste trei milioane de barili de petrol pe zi și are exporturi de peste două milioane de barili, dar aceste volume nu se traduc în prosperitate internă.
Potrivit Iran Open Data și Băncii Mondiale, sancțiunile obligă Teheranul să vândă petrolul cu discounturi semnificative, prin rute ocolitoare, folosind intermediari, flote „fantomă” și transferuri costisitoare pe mare, de la navă la navă.
Doar în anul fiscal încheiat în martie 2025, Iranul ar fi pierdut venituri potențiale de aproximativ cinci miliarde de dolari din cauza acestor mecanisme de evitare a sancțiunilor.
Această pierdere se vede în bugetul statului. Dacă în 2018 veniturile din petrol și taxe reprezentau aproximativ 17% din PIB, astăzi ele abia mai ating 11%. Deficitul bugetar a ajuns la circa 3% din PIB, iar în lipsa accesului la finanțare externă sau internă, guvernul a recurs la tipărirea de bani. Consecința directă este accelerarea inflației, un fenomen pe care Banca Mondială îl descrie drept autoalimentat, deoarece gospodăriile și firmele încearcă să se protejeze mutându-și economiile în active reale sau valută.
Produsul Intern Brut oferă o imagine de ansamblu și mai sumbră. După ce a atins un nivel de aproximativ 600 de miliarde de dolari în 2010, PIB-ul Iranului ar fi fost de doar 356 de miliarde de dolari în 2025, potrivit celor mai recente estimări.
Iar perspectivele rămân sumbre. Pentru 2025, estimările inițiale indicau o creștere de 0,7%, însă conflictul cu Israelul și întreruperile din sectorul energetic au determinat revizuirea prognozelor la o scădere economică de 1,7%. Iar în 2026 declinul ar urma să fie și mai accentuat, de 2,8%.
La baza acestor dificultăți se află regimul extins de sancțiuni internaționale. Statele Unite și Uniunea Europeană interzic companiilor occidentale să cumpere petrol iranian și să colaboreze cu băncile țării, iar ONU a impus un embargo asupra armelor, restricții legate de programul de rachete și înghețări de active.
