Distrugerea Micului Paris. În Bucureşti, 10.000 de case au fost demolate de comunişti

Nou blocaj la Guvern. Ministerul Agriculturii nu a avizat reducerea cheltuielilor

Alertă pe litoral. Dronă găsită pe plajă, între Costinești și Tuzla. Autoritățile sunt la fața locului

Structura anului școlar 2026-2027: ce se schimbă în calendarul cursurilor. Programul complet al elevilor

Controversă după ce edilul Robert Negoiță a fost testat antidrog de protestatarul Marian Ceaușescu. Ce spune medicul Radu Țincu

Controversa testului rapid antidrog. Robert Negoiță ar fi ieșit „pozitiv” la cocaină, fiind testat de protestatarul Ceaușescu

Carrefour anunţă vânzarea filialei din România către proprietarii Dedeman: tranzacție de peste 800 mil. de euro. Poziția fraților Pavăl

Descinderi într-un dosar de evaziune fiscală: 40 de percheziții în Capitală și 6 județe

Rector demis pentru plagiat, repus în funcție în urma deciziei ÎCCJ

Trenuri de tezaur ajunse adăposturi de pisici. Cum își bate joc statul de propriul patrimoniu național: „Doar executăm ce ni se spune”

Ţării cât mai multe blocuri! La vremuri noi, locuinţe noi, pentru oameni noi! La începutul anilor '50 şi în anii '60, PCR şi conducerea de stat au lansat un program extins de construcţii de locuinţe.

După anul 1977, la ordinele primului arhitect al ţării, 7 kilometri pătraţi din suprafaţa Bucureştiului, aveau să devina praf şi pulbere.

„Bucureştiul e singura capitală din lume distrusă pe timp de pace”, a spus Andrei Pandele, arhitect şi fotograf.

„Lucrurile au stat dramatic. Absolut jalnic ce s-a întâmplat”, a spus Răzvan Theodorescu. În procesul sistematizării Bucureştiului, 10.000 de locuinţe au fost demolate şi peste 50.000 de români au fost mutaţi la bloc. „El era convins de priceperea şi de superioritatea lui şi voia să facă un oraş grandios, demn de epoca respectivă şi de viziunea lui”, a spus arhitectul Alexandru Budişteanu.

În paralel cu construcţia locuinţelor muncitoreşti, Ceauşescu îşi îndeplinea un al doilea mare vis: noul centru politico-administrativ, Casa Poporului, şi bulevardul Victoria Socialismului. Patrimoniul arhitectural al oraşului a fost sacrificat.

„Mi-am dat seama că era groaznic că ne distrugea moştenirea culturală”, a adăugat Andrei Pandele.

„S-au făcut multe lucruri în mod brutal. Putea fi palatul palatelor, nu-i mai păsa. Din acest punct de vedere era needucat”, a mai spus Alexandru Budişteanu.

Aceste străzi, aceste clădiri nu mai există astăzi. Această lume din Micul Paris a dispărut pentru totdeauna. Începând cu anul 1982, zona Izvor-Mihai Vodă-Uranus a fost pusă la pământ pentru a face loc Casei Poporului.

„De ce zona Uranus? Pentru că inginerii şi geologii au stabilit că era o zonă care nu era atinsă de cutremure”, a precizat Răzvan Theodorescu.

„N-aveai voie să spui că Uranusul e mai important sau mai pitoresc sau are valoare arhitecturală mai mare decât eu ştiu ce alt cartier. Dacă aşa voia el, aşa era”, a mai spus Alexandru Budişteanu.

Au fost demolate Arhivele Statului, iar singura ctitorie al lui Mihai Viteazul din Bucureşti, mânăstirea Mihai Vodă, a fost mutilată, clopotniţa şi biserica fiind ascunse prin translare în spatele blocurilor comuniste.

„Erau nişte case în zona Antimului, nişte case absolute admirabile, de epocă. Era zona în care puteai să-i înţelegi pe călătorii străini care vorbeau despre Bucureştiul cel verde. Era o întreagă viaţă urbană care a fost dezafectată”, a spus Răzvan Theodorescu.

Cea mai mare pierdere a fost, însă, Spitalul Brâncovenesc, ctitorit în anul 1835 din averea Saftei Elisabeta Brâncoveanu, soţia marelui ban Grigore Brâncoveanu.

”Spitalul Brâncovenesc era, prin tradiţie, un lucru foarte important, din punct de vedere social şi sanitar, evident”, a adăugat Răzvan Theodorescu.

„O splendoare, totul era în stil brâncovenesc. M-a durut sufetul atunci când a fost ras de pe faţa pământului!”, a spus Maximilian Spinzi.

Maximilian Spinzi este inginer chimist. Zeci de ani a lucrat la Institutul de chimie fizică al Academiei Române. A locuit în zona Uranus, pe strada Sirenelor, într-o casă care, printr-un noroc, a scăpat de sub lama buldozerelor.

90% din cartierul în care şi-a petrecut tinereţea, însă, este de nerecunoscut. Un întreg cartier interbelic a dispărut ca şi cum nici n-ar fi existat.

„Avea un spirit de melanj, de exemplu era împestriţat cu nişte case care erau foarte la modă atunci şi care se numeau stil florentin. Stilul florentin avea nişte ogive, cu nişte stâlpişori în dreptul ferestrelor, cu calcio vecchio la exterior”, a adăugat Maximilian Spinzi.

„Un prieten al meu locuia într-o casă care avea la 1980 şi ceva din grădina şi aspectul care se vede într-o pictură a lui Theodor Aman. Nu se schimbase nimic de atunci. Era un cartier burghez, mic burghez, de 1870-1920”, a spus Maximilian Spinzi.

În doar câţiva ani, Bucureştiul, oraşul cu o istorie veche de peste cinci secole, a devenit un uriaş şantier socialist pe care cuplul Ceauşescu şi-a scris propria pagină de istorie. Dincolo de realizările socialismului, să nu uităm că Bucureştiul de astăzi s-a înălţat cu un preţ uriaş: acela al distrugerii patrimoniului.