Editorial Despre binoame în ecuația sărăciei

Statul român este căpușat. A fost așa dinainte de revoluție, și va mai fi așa, fără îndoială. Să zici că elimini total risipa din banul public ar fi, fără îndoială, o exagerare. Și e de înțeles că nu poți face asta peste noapte. Dar să zici că scazi cu 10% cheltuielile bugetare când tu crești cu peste 15000 numărul de posturi la stat, și le mai crești și salariile unei bune părți din angajații la stat, asta este o evidentă minciună.

Legătura asta de ”prietenie” între politic și administrativ, manifestată prin tot felul de proiecte de legi venite dinspre administrativ și votate de politic cu două mâini, prin care se cresc salariile bugetarilor o putem defini ca primul binom.

Al doilea binom este format din plătitorul de taxe și angajatul la stat. Din păcate, mulți dintre conducători uită de asta, sau se prefac că lucrurile nu sunt așa. Dacă ne uităm la câte acte normative se votează, vedem că majoritatea sunt despre administrație, nu despre cetățeni. După mai bine de un an de mandat, am impresia, zi de zi, că s-a produs o ruptură între funcționari și politicieni, pe de o parte, și cetățeni pe de altă parte.

Ministrul Câciu mi-a confirmat această impresie, nu doar prin declarația sa nefericită, cum că, vezi Doamne, angajații la stat contribuie în proporție de 32% la bugetul de pensii, deci iată că nu privatul susține salariile lor. Bineînțeles că ei contribuie la pensii, că doar vor primi pensii, nu? Unii chiar speciale. Apropos, doar pensiile speciale sunt cam 10% din bugetul de pensii.

Dar a confirmat această ruptură și azi, în parlament. Chemat să explice situația fiscal-bugetară a României, ministrul a zis că inflația pe care cu toții o simțim direct în buzunare, care ne-a făcut pe toți mai săraci, citez: ”nu e inflația noastră”! Dar a cui o fi? Să și-o țină la el, și să ne lase pe noi în pace!

Și ca să ne dovedească pe deplin ruptura de realitate, ne vorbește despre strategie fiscal-bugetară și predictibilitate. Asta în condițiile în care coaliția vorbește pe 3 voci, unii că vor cotă progresivă, unii cotă unică. Unii măresc pensiile cu procentul inflației, alții se mai gândesc. Păi, scuzați-mă, asta numai predictibilitate nu e. Până să vă hotărâți voi care va fi strategia fiscală, din cauza acestui haos indus prin declarații iresponsabile, câțiva români cu venituri peste medii au plecat deja din țară, cu speranța că în vest vor și primi ceva pentru taxele pe care le plătesc. Și, evident, mulți alți investitori au și uitat că voiau să investească în România.

Apreciez la ministrul Câciu faptul că a venit în Parlament, și cam atât. Da, e una dintre obligațiile sale ca ministru, de a răspunde în fața Parlamentului. Dar așa cum am intuit și la audierea sa înainte de investirea guvernului, obediența este principala lui trăsătură. Din păcate, trebuie să asculte de Marcel Ciolacu.

Și aici văd eu al treilea binom, complet nefuncțional. Vechea clasă politică, și noua clasă politică. Vechea, fără îndoială, nu vrea să se schimbe nimic. Același PNDL, aceleași sinecuri, aceleași persoane învârtite prin posturi la stat, călduțe și bine plătite. Noua clasă politică, vrea reformă. Și ca să bată complet ultimul cui în coșciugul finanțelor României, dl. Câciu a lăudat expres politicienii cu experiență, căci, fără ei, nu-i așa? nu ar fi ajuns ministru.