Politica este în primul rând un teren al ideilor. Știu că mulți oameni care aud acest cuvânt se gândesc fie la vulgarizări pe care le-au auzit de la alții care la rândul lor le-au preluat de la alții și le-au luat de bune, fie la bani, mulți bani și corupție la fel de multă. Spun cât se poate de deschis, pentru mine politica înseamnă idei despre cum este mai bine și mai echitabil să trăim împreună în dezvoltare și prosperitate. Și, în plus, nu doar că politica înseamnă dezbateri și idei, chiar asta este politica, un amfiteatru al cunoașterii naturii umane, al teoriilor și al comportamentelor.
În al doilea rând, politica este un spațiu al exercițiilor eficiente de interacțiune umană și socializare. De ce? Pentru că în politică nu este suficient să ai idei bune sau soluțiile cele mai potrivite, nu. Pe acestea le poți avea și în solitudine, dar politica presupune interacțiune umană, dezbateri, intrigi, strategii - se lucrează intens cu oameni.
Așadar, determinant este să fii capabil să îi convingi pe foarte mulți alții că ideea sau soluția ta este cea corectă și merită aplicată. Dacă în jurul tău și a ideilor tale se strâng suficient de mulți colegi și semeni (suficiente voturi, dacă vrei), atunci mai ai nevoie doar de puterea, știința și capacitatea de a le pune în practică.
Astfel, este explicabil de ce în nenumărate cazuri din istorie, politica devine greu de suportat de oamenii „fără stomac” pentru așa ceva. Imaginea negativă a politicii din mentalul colectiv general poate fi explicată în diverse feluri. Dar relevant pare a fi aspectul cronologic și anume că idealurile filosofice grecești și romane au prevalat în dauna pragmatismului rece, a hazardului sau strategiilor sofisticate care caracterizează mai adecvat ce se întâmplă de fapt în practica politică de pretutindeni. Din acest motiv, apariția unui realist precum Niccolo Machiavelli a luat prin surprindere pe toată lumea și interpretările greșite ale scrierilor sale nu au părăsit mentalul colectiv nici în zilele noastre.
„Puterea se împarte” - este probabil una dintre cele mai grele și mai sofisticate lecții ale politicii. Marea majoritate a oamenilor nu pot sta la aceeași masă cu un vecin sau chiar cu o rudă cu care s-au certat, chiar dacă la mijloc e un interes comun. Însă oamenii politici sunt obligați să practice acest exercițiu, să se așeze față în față cu adversarii dacă situația impune acest lucru și să caute o cale de a înainta și de a conviețui, fie și până reușesc să „treacă puntea”.
În concluzie, fie că vorbim despre politică sau sport, despre o companie de construcții sau orice altă activitate, cea mai importantă lecție în viață rezultă din modul în care știm să lucrăm împreună pentru a ajunge să obținem ceea ce toată lumea consideră a fi imposibil de atins.
