În 1960 două bazilici romano-bizantine vechi de 1.600 de ani au fost găsite din întâmplare în timpul unor lucrări de săpături pentru ridicarea unui nou cartier situat între actualul bulevard Ferdinand şi stada Traian. Mai întâi muncitorii au descoperit în pământ ziduri de incinta primei bazilici, cea mică.
Peste puţin timp, şi la doar 35 de metri, muncitorii au găsit, tot din întâmplare, în timp ce săpau la fundaţia unui bloc, o parte din cea ce avea să fie cunoscută ca Bazilica Mare. Când au realizat importanţa descoperirii, cercetătorii au reuşit să oprească lucrările pentru a putea continua ei cercetările. Însă după ce au fost consemnate, cercetate şi apreciate, la scurt timp au fost acoperite înapoi cu pământ şi uitate sub blocurile şi structurile moderne care au fost construite deasupra lor.
Arheologia, cercetarea istorică şi muzeologiia nu mai sunt singure în demersul lor infernal de a consemna, prezerva şi promova monumentele care scriu istoria unor ţinuturi. Tehnologia 3d este dej soluţia aleasă în cele mai multe ţări, pentru reconstruirea acelor monumnete din patrimoniul naţional care nu vor mai pute fi niciodată văzute ca în prima zi de la ridicare lor
Bazilica mică în mărime naturală are 30 de metrii lungime. Bazilica mare este construită în stil grecesc şi este asemănată cu ansamblul marilor temple creştine din Imperiul Bizantin. Lungimea ei este 48 de metrii. Este una dintre cele mai mari bazilici paleocreştine din Dobrogea.
Pe lângă tehnologia 3D, realizatorii proiectului Administraţia Fondului cultural Constanţa şi muzeul de istorie au folosit şi două machete pentru a reproduce cele două porţi de intrarea în cetatea Tomis.
Locul în care au fost construite bazilicile a fost un centru episcopal cuprins de porţile cetăţii antice. Însă peioada în care monumentele relogiase erau deschise pentru miile de locuitori ai Tomisului au apus. Acum le putem vedea numai în reconstrucţiile 3D.
