Sari la conținut

Cine va câștiga Oscarul? Predicțiile lui CTP

Criticul de film Cristian Tudor Popescu spune că atunci când este întrebat de predicții pentru Oscar face o distincție: între cine crede el că va câștiga și cine ar vrea să câștige. Jurnalistul, invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24, a comentat ediția de anul acesta a premiilor Oscar. Emisiunea se va difuza duminică seara, de la ora 0:00, chiar înainte de a începe la Digi24 transmisia în direct a ceremoniei de acordare a premiilor Academiei Americane de Film.

Premiile OSCAR 2018 LIVE pe Digi24 și Digi Film și LIVETEXT pe Digi24.ro

O parte din filmele de Oscar de anul acesta reflectă lumea minoritarilor, a marginalilor, aflați în situații dificile în raport cu normalitatea. Ce e definit ca normal? - aceasta este tema recurentă. Iar a doua temă este reconstituirea istorică, spune Cristian Tudor Popescu.

Întrebat ce predicții are, care este cel mai bun film, Cristian Tudor Popescu crede că râvnitul premiu îi va reveni peliculei „The Shape of Water” (Forma apei, rulează în cinematografele din România - n.r.), însă preferatul său este, de departe, „Dunkirk”.

„Ştiți ca aici sunt două categorii: cine cred că va câștiga și cine aș vrea sa câștige.

Cine cred că va câștiga?

Şansele cele mai mari le are  Shape of Water, care e cel mai slab film al lui Guillermo Del Toro. Guillermo Del Toro, autorul, unul din cei trei mari mexicani. Adică Iñárritu, Alfonso Cuaron și Guillermo Del Toro, autorul unei capodopere a cinematografului din toate timpurile, Labirintul lui Pan. Un film absolut minunat. 

- Au fost acuzaţii de plagiat.

Da. Del Toro spune aceste vorbe care m-au exoftalmiat: Eu am inventat amfibienii, oamenii-amfibie în cinema. "Pe bune?", îmi venea să-i zic unui regizor pe care îl respect, remarcabil. Cum să spui așa ceva? Motivul omului-amfibie în literatura SF dateaza din 1927, de la romanul lui Aleksandr Romanovici Beleaev, care se numeşte chiar aşa: "Chelovek-Amfibiya", care a fost ecranizat după aceea de nenumărate ori şi de ruşi, şi de alţii. În filmul ăla ecranizat în '61 de ruși avem până și secvența dansului, celebra secvenţă care e pe toate posterele. Dansul în apă între omul-amfibie şi drăguţa inimii lui este secvență și în "Omul-amfibie" rusesc din 1961.

- De ce credeţi că va câștiga filmul ăsta? Are toate ingredientele a ceea ce se caută acum?

Ale corectitudinii politice.

- E politic corect?

Politic corect. Are femeia cu dizabilitati, e mută. Are femeia neagră. Deci femeie, dizabilităţi, rasă, o femeie de culoare, şi care sunt personajele ultrapozitive. Avem și un "freak", un marginal ciudat, care este chiar omul-amfibie. Şi, fireşte, cu cine poate să se cupleze decât cu celălalt "freak", adică femeia mută.

Şi, de partea cealaltă, albul. WASP, "White Anglo-Saxon Protestant", cu maxilare proeminente, fălcos şi musculos, crud și ticălos.

Este evident că Oscarurile, în ultimii ani, sunt premii mai mult politice, o emanaţie a progresismului de la Hollywood.

- Ar trebui să se facă şi nişte Oscaruri pentru cealaltă parte a societăţii, cea conservatoare?

Mă faci să mă gândesc la o povestire a lui Hemingway: "Câştigătorul nu ia nimic". E vorba de curse de cai trucate, de pariuri. Curse de cai pe hipodrom care sunt trucate. Eroul, care și povestește, naratorul, este un băiat, al cărui tată e jocheu şi vinde curse. Truchează, trage calul mai în spate, mai în faţă, ca să câştige bani. Și mai sunt și alții printre jocheii din circuit care fac asta. Şi după ce, un an de zile, se bat în trucaje, încercând să câştige nişte bani fiecare, toți trişorii ăștia simt nevoia, la sfârșitul anului, să se adune fără public, pe o câmpie, lângă o pădure, și acolo dau drumul cailor să alerge pe deşelate, pe bune, pentru că simt şi ei nevoia să-şi facă un clasament real, între ei, trişorii. Poate ca aşa ar trebui sa avem și un Hollywood din ăsta undeva, pe câmpie, liber.

- Clasamentul dumneavoastră real?

Clasamentul meu real este "Dunkirk", un film, unii ar spune că nici nu e film. Sunt negate în filmul acesta o grămadă de obișnuinţe şi locuri comune ale cinematografului, atât din punctul de vedere al cineastului, cât şi din punctul de vedere al receptorului. Suntem cu toții obișnuiți să avem personaje principale într-un film. Şi condiţia de personaj principal îl face, de pildă, să nu poată muri în prima parte a filmului. E adevărat? Toţi ştim, chiar dacă e în pericol, în prima jumătate de oră tot n-o să moară, pentru că pe afiş e primul. Se termină filmul. Sau, dacă moare, o să revină în flashback-uri ca o fantomă, pentru că este vedeta, care e prima pe afiş şi nu se poate să dispară din film. Sunt nişte reguli nescrise ale naraţiunii, care limitează percepţia.

Ştiţi ce face (regizorul Cristopher) Nolan? Le taie pe toate!

Nu are niciun personaj principal. Nu se detaşează nimeni de acolo, din mulţime, astfel încât, toate secvenţele critice, în care pot muri, nu ai această asigurare "nu moare, că ăsta e principalul". Nu, poate să moară. Şi chiar mor.

Nu folosește, de asemenea, un actor excepţional și foarte la modă, Tom Hardy. Tom Hardy, un actor foarte bun, a cărui faţă nu o vedem. Deși el joacă rolul unui pilot, tot filmul nu îi vedem faţa. Nu utilizează figura actorului care este o garanție în majoritatea filmelor de Hollywood: "Am pus figura, nici nu trebuie să mai facă ceva". Succesul realizat. E suficient să umple ecranul. Apare figura lui cutare şi a rezolvat filmul. Aici își refuza și ne refuză şi asta. Taie aceste convenţii cinematografice și, în schimb, reușește o performanţă unică în istoria cinematografului: să creeze, cu acele imagini ale plajelor din Dunkirk, un sentiment de claustrofobie în spații larg deschise. Aşa ceva n-a reuşit nimeni, niciodată.

În spatii larg deschise, în care ar trebui să suferi de agorafobie, de fapt, ai senzația că pe plaja aceea imensă ești, de fapt, închis, eşti aidoma unei gâze într-o cutie. Asta o face din montaj, din coloana sonoră, din "original score", din muzica lui Hans Zimmer, excepţională, iarăşi de Oscar, după părerea mea, la capitolul muzică originală de film. Și toate categoriile tehnice. După părerea mea, eu le-aş da, din start lui "Dunkirk". Adică montaj, montaj de sunet, coloană sonoră, regie, cel mai bun film, imagine.

- Al doilea, "Ebbing"...

"Ebbing". Ce titlu ciudat are, m-a atras. "Three Billboards Outside Ebbing, Missouri". Deci "Trei panouri în afara orașului Ebbing din judeţul Missouri"... Cel mai bun scenariu pe care l-am văzut în ultimii ani. Şi o actriţă... Cred că la scenariul original trebuie să ia, după mine, în cursa aia de la marginea pădurii, ar trebui să ia ăsta. Are însă șanse mai mari, în linia oficială, să ia "Mudbound". E cel despre problemele rasiale. Foarte bun și acela, dar, după părerea mea, acest "Ebbing", în care avem și o actriță care ar trebui să ia premiul pentru cea mai buna actriță în rol principal, Frances McDormand, dacă v-o mai amintiţi din "Fargo", acea minunăţie de film, nu din serial, că s-a făcut serial pe Netflix. Nu. Filmul de acum 20 și ceva de ani. "Fargo", al fraţilor Cohen, în care joacă excepţional tânăra Frances McDormand”.

În privința Oscarului pentru cel mai bun actor, CTP crede că distincția o să-i revină lui Gary Oldman, pentru rolul lui Churchill din „The Darkest Hour”. „Gary e un actor foarte bun, dar aici cred că direcția de recreare a personalității lui Churchill e greșită”, spune CTP. S-a concentrat pe ticuri, aspecte fizice, machiaj performant, s-a chinuit să ne aducă ceva foarte asemănător, în vreme de Brian Cox, protagonistul unui alt film despre Churchill (care nu a fost selectat, dar pe care jurnalistul îl consideră mai bun) s-a concentrat pe spiritul lui Churchill.

Urmăriți duminică seara, de la ora 0:00, emisiunea „În fața ta” de la Digi24 pentru a afla alte păreri al jurnalistului Cristian Tudor Popescu despre a 90-a ediție a premiilor Oscar.

Premiile OSCAR® 2018. Lista completă a nominalizărilor la cea de-a 90-a ediție

Toate știrile despre premiile Academiei Americane de Film le găsiți în secțiunea specială a site-ului Digi24.ro, Goana după aur. 

Pe aceeași temă