Peste douăzeci de adolescente care au participat, la sfârșitul lunii iulie, la traversarea extrem de periculoasă din Maroc către Ceuta au povestit de ce și-au părăsit țara. Rămase blocate într-o tabără improvizată din enclava spaniolă, fără să știe dacă vor putea rămâne în Spania sau vor fi trimise înapoi, fetele spun că își doresc să-și continue studiile, să muncească și să aibă dreptul de a decide asupra propriului viitor, relatează The Guardian.
Pentru Fatin, una dintre adolescentele care trăiesc acum într-o stare de incertitudine într-o tabără improvizată din Ceuta, decizia de a-și părăsi casa din Maroc a început să prindă contur atunci când a fost nevoită să renunțe la școală.
Adolescenta spune că își dorea să-și continue studiile, însă familia se aștepta ca ea să se ocupe de treburile gospodărești. Pe măsură ce orele de curs și învățatul au fost înlocuite de responsabilitățile casnice, viitorul pe care și-l imaginase a început să pară tot mai îndepărtat.
Fatin este una dintre cele 29 de fete care au vorbit pentru The Guardian despre trecutul lor și despre ceea ce își doresc de la viitor. Toate au participat la traversarea în masă din Maroc către Ceuta, de la sfârșitul lunii iulie, care a ajuns în atenția presei internaționale.
La aproape o lună de la traversare, adolescentele se numără printre sutele de tineri marocani care dorm într-o tabără improvizată din El Príncipe, unul dintre cele mai sărace cartiere din Ceuta. Ele nu știu dacă li se va permite să rămână în Spania sau dacă vor fi trimise înapoi în Maroc.
Tinerele vor să învețe, să muncească și să-și decidă singure viitorul
Fetele și-au exprimat gândurile în arabă și darija, dialectul arab vorbit în Maroc, dar și în spaniolă, franceză și engleză. Din mărturiile lor se desprind aceleași aspirații: să-și termine studiile, să muncească, să-și câștige singure banii și să aibă mai multă putere de decizie asupra propriului viitor.
Multe au vorbit despre profesiile pe care visează să le urmeze. O tânără vrea să devină asistentă medicală, alta psiholog, în timp ce alte adolescente își imaginează un viitor ca bucătărese, fotbaliste sau antrenoare sportive. Unele speră că, dacă vor reuși să-și construiască o viață în Spania, își vor putea ajuta financiar părinții.
Altele vorbesc despre conflicte în familie, studii întrerupte sau restricții pe care nu au vrut să le accepte. Ceea ce le unește pe multe dintre ele nu este atât respingerea Marocului, cât dorința de a avea mai mult control asupra propriului destin.
Malak, în vârstă de 17 ani, spune că problemele din familie au împiedicat-o să-și continue studiile. Știa încă din copilărie ce își dorește să facă: să lucreze în serviciile de informații. Pentru ea, ajungerea în Spania a reprezentat, în parte, o încercare de a recupera un viitor despre care simțea că îi fusese refuzat.
Alte adolescente vorbesc despre presiuni diferite. Una dintre ele spune că nu vrea ca familia sau altcineva să decidă cu cine se va căsători, ci vrea să poată alege singură. O alta vorbește despre dificultatea de a-și imagina independența financiară într-un loc în care vede puține oportunități de angajare.
Diferența dintre participarea femeilor și cea a bărbaților pe piața muncii din Maroc rămâne uriașă. În al doilea trimestru al anului 2026, doar 18,1% dintre femeile de vârstă activă făceau parte din forța de muncă, în comparație cu 66,5% dintre bărbați, potrivit Înaltului Comisariat pentru Planificare din Maroc.
Dezechilibrul apare însă cu mult înainte de intrarea pe piața muncii. Femeile și fetele din Maroc cu vârsta de cel puțin 15 ani își petrec 20,8% din timp desfășurând activități neremunerate de îngrijire și muncă domestică. În cazul bărbaților și băieților, procentul este de 3%, potrivit datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
„Să mai iau puțin din povara de pe umerii părinților mei”
Pentru Wiam, în vârstă de 16 ani, ambițiile profesionale se împletesc cu un puternic sentiment de responsabilitate față de familia pe care a lăsat-o în urmă. Adolescenta provine dintr-un oraș de pe coasta mediteraneeană a Marocului și spune că vrea să-și continue studiile și să urmeze o carieră în fotbal în Spania.
„Și, de asemenea, să mai iau puțin din povara de pe umerii părinților mei”, a scris ea. „Cu voia lui Dumnezeu, sper să reușesc tot ceea ce am venit să fac.”
Alte visuri sunt exprimate în doar câteva cuvinte. Soraya are 16 ani, provine dintr-un oraș aflat în apropierea graniței cu Ceuta și spune că vrea să devină asistentă medicală.
Unele dintre fete își descriu aspirațiile în termeni mai generali. O adolescentă spune că își dorește „o viață sănătoasă și stabilă”. O alta, în vârstă de 16 ani, afirmă că a venit în căutarea „unui viitor mai bun și a unei vieți demne” și speră să lucreze în industria restaurantelor.
„Vreau să muncesc cu demnitate și să contribui la societate”, a scris ea.
13 plângeri privind agresiuni sexuale, înregistrate în Ceuta
Deocamdată, nevoile imediate ale adolescentelor sunt mult mai elementare decât viitorul pe care și-l descriu pe hârtie. Ele au nevoie de un loc sigur în care să stea, de acces la servicii medicale, intimitate, educație și informații clare despre ceea ce li se va întâmpla.
Ahmed Enfed-dal, președintele asociației de cartier din El Príncipe, spune că localnicii au încercat să creeze un spațiu protejat pentru adolescente. Limitele acestei protecții sunt însă evidente.
„Dacă trebuie să meargă la toaletă sau să facă duș, încercăm să ne asigurăm că sunt însoțite și că nu merg niciodată singure”, a declarat el.
Până la 17 august, procurorii din Ceuta înregistraseră 13 plângeri oficiale privind agresiuni sexuale de la începutul traversării în masă. Printre victime se numărau și trei minori.
Editor : Ș.A.
