Doar un procent din fermele de la nivel mondial exploatează 70% din câmpurile agricole și livezi, potrivit unui raport citata de The Guardian, informează Mediafax. Studiul publicat marți se bazează pe 17 lucrări noi de cercetare.
Autorii spun că tendinţa a fost determinată de instrumentele financiare pe termen scurt, care modelează din ce în ce mai mult mediul global şi sănătatea umană.
„În trecut, aceste instrumente preocupau doar pieţele. Nu ne-au afectat individual. Dar acum ating toate aspectele vieţii noastre, deoarece sunt legate de criza climatică şi pandemie”, a declarat Ward Anseeuw, specialist tehnic senior la Coaliţia Internaţională pentru Terenuri, care a condus cercetarea împreună cu un grup de parteneri, inclusiv Oxfam şi World Inequality Lab.
Studiul publicat marţi se bazează pe 17 lucrări noi de cercetare, precum şi pe analiza datelor şi literaturii existente.
Se spune că calculele anterioare ale inegalităţii terenurilor s-au bazat exclusiv pe proprietate şi dimensiunea fermelor individuale. Pe această bază, inegalitatea terenurilor sa redus până în anii 1980, după care a devenit mai largă.
Această tendinţă este mai pronunţată în cadrul noii metodologii, care ia în considerare factori suplimentari, precum proprietatea multiplă, calitatea şi valoarea terenurilor şi numărul de persoane fără pământ.
Diferenţele mari sunt în China şi Vietnam, iar cele mai mare este în America Latină, unde cei mai săraci 50% dintre oameni deţineau doar 1% din teren.
Asia şi Africa au cele mai ridicate niveluri de exploataţii mici, unde aportul uman tinde să fie mai mare decât factorii chimici şi mecanici.La nivel mondial, între 80% şi 90% din ferme sunt deţinute de familie sau de mici exploataţii. Însă acestea acoperă doar o parte mică a terenului şi a producţiei omerciale.
În ultimele patru decenii, cea mai mare trecere de la mic la mare a fost în Statele Unite şi Europa, unde proprietatea este în mai puţine mâini şi chiar şi fermierii individuali lucrează sub contracte stricte pentru comercianţii cu amănuntul, conglomeratele comerciale şi fondurile de investiţii.
Aranjamente financiare se extind acum în lumea în curs de dezvoltare, ceea ce accelerează scăderea calităţii solului, utilizarea excesivă a resurselor de apă şi ritmul defrişărilor.
„Concentrarea dreptului de proprietate şi control are ca rezultat un impuls mai mare pentru monoculturi şi o agricultură mai intensivă, deoarece fondurile de investiţii tind să funcţioneze pe cicluri de 10 ani pentru a genera randamente”, a spus el.
Pentru a aborda acest lucru, raportul recomandă o mai bună reglementare şi supraveghere a sistemelor de proprietate funciară opace, o schimbare a regimurilor fiscale pentru a sprijini micii fermieri şi o mai bună gestionare a mediului corelate cu un sprijin pentru drepturile funciare ale comunităţilor.
