Migranții care caută o viață mai bună consideră Ceuta o poartă de acces către restul Europei — însă evenimentele din ultima săptămână au avut loc în urma unei noi hotărâri a Curții Supreme a Spaniei. Trecerea a mii de persoane din Maroc pe teritoriul spaniol a determinat mai multe țări din Uniunea Europeană să solicite suspendarea Spaniei din spațiul Schengen, scrie The Times.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Ceuta, un oraș autonom spaniol situat pe coasta de nord a Africii, se învecinează cu Marocul și cu Marea Mediterană, la intrarea vestică în Strâmtoarea Gibraltar. Acesta deține una dintre singurele frontiere terestre ale Uniunii Europene cu Africa, alături de teritoriul său înfrățit, Melilla.
Orașul se întinde pe o suprafață de aproximativ 18,5 km² și are o populație de aproximativ 85.000 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt cetățeni spanioli; comunitatea este mixtă, cu un număr semnificativ de persoane de origine marocană și berberă, iar atât limba spaniolă, cât și cea arabă sunt vorbite pe scară largă.
Orașul nu face parte din Maroc, deoarece se află sub stăpânire spaniolă de secole, cu mult înainte ca Marocul modern să existe. Portugalia a cucerit Ceuta pentru prima dată în 1415; aceasta a trecut în stăpânirea Spaniei în 1580 și a rămas spaniolă atunci când Marocul și-a dobândit independența în 1956. Madridul insistă că Ceuta și Melilla sunt părți integrante ale Spaniei, nu posesiuni coloniale, și subliniază identificarea populației locale cu Spania. Marocul susține că aceste orașe sunt rămășițe ale colonialismului și ar trebui restituite.
Ambele orașe au fost cucerite de puterile creștine la sfârșitul perioadei medievale, în cadrul eforturilor de a controla Strâmtoarea Gibraltar și rutele comerciale din Marea Mediterană. Ele au supraviețuit ca avanposturi spaniole de-a lungul războaielor, tratatelor și schimbărilor de putere imperială, în timp ce Marocul s-a consolidat în jurul lor. Când Franța și Spania au creat ulterior protectorate în Maroc în secolul al XX-lea, Ceuta și Melilla au fost excluse deoarece erau deja considerate teritoriu spaniol.
Ceuta se află chiar vizavi de Spania continentală — la aproximativ 20–25 km de coasta sudică a Spaniei — iar imediat dincolo de gardul său de frontieră se află localități marocane. Proximitatea o transformă într-un punct natural de trecere pentru persoanele care încearcă să ajungă în UE.
Oamenii încearcă să treacă din Maroc în Spania prin Ceuta din diverse motive. Mulți caută oportunități economice, locuri de muncă sau educație mai bune decât cele pe care le pot găsi acasă. Alții fug de sărăcie, represiune politică sau instabilitate și văd Spania ca pe o poartă de acces către restul Europei. Rețelele de traficanți profită de organizarea traversărilor, iar unii migranți speră că, odată ajunși în Spania, își vor putea regulariza statutul sau vor putea merge mai departe către alte țări ale UE.
Evenimentele din ultima săptămână au avut loc în urma unei modificări a normelor. O hotărâre recentă a Curții Supreme din Spania a îngreunat efectuarea „returnărilor imediate” ale migranților interceptați pe mare, ceea ce înseamnă că mai multe persoane care înoată spre Ceuta vor fi probabil supuse procedurilor de înregistrare, în loc să fie trimise imediat înapoi. Autoritățile locale afirmă că această schimbare legislativă, combinată cu vremea de vară și traversările organizate, a încurajat mai multe încercări.
Joi, de sărbătoarea națională care marchează 27 de ani de domnie absolută a regelui Mohammed, barajul a cedat. Zeci de mii de persoane au trecut o frontieră care a cedat, copleșind Garda Civilă spaniolă prin numărul lor imens.
În 2021, Marocul părea să fi relaxat controalele la frontieră în jurul Ceutei, după ce Spania i-a permis lui Brahim Ghali, liderul mișcării de independență din Sahara Occidentală, Frontul Polisario, să primească tratament medical într-un spital spaniol. Ulterior, Spania și-a schimbat poziția diplomatică, trecând de partea ocupării Saharei Occidentale de către Maroc și provocând astfel o ruptură cu Algeria, care susține eforturile Frontului Polisario de a obține un stat independent.
Având în vedere modul în care Marocul a folosit în trecut migrația ca pârghie de presiune, există o teorie conform căreia, chiar dacă hotărârea Curții Supreme a fost un factor declanșator al situației actuale, amploarea și viteza traversărilor ar putea reflecta un semnal deliberat transmis de la Rabat către Madrid.
Editor : B.E.
