Islanda și Norvegia revin la ideea aderării la Uniunea Europeană și o consideră o sursă de securitate, scrie Politico. „Un loc la masa UE oferă, de asemenea, un plus de securitate și protecție”, afirmă Marta Kos, comisarul european pentru extindere.
Invazia Rusiei în Ucraina din 2022 și acțiunile președintelui american Donald Trump au stat la baza acestei schimbări — tarifele la import și amenințarea cu ocuparea Groenlandei au împins țările mai aproape de Bruxelles. Politica lui Trump pune sub semnul întrebării disponibilitatea SUA de a-și apăra aliații. Acum, țările NATO caută alternative. „NATO dispune de un set de instrumente, iar UE de altul”, a declarat politicianul norvegian Ine Eriksen Søreide.
Reykjavík a accelerat pregătirile pentru referendumul privind reluarea negocierilor de aderare la UE. „Am fi mai puternici într-un grup mare de țări cu valori comune – democrație, libertate, drepturile omului, integritate teritorială”, a declarat șefa Ministerului Afacerilor Externe al Islandei, Torgurdur Katrin Gunnarsdottir. Potrivit acesteia, atractivitatea UE constă în apărare și securitate, inclusiv economică. Islanda a depus cererea de aderare în 2009, în timpul crizei financiare, dar a înghețat negocierile în 2013 și a retras definitiv cererea în 2015.
Norvegia a depus o cerere de aderare la UE în 1992, dar a respins-o printr-un referendum doi ani mai târziu. În prezent, sprijinul pentru aderare este în creștere. În cadrul unui interviu acordat ziarului Pais, viceministrul norvegian de externe, Maria Varteressian, a declarat că consideră posibilă organizarea unui referendum, dar nu în acest moment. În opinia sa, rezultatul ar fi probabil negativ. Potrivit unui alt oficial norvegian, acum nu este momentul potrivit pentru a rămâne singuri.
Pentru membrii actuali ai UE, admiterea unor țări mai bogate pare preferabilă decât extinderea cu țări din Europa de Est, notează Politico. Toate cele 13 țări care au aderat după 2004 primesc din bugetul UE mai mult decât au contribuit la acesta. Aceeași situație se va repeta, probabil, și în cazul actualilor candidați — Ucraina, Moldova, Albania, Serbia și Muntenegru. Prin urmare, va fi mai dificil să convingem actualii membri să accepte aderarea acestora — vor trebui să împartă o sumă mai mică din bugetul UE.
Guvernele UE se îndoiesc de angajamentul durabil al noilor țări față de valorile fundamentale — libertatea presei, independența justiției și instituțiile democratice. „Nu vrem încă o Ungarie sau o Slovacie”, a declarat unul dintre diplomați. „Nu știm ce se va întâmpla în aceste țări peste 10–15 ani. Și am putea avea încă un Orban”.
În Islanda și Norvegia există instituții democratice solide și acestea nu se confruntă cu astfel de dificultăți. „Ele îndeplinesc deja 80% din cerințe”, a remarcat unul dintre oficialii UE. Potrivit acestuia, pentru aceste țări, aderarea la Uniunea Europeană ar putea avea loc foarte repede.
Editor : A.R.
