„Au transformat-o într-o mumie”. Un soldat povestește ultimele zile ale jurnalistei ucrainene care a murit într-o închisoare rusească
Mărturia unui soldat ucrainean eliberat recent confirmă cele mai sumbre scenarii despre ultimele zile ale jurnalistei Viktoria Roșchina, capturată de forțele ruse în 2022. Potrivit relatării sale, tânăra de 27 de ani a fost transportată în stare critică spre închisoarea Sizo-3 din Kizel, unde ar fi murit după doar opt zile, prezentând urme evidente de violență. Ancheta internațională arată că Rusia nu a oferit niciodată un certificat de deces familiei, iar rămășițele ei au indicat tortură și posibilă strangulare, relatează The Guardian.
Roșchina fusese capturată în vara anului 2022, în timp ce relata din spatele liniilor inamice, în teritoriile ocupate din Ucraina, fiind una dintre cei aproximativ 16.000 de civili reținuți de Rusia de la începutul invaziei pe scară largă.
Un soldat ucrainean din regimentul Azov, eliberat în această vară, a făcut public un set de informații care confirmă relatările recente potrivit cărora Viktoria Roșchina a murit după ce a fost transportată la Sizo-3, o închisoare din orașul Kizel, situat lângă Munții Ural.
Vorbind cu jurnaliști din cadrul Viktoriia Project, o investigație realizată de The Guardian împreună cu parteneri internaționali coordonați de redacția franceză Forbidden Stories, Mykyta Semenov a spus că ultimul drum al jurnalistei a început cu trenul și s-a încheiat în camioane.
El a călătorit în același vagon și a văzut-o pentru prima dată când a trecut prin coridor spre toaletă.
„Am văzut-o. A trecut pe lângă compartimentul nostru”, a spus Semenov, adăugând că „purtă o rochie subțire, bleu, de vară, cu flori. Avea și teniși de vară, cu talpă albă, sport.”
Jurnalista mergea cu mâinile la spate și era vizibil stresată, din relatările martorului. După o grevă a foamei pe care o ținuse într-o altă unitate de detenție, Roșchina se afla deja într-o stare deteriorată.
„Se vedea că totul era greu pentru ea: îi era greu să meargă, să mănânce, să vorbească. Parcă rochia aceea… parcă rochia o ținea. O susținea.”
Ministerul rus al Apărării i-a informat familia că a murit, la 27 de ani, pe 19 septembrie 2024. Cauza și locul morții nu au fost niciodată confirmate oficial. Rămășițele sale, returnate Ucrainei, prezentau multiple urme de tortură, potrivit procurorilor care investighează cazul.
Viktoria Roșchina petrecuse anterior aproape nouă luni în centrul de detenție preventivă Sizo-2 din Taganrog. Condițiile de acolo, pe malul Mării Azov, erau atât de îngrozitoare încât locul a devenit cunoscut drept „Guantánamo-ul rusesc”.
I s-a spus că urma să fie eliberată într-un schimb de prizonieri în luna respectivă, dar în loc de asta se pare că jurnalista a fost trimisă la sute de kilometri spre est.
Semenov spune că prizonierii din grupul său, inclusiv Roșchina, au părăsit Taganrog pe 9 septembrie și au ajuns la Kizel câteva zile mai târziu, pe 11 septembrie.
„Era foarte, foarte slabă. Abia dacă stătea în picioare. Se vedea că fusese cândva o fată frumoasă, dar ei o transformaseră într-o mumie: piele galbenă și păr care părea fără viață.”
Ținut într-o celulă adiacentă, Semenov a spus că a putut să o recunoască ascultând conversațiile ei cu gardienii, membri ai serviciului penitenciar rus FSIN.
Totuși, jurnalista reușea să facă schimb de mâncare cu alți prizonieri, cu ajutorul gardienilor.
„Îmi amintesc că nu mânca carne. Nu știu de ce. Spunea că avea ceva la stomac și nu o mai putea digera. Așa că ne dădea nouă carnea din porțiile ei, iar noi îi dădeam legume, zacuscă de dovlecei, lucruri de genul acesta.”
Un alt soldat i-a spus lui Semenov că Roșchina „a insistat puternic pentru drepturile ei la Taganrog” și primise mai multă libertate decât alți deținuți. Intrase în greva foamei, a spus el, pentru a protesta față de condițiile din închisoare.
Călătoria a fost violentă, a povestit soldatul, gardienii consumând alcool tot timpul. Șeful unității le ordonase subordonaților săi să caute combatanți din regimentul Azov și să îi aducă pentru bătăi. Regimentul își are originea într-un batalion de voluntari format în 2014, care a inclus inițial persoane cu vederi de extremă dreaptă, fapt exploatat de propaganda rusă pentru a-l eticheta drept „neo-nazist”. Colegul de celulă al lui Semenov a fost luat și adus înapoi după 15–20 de minute.
„L-am lăsat să își recapete respirația și l-am întrebat ce s-a întâmplat. Și mi-a spus că șeful avea un adjunct și că cei doi l-au lovit în față, l-au lovit în zona ficatului. Amândoi erau beți.” La un moment dat, bătaia a fost filmată într-un apel video.
Când prizonierii au ajuns la Kizel, au fost din nou bătuți, în cadrul așa-numitului ritual de „primire”, aplicat civililor și militarilor în întreg sistemul penitenciar rus.
„Când am sărit din camion, mi-au aruncat o pungă neagră peste cap. Ne-au pus în genunchi. Nu era aer suficient. Au început să urle, să întrebe unitatea noastră, vârsta noastră. Iar din toate părțile se auzeau țipete și gemete”, a povestit el.
Condițiile din Kizel erau dure. Prizonierii trebuiau să aștepte permisiunea pentru a bea apă, a merge la toaletă sau chiar a se așeza jos. Erau obligați să stea în picioare mai tot timpul. Vorbitul era interzis, la fel și gesticularea sau ținutul mâinilor în buzunare. Respectarea regulilor era monitorizată prin camere de supraveghere, a spus Semenov.
Ofițerii FSIN își ascundeau identitatea cu cagule și porecle.
Datele publice indică faptul că directorul interimar al Sizo-3 din Kizel, în perioada în care Viktoria Roșchina a fost deținută acolo, era Vitaly Spirin, în vârstă de 39 de ani. Contactat telefonic, Spirin a închis fără să răspundă întrebărilor. FSIN nu a oferit niciun răspuns solicitărilor de comentarii.
Luna trecută, conducerea închisorii din Taganrog a fost inclusă pe lista sancțiunilor UE, după identificarea lor de către Viktoriia Project.
Semenov a fost în cele din urmă eliberat și s-a întors acasă în această vară. Ultimul lucru pe care l-a aflat despre Roșchina era că încă refuza mâncarea.
„Am auzit că era undeva în altă clădire și că mai era o femeie acolo cu ea. Am auzit că avea probleme de sănătate și că li se permitea chiar să stea jos în celulă, dar Vika continua greva foamei”, a mai spus el.
Se pare că Viktoria Roșchina a supraviețuit doar opt zile la Kizel. Rusia nu a emis niciodată un certificat de deces pentru familia ei, dar autopsia a arătat că a suferit violență în momentele finale: vânătăi pe gât și o fractură a osului hioid indică un traumatism provocat, de regulă, prin strangulare.
Acum câteva săptămâni, site-ul ucrainean Slidstvo.Info a anunțat că a obținut date din baze de date rusești închise privind certificatul ei de deces. Documentul ar fi fost emis de departamentul de stare civilă Leninsky al administrației orașului Perm. Data morții consemnată în acel document este 19 septembrie 2024.
Procurorii ucraineni au confirmat că, în opinia lor, Viktoria Roșchina a murit în detenție la Kizel.
Editor : Ș.A.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News