Analiză „Adevărata provocare se află în Balcani”. Ce înseamnă refuzul Islandei pentru viitorul extinderii UE
Refuzul Islandei de a relua negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană reprezintă un eșec pentru Bruxelles, dar nu unul care amenință imediat strategia europeană de extindere. Miza reală se află în Balcanii de Vest, unde Muntenegru și Albania au făcut progrese importante și așteaptă ca reformele cerute de UE să fie urmate de o perspectivă clară de aderare, arată TVP World într-o analiză.
Refuzul Islandei de a relua negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană reprezintă un eșec pentru Bruxelles, dar nu unul care amenință imediat strategia europeană de extindere.
Adevărata provocare se află în Balcanii de Vest, unde Muntenegru și Albania au făcut progrese importante și așteaptă ca reformele cerute de UE să fie urmate de o perspectivă clară de aderare.
La referendumul de sâmbătă din Islanda, 52,8% dintre alegători au votat împotriva reluării procesului de aderare, în timp ce 47,2% au susținut această variantă. Prezența la urne a fost de 82,5%.
Un diplomat european a descris rezultatul pentru Reuters drept un „eșec clar pentru Bruxelles”.
Evaluarea este justificată, însă rezultatul referendumului spune relativ puține despre atractivitatea fundamentală a Uniunii Europene. Islanda este deja puternic integrată în sistemul european, iar respingerea reluării negocierilor nu produce perturbări imediate majore.
În schimb, situația este diferită în Balcanii de Vest, unde perspectiva aderării poate transforma instituții, consolida reformatorii și reduce influența unor puteri externe. Dacă Bruxelles-ul nu își va respecta promisiunile în această regiune, consecințele ar putea fi mult mai importante.
Islanda, deja integrată în Europa
Islanda reprezenta, cel puțin pe hârtie, unul dintre cele mai ușoare cazuri de extindere a Uniunii. Țara a depus cererea de aderare în 2009, a deschis 27 de capitole de negociere și a închis provizoriu 11 dintre acestea înainte ca negocierile să fie suspendate în 2013.
În același timp, Islanda este deja parte a unei mari părți din arhitectura europeană. Participă la piața unică prin Spațiul Economic European, face parte din spațiul Schengen și se bazează pe NATO pentru securitatea sa.
Aderarea deplină i-ar oferi influență asupra regulilor pe care deja le aplică în multe domenii și ar consolida legăturile politice cu Uniunea. Pentru islandezi, însă, avantajele suplimentare nu au fost suficiente pentru a compensa temerile legate de pierderea unor prerogative naționale.
Pescuitul joacă un rol important în economia și identitatea țării, iar controlul asupra apelor teritoriale reprezintă un subiect sensibil. Potrivit estimărilor citate în analiză, sectorul pescuitului și efectele sale indirecte reprezintă aproximativ 15% din PIB și circa 40% din veniturile din exporturi.
Agricultura și preocupările privind suveranitatea au contribuit, de asemenea, la opoziția față de aderare.
Premierul Kristrún Frostadottir a recunoscut că una dintre explicațiile rezultatului este satisfacția islandezilor față de actualul aranjament european „O lecție importantă pentru mine și, de asemenea, pentru guvern este că oamenii sunt mulțumiți de Acordul SEE”, a declarat ea.
Acest model are însă și un dezavantaj: Islanda aplică multe dintre regulile UE fără a avea drept de vot asupra lor. Chiar și așa, nivelul ridicat de integrare face ca aderarea deplină să pară mai degrabă o opțiune decât o necesitate.
Bruxelles-ul pierde o oportunitate în nordul Europei
Rezultatul referendumului înseamnă și pierderea unei oportunități pentru Uniunea Europeană de a-și extinde influența în zona arctică, într-un moment în care competiția geopolitică în regiunea arctică se intensifică.
Impactul strategic este însă limitat. Islanda rămâne ferm ancorată în NATO și în sistemul de securitate atlantic.
Cu totul alta este situația în Balcanii de Vest. Acolo, aderarea la UE reprezintă în continuare o promisiune capabilă să influențeze direct reformele interne, să consolideze instituțiile și să limiteze spațiul de manevră al unor actori externi.
Muntenegru, testul că procesul poate fi dus la capăt
Muntenegru negociază aderarea la UE din 2012. A deschis toate cele 33 de capitole de negociere și a închis provizoriu 18 dintre ele. În aprilie, statele membre ale UE au început pregătirea tratatului de aderare, iar Podgorița speră să devină membră în 2028.
Comisarul european pentru extindere, Marta Kos, a descris această etapă drept „o recunoaștere clară a progreselor înregistrate de Muntenegru și o încurajare pentru accelerarea reformelor”.
Procesul este important tocmai prin mecanismul său: Bruxelles-ul solicită reforme, evaluează progresele și, atunci când acestea sunt suficiente, apropie țara de recompensa promisă.
În cazul Muntenegrului, această pârghie europeană se aplică unor domenii esențiale, precum independența justiției, combaterea corupției și a crimei organizate și reformarea administrației publice.
Muntenegru mai are însă de făcut pași importanți, iar anul 2028 este în continuare o ambiție, nu o dată definitiv stabilită. Tratatul de aderare va trebui aprobat și ratificat de toate statele membre. Dacă procesul va fi finalizat, aderarea Muntenegrului ar transmite însă un mesaj puternic: procesul de extindere poate ajunge la capăt.
Albania, un sprijin covârșitor pentru aderare
Albania reprezintă un test și mai relevant pentru capacitatea UE de a transforma reformele în rezultate. Țara a deschis toate cele 33 de capitole de negociere și, după ce a îndeplinit criteriile intermediare privind statul de drept în luna mai, a închis provizoriu primele trei capitole în iulie.
Sprijinul populației pentru aderarea la UE este foarte ridicat, ajungând la 92%.
Perspectiva aderării oferă guvernului de la Tirana un argument politic important pentru reformarea justiției, combaterea corupției și confruntarea cu interesele care beneficiază de pe urma vechiului sistem.
Totuși, Albania nu este încă pregătită pentru aderare. Corupția rămâne o problemă serioasă, iar libertatea presei, alegerile și administrația publică necesită în continuare reforme. Comisia Europeană a semnalat inclusiv amenințări fizice la adresa procurorilor.
În prezent, opt magistrați - doi judecători și șase procurori - beneficiază de protecție oficială din partea statului. Grăbirea aderării ar putea, prin urmare, submina chiar standardele pe care Bruxelles-ul încearcă să le apere.
Dar și menținerea Albaniei într-o „sală de așteptare” fără o perspectivă clară ar putea fi periculoasă.
Riscul pierderii încrederii în promisiunea europeană
Extinderea UE funcționează ca instrument de influență doar atât timp cât guvernele și cetățenii statelor candidate cred că reformele vor fi, în cele din urmă, recompensate. Dacă procesul se prelungește la nesfârșit, această încredere se poate eroda.
Muntenegru și Albania au ales deja în linii mari direcția occidentală. Ambele sunt membre NATO și își aliniază, în mare parte, politica externă la cea a Uniunii Europene.
Aderarea lor ar consolida această orientare și ar transmite un mesaj întregii regiuni că ani de reforme pot conduce la un rezultat concret. Miza este cu atât mai mare cu cât Rusia poate exploata diviziunile politice existente, în timp ce China oferă finanțare, proiecte de infrastructură și acorduri economice cu mai puține condiții politice.
Cu cât Bruxelles-ul menține mai mult timp țările candidate în așteptare, cu atât liderii locali au mai mult spațiu pentru a echilibra influența europeană cu cea a altor puteri.
Iar odată cu erodarea încrederii publice în perspectiva europeană, se reduce și principala pârghie prin care UE poate stimula reformele.
Premierul albanez Edi Rama a descris la un moment dat situația într-o formulă sugestivă, comparând Albania cu un partener care așteaptă o căsătorie care nu mai are loc: „Suntem ca niște îndrăgostiți care așteaptă să se căsătorească, iar apoi cealaltă parte nu apare.”
Pentru Bruxelles, acesta este riscul real al extinderii: nu că o țară deja integrată precum Islanda alege să rămână în afara Uniunii, ci că statele care au investit ani în reforme ajung să nu mai creadă că promisiunea aderării va fi vreodată îndeplinită.
Citește și: Prima reacție a premierului Islandei după respingerea aderării la Uniunea Europeană: „Nu e un eșec”
Editor : C.A.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News