Glaucomul, „hoțul tăcut al vederii”. De ce sunt esențiale controalele oftalmologice după 40 de ani
După vârsta de 40 de ani, consultațiile oftalmologice periodice ne pot salva de la boli grave, aşa cum sunt glaucomul şi cataracta, principalele cauze de orbire, la nivel mondial. Glaucomul este, de cele mai multe ori, asimptomatic, iar evoluţia sa este lentă şi tocmai de aceea, pacienţii ajung la medic abia în faze mai avansate ale bolii. Dr. Flaviu Iuoraş, medic specialist în oftalmologie în hyperclinicile MedLife din Braşov dă asigurări că, atunci când e depistat la timp, glaucomul poate fi ţinut sub control prin tratament administrat toată viaţa. Glaucomul nu este o sentinţă la orbire, dar trebuie ţinut sub observaţie, prin controale oftalmologice periodice.
Jumătate dintre persoanele cu glaucom nu sunt diagnosticate
Glaucomul este caracterizat de degradarea cronică a nervului optic prin pierderea de fibre nervoase care se pot asocia sau nu cu o creştere a presiunii intraoculare peste nivelul de toleranţă individuală.
„Glaucomul este o boală a ochiului care poate afecta pe oricine, mai ales persoanele în vârstă, și care, fără tratament, duce la orbire. A fost descrisă ca un «hoț tăcut al vederii» deoarece, de obicei, nu se manifestă prin niciun fel de semne sau simptome. Chiar și astăzi, în ciuda progreselor medicinei, glaucomul reprezintă, alături de cataractă, principala cauză de orbire la nivel mondial. Pentru anul 2020, statisticile estimau existența a peste 80 de milioane de persoane afectate și a cel puțin câteva milioane de persoane cu vedere scăzută sub pragul de orbire legală. În România, Societatea Română de Glaucom a numărat în evidenţele medicale 140.000 de pacienţi care suferă de această boală. Mai îngrijorător este că majoritatea studiilor apreciază că aproximativ jumătate dintre persoanele cu glaucom NU sunt diagnosticate şi deci NU știu că au această afecțiune”, a subliniat dr. Flaviu Iuoraş.
Glaucomul este, de fapt, un grup de boli care au caracteristici comune și care, prin diverse mecanisme afectează nervul optic, provocând pierderea progresivă și ireversibilă a vederii, mai spune medicul.
„Pentru a explica mai exact ar fi utilă comparația frecvent folosită a ochiului cu un aparat foto. Imaginile, atât în creierul nostru, cât și pe un ecran sau pe hârtie, se formează din lumina care pătrunde printr-un sistem de lentile cu diafragmă până la nivelul senzorului sau filmului fotografic. Informația brută e transmisă mai departe prin cabluri către procesorul care o transformă în imagine, poză. În cazul ochiului, lentilele care dirijează lumina sunt corneea și cristalinul, iar irisul și deschizătura din mijlocul său, pupila, funcționează ca o diafragmă care reglează cantitatea de lumină pentru rezultate optime. Lumina ajunge la nivelul retinei, o structură neuronală extrem de complexă situată în partea din spate a interiorului ochiului.
Oftalmologii numesc frecvent retina «prelungire a creierului» deoarece e formată din neuroni specializați, cei mai cunoscuți dintre ei având celebrele conuri și bastonașe despre care am învățat toţi la școală. Particulele de lumină ajunse aici declanșează în acești neuroni un lanț de schimbări chimice complexe care, în final, produc semnale electrice. Acestea sunt transmise către creier prin fibre nervoase (alți neuroni) din interiorul retinei, care se unesc în mănunchiuri și formează un cablu care părăsește ochiul, traversează creierul și ajunge în cortexul vizual, acolo unde imaginile finale sunt procesate și interpretate. Acest «cablu» se numește nerv optic, iar capătul său ocular, capul nervului optic vizibil direct la examenul oftalmologic, împreună cu fibrele nervoase retiniene sunt structurile oculare afectate de către glaucom”, a explicat medicul oftalmolog.
Presiunea intraoculară crescută, principala cauză de glaucom
Chiar dacă mecanismele exacte sunt insuficient cunoscute, de obicei este implicată o presiune intraoculară crescută, care distruge lent fibrele nervului optic.
„Pentru a înțelege presiunea intraoculară putem compara ochiul cu o minge umflată. Forma și tonusul său sunt menținute de presiunea lichidului din interior, numit umor apos. Acest lichid e produs de către corpul ciliar, o structură din spatele irisului și eliminat printr-un fel de burete inelar care înconjoară irisul în profunzime și comunică cu un canal din peretele ochiului. La pacienții sănătoși există un echilibru între cât lichid se produce și cât se elimină, dar la pacienții cu glaucom eliminarea lichidului e îngreunată din mai multe cauze, iar asta crește presiunea din interiorul ochiului.
Prin mecanisme pe care nu le cunoaștem deplin, această presiune intraoculară crescută afectează fibrele nervoase retiniene și capul nervului optic, producând glaucomul. În fibrele afectate, metabolismul nu se mai desfășoară normal, iar imaginile transmise încep să fie incomplete, cu pete sau porțiuni lipsă”, a precizat oftalmologul.
Gluacomul, o boală cu evoluţie lentă
În fazele incipiente ale bolii, pacienții nu conștientizează simptomele, deoarece creierul intervine și completează părțile lipsă prin procesare activă și folosind imaginea primită de la celălalt ochi, mai explică dr. Iuoraş.
„Primele afectate sunt fibrele care preiau informații din zonele periferice, mai puțin importante și detaliate ale vederii. Din acest motiv glaucomul progresează către orbire fără să anunțe în vreun fel. Pacienții păstrează o vedere centrală bună până în fazele finale ale bolii, însă e o vedere tunelizată, ca printr-un tub sau țeavă de pușcă. De aceea, ei acuză mai frecvent în evoluția bolii apariția unor pete în câmpul vizual sau loviri accidentale de obiecte periferice. În final, fără tratament, și acuitatea vizuală centrală se prăbușește”, a menţionat oftalmologul.
Există multe tipuri de glaucom, majoritatea fără o cauză cunoscută. De asemenea, glaucomul poate urma altor cauze, modificări sau boli oculare sau generale, dar şi administrării unor medicamente precum corticosteroizii.
„De cele mai multe ori, lichidul are acces la sistemul de scurgere, blocajul fiind în interiorul acestuia. Numim această formă glaucom cu unghi deschis. La majoritatea pacienților presiunea intraoculară e mai mereu crescută fără tratament. Uneori, glaucomul poate progresa chiar și cu o presiune oculară normală, cauza putând fi o irigare insuficientă cu sânge a fibrelor retiniene. Alteori, diverse reziduuri patologice, pigment irian, celule inflmatorii, medicamente sau chiar celule sangvine în urma traumatismelor pot înfunda sistemul de scurgere.
În alte cazuri, zona de scurgere a umorului apos e îngustă, înghesuită, iar lichidul nu are acces eficient. Vorbim atunci de glaucom cu unghi îngust sau închis, iar în ultima situație poate apărea o urgență oftalmologică majoră, atacul de glaucom, adică creșterea bruscă severă a presiunii intraoculare, cu dureri mari de ochi sau cap, grețuri sau vărsături și pierderea rapidă a vederii fără tratament”, a explicat medicul.
Factorii de risc pentru apariţia glaucomului
Principalul factor de risc pentru apariţia glaucomului este vârsta, boala debutând, în general, după 40 de ani.
„Cel mai important factor de risc asupra căruia putem acționa e presiunea intraoculară. Alți factori mai specifici cum ar fi corneea subţire sau dioptriile mari pot fi identificați în cursul examenului oftalmologic.
Factorul genetic nu este nici el de neglijat. În general, pentru formele principale de glaucom, genetica e foarte complexă, cu sute de gene implicate. Din acest motiv, cu excepția unor cazuri punctuale, nu sunt încă disponbile sau recomandate teste genetice precise. Există, însă, și anumite forme cauzate de mutații punctiforme sau monogenice cunoscute. Aceste forme includ unele cazuri de glaucom congenital, care apare încă de la naștere, glaucom juvenil sau cu agregare familială care indică prezenţa bolii la mai mulţi membri ai aceleiaşi familii, inclusiv din generaţii diferite”, a subliniat medicul oftalmolog.
Diferite boli sistemice, mai ales diabetul zaharat de tip 2 și hipertesiunea arterială, pot fi şi ele factori de risc.
Diagnosticarea precoce e foarte importantă
Din păcate, explică dr. Flaviu Iuoraş, nu există metode care să împiedice apariția glaucomului şi de aceea, cel mai important lucru e ca boala să fie diagnosticată și tratată cât mai repede.
„Singura modalitate de diagnostic a glaucomului este examenul oftalmologic care cuprinde măsurarea presiunii intraoculare și examenul biomicroscopic al fundului de ochi care vizualizează direct capul nervului optic. Dacă se constată modificări care pot indica glaucom, se efectuează ulterior mai multe teste și măsurători pentru a stabili un diagnostic cert. Aceste teste sunt moderne, rapide, nedureroase și folosesc doar lumina, fiind neiradiante. Ele pot fi repetate pentru a urmări evoluția bolii în timp și răspunsul la tratament.
Astfel, perimetria computerizată oferă o hartă detaliată a sensibilității la lumină în punctele importante ale câmpului vizual, tomografia oculară în coerență optică (OCT) vizualizează și analizează direct structura capului nervului optic, precum și grosimea stratului fibrelor nervoase retiniene, iar pahimetria corneeană măsoară grosimea corneei și oferă indicii despre exactitatea valorilor presiunii intraoculare, o cornee mai subțire fiind asociată cu un risc mai mare de a dezvolta glaucom.
O altă examinare esențială este gonioscopia care vizualizează direct regiunea de scurgere a umorului apos. În acest caz se aplică direct pe ochi o lentilă specială, sub anestezie oculară cu picături, disconfortul resimțit de pacient fiind minim”, a precizat medicul.
Tratamentul nu vindecă glaucomul, dar ţine boala sub control
Nu există până în acest moment un tratament care să vindece boala, dar glaucomul poate fi ţinut sub control prin metode simple şi nu reprezintă o sentinţă la orbire atunci când este controlat periodic.
„Vederea bună poate fi menținută pentru aproape toți pacienții printr-un tratament simplu, efectuat, însă, toată viața. Îmi place să-i încurajez pe pacienții mei spunându-le că ar fi extraordinar ca toate bolile ochilor să poată fi la fel de ușor ținute sub control precum glaucomul. Cel mai important este, însă, stabilirea diagnosticului cât mai precoce, care poate fi obținut prin efectuarea examenului oftalmologic periodic după vârsta de 40 de ani.
De multe ori diagnosticul de glaucom poate fi un adevărat șoc pentru pacienți de aceea e esențial să subliniem de la început că, în general, boala NU reprezintă o condamnare și NU afectează calitatea vieții. Pacienții cu glaucom pot desfășura toate activitățile obișnuite și se pot bucura în continuare de viață. Tratamentul standard are ca scop scăderea presiunii intraoculare la valori normale și pentru peste 80% dintre pacienți acesta înseamnă doar administrarea a 1-2 picături oculare în fiecare zi, precum și vizite scurte la medicul oftalmolog de 1-2 ori pe an. Această rutină trebuie menținută toată viața pentru a fi siguri că boala nu progresează și că nu există riscul deteriorării vederii. Există mai multe tipuri de picături foarte eficiente, ușor de administrat, cu efecte secundare minime, și, în plus, gratuite în România”, a explicat oftalmologul.
Terapiile cu laser pentru glaucomul care nu răspunde la picături
Atunci când picăturile nu sunt potrivite pacientului sau devin insuficiente, există şi anumite proceduri laser efectuate în cabinet, rapide şi fără durere, care pot îmbunătăți scurgerea lichidului intraocular.
„Trabeculoplastia laser selectivă e indicată în glaucomul cu unghi deschis și funcționează prin lărgirea și curățarea micro-orificiilor de scurgere. Iridotomia laser e utilă în glaucomul cu unghi închis și creează unul sau mai multe mici orificii periferice în iris pentru o nouă cale de scurgere. Alte metode, efectuate sub anestezie locală, precum ciclofotocoagularea cu laser microplulsat reduc producția de lichid la nivelul celulelor specializate ale ochiului cu ajutorul unor pulsuri discrete de energie laser.
Tratamentul chirurgical al glaucomului
În situația rară în care nici acestea nu funcționează, putem apela la intervenții chirurgicale moderne și eficiente, cum este trabeculectomia, standardul de aur, mai ales în cazurile severe, însă cu risc mai mare de complicații. În prezent, există numeroase proceduri minim invazive (MIGS), cu recuperare rapidă și complicații reduse, care implică utilizarea unor dispozitive microscopice sofisticate pentru drenaj”, a mai precizat dr. Iuoraş.
Stilul de viaţă care ajută pacientul cu glaucom
Chiar dacă nu există metode specifice de prevenție, adoptarea unui stil de viață sănătos e benefică şi pentru reducerea riscului general de glaucom și pentru îmbunătățirea evoluției sale.
„Un stil de viaţă sănătos include o dieta bogată în alimente proaspete, neprocesate, bogate în anti-oxidanți - precum legume cu frunze verzi, fructe de pădure, pește, hidratarea suficientă, însoțită de consumul eșalonat al apei și altor lichide pe durata unei zile, consum moderat de cofeină, activitatea fizică moderată, mersul pe jos, fără efort și exerciții fizice intense care pot crește presiunea intraoculară mai ales în anumite forme de glaucom. Pentru pacienții cu glaucom cu unghi închis sau îngust e foarte important să evite să petreacă mult timp în medii întunecate sau cu lumină puțină, de exemplu să privească la televizor într-o cameră fără altă sursă de lumină. Aceste condiții precum și unele medicamente disponibile fără rețetă, cum sunt decongestionante nazale, medicamente anti-răceală sau antialergice, pot declanșa atacuri de glaucom”, a subliniat medicul oftalmolog.
Ce poate face un test genetic pentru pacienţii cu risc
Graţie revoluţiei tehnologice şi informaţionale din domeniul medicinei, şi tratamentul glaucomului va fi din ce în ce mai eficient, crede medicul.
„Cred că în curând vom utiliza implanturi intraoculare cu eliberare prelungită de substanțe active, fără să fie nevoie de picături sau echipamente cu microsenzori de presiune pentru monitorizare constantă, inclusiv lentile de contact sau noi microdispozitive inteligente pentru drenaj, mai subțiri decât un fir de păr. De asemenea, vom înțelege mai bine genetica implicată în dezvoltarea bolii și vom beneficia de metode optimizate de neuroprotecție. Chiar şi acum, prin testul genetic Longevity 100+ dezvoltat de MedLife, pacienţii pot descoperi predispoziţii pentru anumite boli oftalmologice, precum degenerescența maculară legată de vârstă sau anumite mutații implicate în glaucom şi astfel, pot avea mai multă grijă de ei prin consulturi oftalmologice periodice”, a conchis dr. Flaviu Iuoraş.
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.
La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.
Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.
Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe www.medlife.ro.
Editor : A.D.V.
- Etichete:
- glaucom
- medlife
- flaviu iuoras
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News