Cum poate fi îngrijită o persoană cu demenţă

Mărturia unui tânăr din Timiș condamnat la 3 ani de închisoare pentru trafic de droguri

Disperare printre ciobani cu o lună înainte de Paște, după ce exportul din România a fost interzis în UE

Caz de sclavie într-un aprozar din Cluj-Napoca. Proprietarii, arestați pentru trafic de persoane

Polițist din Dolj, cercetat disciplinar după ce a devenit agresiv cu un martor care filma intervenția autorităților la un accident

Adolescent bătut și umilit de un alt minor, în Cluj. Mai mulți martori au asistat fără să intervină

Scandal la biserica din Oradea unde slujește Ciprian Mega. Poliția a intervenit după ce preotul s-a opus înlocuirii sale

Peștii din Marea Neagră, în pericol din cauza pesticidelor din agricultură. Rezultatul șocant al cercetătorilor

A început emiterea cărților de identitate cu cip. Cum arată noile buletine

A fost semnat contractul pentru cel mai scump tronson de autostradă din România. Cât costă și când trebuie să fie gata

Demenţa reprezintă pierderea capacităţilor cognitive şi poate apărea odată cu vârsta a treia. Primul simptom este pierderea memoriei. Pentru o persoană diagnosticată cu această boală, cea mai importantă este susţinerea familiei, spun specialiştii.

„O astfel de persoană are nevoie de suport emoţional pentru că se va simţi vinovată, se va simţi o povară pe umerii celorlalţi şi are nevoie să fie susţinută şi să fie încurajată să depăşească aceste etape de familiarizare cu boala”, spune Monica Burcea, psiholog.

„Dacă găsesc un astfel de mediu cu o încărcătură emoţională pozitivă, care îi sprijină, care îi înţelege că au probleme, ei au mai bune performanţe cognitive faţă de cei care nu au un astfel de mediu. De aceea, este esenţial ca pacienţii cu astfel de boli să nu stea singuri”, este de părere conferenţiar doctor Gabriel Prada, medic primar geriatrie și gerontologie.

Pentru a încetini evoluţia bolii, este important ca aceşti pacienţi să ducă o viaţă activă.

„Să rugăm pacientul să urmărească emisiuni la televizor, să discutăm cu pacientul respectiv, să vedem ce a înţeles, ce a reţinut, sau să citească un fragment dintr-un articol, să vedem ce a reţinut, să memoreze câteva versuri dintr-o poezie, să rezolve un rebus”, explică doctor Gabriel Prada.

De multe ori însă, îngrijirea unei astfel de persoane este extrem de solicitantă. Iar mulţi membri ai familiei se pot confrunta, la rândul lor, cu suprasolicitare sau chiar depresie.

„Atunci când propriul părinte nu te mai recunoaşte este o situaţie delicată, care îi pune pe aparţinători în postura de a se simţi trădaţi, abandonaţi, neajutoraţi şi de a nu şti ce să facă. Este foarte important ca, în momentele în care ei cedează sau nu mai fac faţă, să apeleze la ajutor specializat: la un terapeut sau la o persoană care ştie despre ce este vorba”, a afirmat psihologul Monica Burcea.

În România există aproximativ 200.000 de cazuri de demenţă, din care diagnosticate şi tratate sunt doar 10%-15%, comparativ cu 50-60% în alte ţări.