În 2024, piața globală de artă a atins o valoare estimată de 57,5 miliarde de dolari (49,5 miliarde de euro) în vânzări, potrivit raportului Art Basel și UBS Art Market Report 2025, subliniind importanța artei ca clasă de active. Arta este asociată în mod tradițional cu motivații nobile și patrimoniu. Cu toate acestea, piața de artă, cu valoarea sa ridicată pe tranzacție unitară, evaluările subiective și/sau manipulate și opacitatea relativă, poate fi exploatată ca instrument pentru investiții criminale și spălare de bani, în special prin achiziționarea și revânzarea de opere de artă pentru a spăla bani, scriu doi cercetători, profesoara de marketing Guergana Guintcheva și profesorul Bertrand Monnet de la EDHEC Business School, într-un articol pentru The Conversation.
Cum se poate proteja industria? Instrumentele disponibile sunt eficiente și ce se mai poate face? Cei doi autori arată că, într-o cercetare recentă, analizează în profunzime forțele care determină spălarea banilor în lumea artei și modalitățile de combatere a acestui flagel în creștere.
Lipsa de transparență
Experții au estimat că între 2% și 5% din PIB-ul global este spălat anual. Deși spălarea banilor prin intermediul artei este doar una dintre numeroasele metode, industria artei se remarcă prin lipsa de transparență și mecanismele de evaluare subiective, care sunt adesea legate de speculații. Acest lucru o face una dintre piețele cele mai puțin reglementate în ceea ce privește eforturile de combatere a spălării banilor. De fapt, după traficul de droguri și arme, comerțul cu opere de artă se clasează ca cea mai profitabilă sursă de finanțare a activităților ilegale.
În 2007, a avut loc un exemplu frapant care a implicat un tablou de Jean-Michel Basquiat. Opera de artă a trecut prin vamă cu o factură care declara valoarea sa la doar 100 de dolari (82 de euro), în ciuda faptului că valoarea sa reală era de 8 milioane de dolari (6,8 milioane de euro). În spatele acestei tranzacții se afla o schemă de spălare de bani orchestrată de un fost bancher brazilian. Acest caz relevă modul în care piața de artă, prin însăși natura sa, se poate afla în centrul activităților ilicite.
O mașinărie bine unsă
Spălarea banilor este procesul de ascundere a originii fondurilor obținute ilegal pentru a le face să pară legitime. Scopul este simplu: transformarea „banilor murdari”, care nu pot fi folosiți în mod deschis, în „bani curați” care se integrează perfect în economia legală. În lumea artei, organizațiile criminale exploatează tactici bine stabilite, similare celor utilizate de cartelurile mexicane de droguri în comerțul cu fentanil.
Arta joacă două roluri cheie în schemele criminale. În primul rând, acționează ca sursă directă de venituri ilicite prin producerea de opere contrafăcute sau vânzarea de piese furate. În al doilea rând, funcționează ca instrument de spălare a banilor: opere de artă autentice sunt cumpărate și revândute pentru a curăța fonduri ilicite.
Procesul de spălare a banilor se desfășoară în trei etape: investiție, stratificare și integrare. Investiția implică convertirea banilor murdari în fonduri depuse în conturi bancare. De exemplu, infractorii pot cumpăra opere de artă cu bani cash și apoi le pot revinde, solicitând plata prin transfer bancar de la noul cumpărător. Acest lucru se bazează adesea pe mituirea persoanelor din interiorul galeriilor, caselor de licitații sau porturilor libere (porto franco).
Stratificarea înseamnă mutarea banilor investiți prin mai multe conturi pentru a le ascunde urmele. Piața de artă prezintă un interes deosebit în această etapă a spălării banilor, din cauza speculațiilor cu anumite tipuri de opere de artă și licitații, care pot crește în mod irațional prețul operelor de artă. Acest lucru permite infractorilor să investească sume mari de bani într-un număr limitat de tranzacții, fără a atrage atenția.
În cele din urmă, integrarea înseamnă reinvestirea banilor spălați în active legale, adesea prin intermediul unor companii fantomă, pentru a completa ciclul.
Vulnerabilități multiple
În multe privințe, piața de artă este vulnerabilă la activități criminale. Aceste vulnerabilități sunt deosebit de pronunțate în domenii în care opacitatea și anonimatul sunt comune, cum ar fi vânzările private la case de licitații, tranzacțiile digitale care implică plăți în criptomonede și utilizarea porturilor libere pentru depozitare și transfer.
Prima verigă din lanțul activităților ilicite implică adesea producerea de opere de artă contrafăcute sau vânzarea de opere furate, ambele generând fonduri propice pentru spălare. Un exemplu frapant este o operațiune europeană majoră din 2024, care a cuprins Spania, Franța, Italia și Belgia. Autoritățile au confiscat peste 2.000 de opere de artă contemporană contrafăcute, ceea ce a dus la o pierdere estimată la 200 de milioane de euro.
O altă vulnerabilitate critică apare atunci când operele de artă schimbă proprietarii prin intermediul platformelor de vânzare, cum ar fi galeriile sau târgurile. Acest risc este deosebit de pronunțat în cazul vânzărilor private, unde proveniența și identitatea vânzătorului sunt rareori făcute publice. Lipsa de transparență creează oportunități excelente pentru infractori de a spăla bani, ascunzând originea și istoricul proprietății operei de artă.
În cele din urmă, la capătul lanțului valoric, companiile fantomă sunt adesea utilizate pentru a achiziționa opere de artă, ascunzând astfel adevăratul beneficiar și îngreunând autorităților urmărirea originii fondurilor.
Instrumente noi, mai eficiente?
Cadrul de reglementare care guvernează piața de artă a evoluat recent către standarde mai stricte.
În Uniunea Europeană, a șasea directivă privind combaterea spălării banilor a extins cerințele în materie de combatere a spălării banilor pentru a include profesioniștii din piața de artă. În conformitate cu această directivă, aceștia sunt acum obligați să verifice identitatea clienților și să monitorizeze orice tranzacții care depășesc 10.000 de euro.
La nivelul statelor membre, măsurile naționale au întărit sancțiunile împotriva spălării banilor pe piața de artă. De exemplu, în SUA, proiectul de lege privind integritatea pieței de artă (Art Market Integrity Act) vizează impunerea de obligații specifice sectorului de artă în ceea ce privește combaterea spălării banilor, verificarea identității clienților, păstrarea de înregistrări detaliate, monitorizarea tranzacțiilor care depășesc 10.000 de dolari și raportarea activităților suspecte către Trezoreria SUA.
Sensibilizarea publicului
Muzeele joacă, de asemenea, un rol crucial, în special în sensibilizarea publicului. De exemplu, în 2024, o expoziție din Milano a prezentat peste 80 de opere de artă legate de crima organizată, inclusiv piese de Salvador Dalí și Andy Warhol, pentru a pune în lumină problema traficului internațional de artă.
Datorită complexității și opacității sale, piața de artă este un teren fertil pentru activitățile de spălare a banilor. Deși progresele recente în materie de reglementare reprezintă un avans semnificativ, acestea rămân insuficiente pentru a depăși punctele slabe ale lanțului valoric al artei: lipsa de transparență, corupția și lacunele de reglementare în porturile libere, pentru a numi doar câteva.
Cei doi autori își încheie articolul exprimându-și speranța că importanța artei – în sine, în ochii cetățenilor și în termeni de putere soft – va încuraja autoritățile publice să își consolideze mijloacele de acțiune, stabilind în același timp o adevărată cultură a transparenței și a responsabilității.
Editor : B.E.
