Pastila de limbă. De ce e greșit numele spectacolului „Tot ce-i românesc nu piere”
La „Pastila de limbă”, Radu Paraschivescu are câteva exemple de anunţuri şi enunţuri concepute neglijent, în care se găsesc diverse tipuri de abateri. „Sunt formulări pe care le-am văzut cu ochii mei şi pe care mă grăbesc să vi le aduc la cunoştinţă”, spune scriitorul. Unele stârnesc râsul de-a dreptul.
Radu Paraschivescu: Cu ani în urmă, pe o uşă a unui cinematograf bucureştean se putea citi următoarea informaţie: „Pe această intrare decât se iese”. E atâta umor involuntar în acest enunţ, încât mi-am permis să-l folosesc într-o povestire. Enunţul conţine două greşeli: una de gramatică şi o alta de logică a cuvintelor. Ambele sunt uşor de sesizat.
Greşeala gramaticală constă în folosirea adverbului „decât” într-o propoziţie afirmativă, în locul adverbului „doar”, cum ar fi fost normal. E corect să spunem „Nu am decât o sută de lei!”, dar e incorect să spunem „Am decât o sută de lei”, varianta corectă fiind „Am doar o sută de lei”.
A doua greşeală ţine, cum spuneam, de logica simplă a cuvintelor. E caraghios să inviţi lumea să iasă pe la intrare. E la fel de caraghios să-i îndrumi pe oameni să intre pe la ieşire. Cel mai simplu era să foloseşti cuvântul „uşă” în loc de „intrare” sau „ieşire”. Iar dacă îndreptăm şi proasta folosire a lui „decât” într-o construcţie la afirmativ, avem în fine varianta corectă a enunţului: „Pe această uşă doar se iese” sau „Această uşă este rezervată ieşirii”.
Iată un alt exemplu. Într-o plimbare făcută săptămâna trecută prin Cluj, îmi cad ochii pe un afiş care anunţă un recital pe care urmează să-l susţină unul dintre trubadurii cei mai cunoscuţi ai României. Poate şi fiindcă se apropie aniversarea Centenarului, spectacolul are un nume care exaltă mândria naţională: „Tot ce-i românesc nu piere”. Vestea e îmbucurătoare, mai cu seamă dacă vine din partea unui artist celebru. Singura problemă e greşeala strecurată din neatenţie în titlu.
Să explicăm. Pronumele nehotărât „tot” cere un verb la afirmativ, pe când în enunţul cu pricina verbul e la negativ: „nu piere”. La rândul lui, adjectivul nehotărât se supune aceleiaşi reguli. E incorect să spui „Toţi actorii n-au venit la repetiţie”. În schimb, e corect să spui „Toţi actorii au lipsit de la repetiţie". Dacă vrei să ai un verb la negativ în asemenea construcţii, trebuie să schimbi pronumele sau adjectivul nehotărât. Adică să spui „Niciun actor n-a venit la repetiţie”.
La fel se petrec lucrurile şi în cazul afişului nostru. Fie îl înlocuieşti pe „tot” cu „nimic din”, fie îl înlocuieşti pe „nu piere” cu „trăieşte” sau „rămâne”. Sensul enunţului e acelaşi, iar corectitudinea exprimării are doar de câştigat. În consecinţă, prima variantă corectă a enunţului este „Nimic din ce-i românesc nu piere”, chiar dacă se pierde ceva din ritmul enunţului iniţial. E preferabil totuşi să pierzi la ritm şi să câştigi la acurateţe. Şi oricum, dacă vrei cu tot dinadinsul un enunţ cu acelaşi număr de silabe, poţi să foloseşti, în locul variantei incorecte „Tot ce-i românesc nu piere”, variantele corecte „Tot ce-i românesc trăieşte” sau „Tot ce-i românesc rămâne”.
Al treilea exemplu de anunţ incorect e cules de pe un perete de spital. Nu mică mi-a fost mirarea când am citit următoarele: „Toţi pacienţii care primesc fişa de internare sunt obligaţi să meargă la vestiar bolnavi”. Sigur, sensul substantivului „pacient” este de „persoană bolnavă, care se găseşte în tratamentul unui medic”, însă greşeala nu constă în sinonimia „pacient”-„bolnav”, care te trimite cu gândul la un pleonasm. Alta e problema sau, fiindcă tot suntem într-un spital, buba: renunţarea la cazul genitiv. În româna neciuntită, ultimele două cuvinte ale enunţului ar fi trebuit să fie „vestiarul bolnavilor”, nu „vestiar bolnavi”, fiindcă această formă fără genitiv te face să te gândeşti că omul n-are voie să intre în vestiar dacă nu se îmbolnăveşte în prealabil. Prin urmare, forma corectă a enunţului este „Toţi pacienţii care primesc fişa de internare sunt obligaţi să meargă la vestiarul bolnavilor”.
În fine, ultimul anunţ incorect e şi cel mai pitoresc. El a împodobit o vreme un avizier de cămin studenţesc şi are următorul conţinut: „Cei ce nu închid geamurile şi se sparg din cauza lor, vor plăti toţi studenţii de pe acel etaj”. Avem aici o construcţie în anacolut, în care planul logic se intersectează cu planul gramatical. După descâlcire, enunţul are forma corectă: „Dacă la un anumit etaj geamurile neînchise se vor sparge, pagubele vor fi suportate de toţi studenţii cazaţi la etajul în cauză”.
Urmăriți „Pastila de limbă” cu Radu Paraschivescu duminică, de la ora 19:50, la Digi24.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
