Satele cu mai mulţi turişti decât localnici

Radu Miruță, despre relația cu Nicușor Dan: „Nu pot fi dezamăgit de președintele României”

Ce trupe americane rămân în România. Radu Miruță: „Acum câteva luni au venit 400 de militari în plus”

Prețurile la carburanți, sub lupa ANPC. Sancțiuni dure pentru benzinăriile care cresc tarifele după ora 12:00: „Au fost multe nereguli”

Capcana shrinkflation în magazinele din România: Mii de produse la raft cu preț neschimbat, dar gramaj redus

Temu și Shein, în declin. Taxa de 3 euro pe coletele din China a schimbat obiceiurile de cumpărături ale românilor

Paradoxul carburanților: Țările vecine cu importuri masive au prețuri mai mici decât România. Cum explică specialiștii

„Medicamentul” care alină bolnavilor dorul de casă

Trimisul lui Putin la Chișinău acuză Occidentul că șterge „istoria ruso-moldovenească” și invocă „tandemul Bruxelles-Bucureşti”

Migranți descoperiți la vamă printre șervețele și apă

Când pe coline și în poiană nu se cânta încă jazz, Gărâna era doar un sat cu 26 de locuitori și case șubrede. Acum aproape douăzeci de ani, câțiva pasionați au organizat acolo un festival de jazz. An după an au adunat tot mai mulți oameni. Cu timpul, nume mari ale jazz-ului mondial au cântat în satul părăsit de șvabi.

La fel ca sute de germani din Banat, Papi a plecat din țară înainte de 1989. S-a întors acasă în 2009, convins că jazz-ul poate salva Gărâna.

Papi, localnic: „Anul trecut au fost 30 de mii pe patru zile, ăsta e recordul absolut până acum și anul ăsta estimăm că va fi și mai bine. Ia gândește-te ce senzație e aia să te trezești cu un autobuz de japonezi care încep să se suie peste tot, să facă fotografii”.

Din Marea Britanie și până în Franța și Asia melomanii știu de festivalul de jazz din Banat și își cumpără bilete cu multă vreme înainte.

Papi, localnic: „Gărâna este o stare de spirit pentru că dacă am avea o populație de 1500 de oameni aunci am fi o comunitate, dar așa noi suntem pur și simplu o stare de spirit”.

În satul Altringen, o gospodărie de la 1900 a fost readusă la viață

După ce Herta Muller a căștigat Nobelul pentru literatură, poveștile șvabilor din România au ajuns în ziare de prestigiu, precum The New York Times și The Guardian. Așa că oameni din toată lumea și-au dorit să vadă cum trăiau nemții din Banat. În satul Altringen, o gospodărie de la 1900 a fost readusă la viață. Mobila pictată, lăzile de zestre și costumele tradiționale adunate de la ultimii germani care au locuit-o îi transpun acum pe curioși într-o altă lume. Un decor rupt parcă din poveștile Hertei Muller.

Acum, satul are mai mulţi turişti decât locuitori.

Valeriu Neagu, administrator: „ Am avut în jur de 60 și ceva de persoane care ne-au vizitat [...] față de 15, da, cam de patru - cinci ori mai mult în fiecare zi decât localnici. Camerele sunt toate mobilate cu mobilier autentic șvăbesc recondiționat mobilierul”.

Mariana Jivan, localnică: „Costumul nostru este tradițional [...] e șvăbesc, așa s-au îmbrăcat înainte nemții.”

Gărâna și Altringen sunt dovada că o lume îngropată de o generație poate fi oricând readusă la viață de o alta.