Legile memoriei și minciunile naționaliștilor
ATLANTA - O lege controversată adoptată de curând de partidul de guvernământ Lege și Justiție (PiS) din Polonia, a atras atenția comunității internaționale pentru incriminarea unor expresii precum “lagăre poloneze de exterminare.” Dar legea are în intenție să fie mai mult decât un mijloc de a face oamenii să-și controleze limbajul.
Acest act normativ prevede că cineva poate fi amendat sau trimis la închisoare pe o perioadă de până la trei ani pentru fapta de a atribui “public și contrar realității” poporului polonez sau guvernului “responsabilitatea sau co-responsabilitatea pentru crimele naziste” sau “alte ofense“ care constituie crime împotriva păcii, crime împotriva umanității sau crime de război.
Într-adevăr, crimele naziste au fost comise de naziști, iar polonezii nu trebuie blamați pentru ele. La fel, chiar dacă lagărele de exterminare naziste au fost situate în Polonia, ele nu au fost în niciun caz poloneze. Însă menționarea “altor ofense” ar trebui să ne pună pe gânduri.
Adevărul este că, în multe locuri din Europa de Est, sosirea trupelor germane în timpul celui de al Doilea Război Mondial a declanșat un val de anti-semitism ucigaș. Mulți evrei au fost omorâți de către vecinii lor sau de către poliția locală și doar uneori ca urmare a ordinelor germane. Chiar dacă nazismul a fost catalizatorul acestor crime, care au inclus pogromuri în întreaga Europă controlată de naziști, ar trebui oare ca doar germanii să fie blamați pentru ele?
Guvernul PiS al Poloniei nu este primul care introduce “legi ale memoriei” în scopul de a remodela diverse narațiuni istorice prin incriminarea anumitor afirmații despre trecut. Astfel de legi există în 30 de țări europene, dar și în Israel, Rusia, Rwanda și Turcia.
Legi care incriminează negarea Holocaustului sau a altor crime împotriva umanității (cel mai răspândit tip de lege a memoriei) au fost introduse pentru prima dată în anii 1980 - 1990 în democrațiile Europei Occidentale care au fost implicate în aceste crime, inclusiv în Austria, Franța și Germania. Indiferent dacă este sau nu recomandabil să utilizezi dreptul penal într-un astfel de mod, nu există dubii cu privire la intențiile celor care au întreprins astfel de acțiuni: ei au dorit să protejeze memoria victimelor și totodată să-și asume partea de responsabilitate și de regrete pentru faptele din trecut.
La fel au procedat unele țări Est-Europene care au interzis negarea Holocaustului. Însă ele au introdus în același timp și legi ale memoriei care aveau în esență un scop contrar: să cosmetizeze istoria națională prin mutarea în întregime a responsabilității pentru atrocitățile comise către alții, fie către Germania lui Hitler fie către Uniunea Sovietică a lui Stalin. Polonia a introdus o astfel de lege în 1998. Reglementări similare există în Republica Cehă, Ungaria, Letonia și Lituania.
Prin mușamalizarea rolului jucat de populația locală în crimele naziste sau comuniste, aceste legi ajută la propagarea narațiunilor naționaliste care se pot dovedi foarte utile pentru politicienii în căutare de suport popular. PiS de exemplu, a acumulat susținere electorală consistentă, în parte datorită exploatării în scopuri politice a tragediilor din trecut.
Există însă și cazuri mai extreme decât cel al Poloniei. În Rusia, o lege din 2014 interzice orice critică la adresa politicii lui Stalin din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În Turcia, o lege din 2005 interzice folosirea termenului de “genocid” pentru exterminarea armenilor din timpul Imperiului Otoman. Aceste legi diferă fundamental de legile memoriei din Europa Occidentală, din cauză că protejează activ memoria criminalilor și nu pe aceea a victimelor în cazul unor crime sponsorizate de stat.
Bineînțeles, Turcia și mai ales Rusia cu greu por fi numite democrații și niciuna dintre ele nu este membră a Uniunii Europene. Dar Polonia este, iar guvernul acesteia protejează acum activ memoria făptuitorilor de crime împotriva umanității, chiar dacă aceștia au fost cetățeni individuali și nu oficiali ai statului care să acționeze în numele guvernului.
Nici măcar nu este prima dată când PiS încearcă să introducă astfel de legi. În 2008 ei au propus o lege care penaliza “defăimarea națiunii poloneze”, inclusiv acuzațiile care priveau implicarea polonezilor în crimele naziste sau comuniste. Curtea Constituțională a țării a invalidat acea lege din motive de procedură.
Legile memoriei au apărut în democrațiile tradiționale din Europa de Vest ca un mijloc de promovare a adevărului, păcii și reconcilierii. Dar, în încercarea lor de a evita tragedii viitoare, aceste țări au stabilit probabil un precedent periculos. Acum, legile memoriei au devenit unul din instrumentele preferate ale populiștilor naționaliști în încercarea lor de a-și consolida propria putere și de a stârni chiar xenofobia naționalistă care a fost altădată solul fertil din care s-a născut Holocaustul.
