Cum-necum am trăit să-l conducem la ușă pe 2020. Ca pe un musafir apărut din senin tocmai când dădeam cu aspiratorul, și care nu se mai dă plecat și pentru asta inventează continuu glume răsuflate și povești pescărești.
Despre 2020 și istoria sa controversată se va scrie mult. Și nu neapărat de bine. Dar se cuvine să amintim aici câteva dintre fricile noastre din primăvară infirmate cu brio de viață.
1.Va dura ani de zile până va apărea un vaccin. Până atunci vom trece toți prin boală și oricum nu va rămâne nimeni de vaccinat. Mit spulberat.
2.Criza de mâncare va fi așa de grozavă încât va trebui să inventăm rețete din nimic. Mit evaporat.
3.Hârtia igienică va fi un produs de lux și va genera o economie paralelă oarecum în contradicție cu punctul 2. Mit șters.
4.Bucureștiul se va carantina pe termen nedefinit și vor rezulta înstrăinări insurmontabile și frizuri preistorice. Mit ras.
5.Sărăcia va atinge cote așa de mari, comparabile doar cu molima din 1918, cu războiul din 44 și foametea din 46. Mit demolat.
6.Drojdia va deveni monedă forte și Jamila va avea sanctuare în casele de români. Mit răsuflat.
Cum-necum, am reușit să depășim multe. Și am supraviețuit. Și ne aflăm acum în postura de a reflecta la subiecte precum strategie, dezvoltare, inovare.
Dar pentru cei care nu au fost atât de norocoși avem datoria ca din 2021 să fim mai buni, mai toleranți și mai atenți cu cei de lângă noi. Precum drojdia, apa și făina.
La mulți ani!
