Sari la conținut

Un test pentru pilonul german al Europei

Chiar dacă în Germania politica de centru a rezistat, consensul în interiorul acesteia urmează să fie pus la încercare. Cu partidul de extremă dreapta AfD în Bundestag, publicul german va fi expus la poziții de politica externă mai radicale decât cele care au existat în ultimele generații.

Political Parties Campaign In Federal Elections

Foto: Gulliver/GettyImages

BERLIN - Rezultatele alegerilor federale din Germania dau o lecție crucială Uniunii Europene: chiar și țara considerată temelia stabilității în UE nu este imună la fragmentare și polarizare politică. Chiar dacă, aproape sigur, cancelarul Angela Merkel va câștiga un al patrulea mandat, noul său guvern va fi probabil mult mai slab decât celelalte trei precedente.

În Bundestag există acum șase partide, față de patru câte au existat în perioada electorală precedentă. Uniunea Creştin-Democrată (CDU), formațiunea de centru-dreapta condusă de Merkel, a obținut 33% din voturi, cel mai slab rezultat din 1949, destul însă pentru a-i oferi cel mai mare număr de locuri în parlament. Social Democrații (SPD), de centru stânga, al doilea partid ca mărime din Gemania și participant la fosta coaliție de guvernare a lui Merkel, a atins de asemenea un minim postbelic, obținând doar 20.5% din voturi.

În același timp, populiștii din Alternative für Deutschland (AfD) au obținut 12.6%, și au făcut din acest partid xenofob, anti-european, pro Rusia, prima formațiune de extremă dreapta care intră în Bundestag în aproape 60 de ani. Iar SPD a abandonat partida și a declarat că va rămâne în opoziție pe  perioada acestui mandat.

În acest context, este foarte probabil ca Germania să fie condusă de o așa-numită “coaliție Jamaica”, numită astfel după culorile partidelor care o vor compune: CDU (negru), Verzii și FDP (galben). Dar o astfel de coaliție ar fi greu de stăpânit din cauza pozițiilor eterogene ale partidelor în domeniul politicii externe.

În mod similar, opoziția condusă de SPD se va confrunta cu divizări puternice. Este puțin probabil să existe cooperare în vreun domeniu cu colegii de opoziție din AfD. Valorile SPD nu au nimic în comun cu cele ale AfD care a declarat deja că principalul său scop va fi să hărțuiască celelalte partide cu o demagogie naționalistă și populistă. Drept rezultat, normele parlamentare de bună cuviință și colegialitate vechi de decenii sunt acum în pericol.

Dat fiind rolul central pe care îl are Bundestagul în conturarea politicii germane referitoare la UE, capacitatea guvernului lui Merkel de a fi liderul de care are nevoie acum Europa ar putea slăbi.

Cu toate acestea, există și unele vești bune. Victoria CDU, oricât de firavă, aduce elemente de continuitate pe care se poate construi. Decizia promptă a lui Merkel de a-și asuma responsabilitatea formării unei coaliții înseamnă că angajamentul său față de menținerea UE și hotărârea sa de a apăra democrația și valorile occidentale vor continua să influențeze politica Germaniei. Moderația, stabilitatea și deschiderea internațională vor rămâne cuvintele de ordine ale Germaniei, indiferent câtă retorică murdară va revărsa AfD.

Însă în ceea ce privește acțiunea în chestiunile internaționale, partenerii Germaniei vor trebui să aibă răbdare. În particular, cu toate că e de așteptat ca Merkel să colaboreze îndeaproape cu președintele proeuropean al Franței, Emmanuel Macron, pentru crearea unui nou model de integrare europeană în era post-Brexit, este puțin probabil ca ea să acționeze imediat.

Formarea unei coaliții, mai ales a uneia conservator-liberal-ecologistă, va dura luni de zile. Alegerile din luna octombrie din landul Saxonia Inferioară, unde AfD are o susținere importantă, vor adăuga un element suplimentar de incertitudine.

Chiar și după aceste alegeri, nu va fi ușor să se ajungă la un compromis. Uniunea Creștin-Socială (CSU) din Bavaria, partenerul CDU, va participa la alegeri în toamna următoare. Din cauza AfD care vine tare din urmă, CSU și-a înăsprit criticile la adresa politicii de imigrație promovată de Merkel și va încerca probabil să determine anul viitor o deplasare spre dreapta a cancelarului.

Cel mai dezbătut subiect pentru partidele din coaliție va fi probabil zona euro. FDP și  Verzii au poziții opuse pe acest front, mai ales când vine vorba de mecanismul permanent de gestionare a crizelor, de mecanismul de asigurare reciprocă sau de instrumentele fiscale. Însă acest efort de a găsi un teren comun s-ar putea dovedi util întregii UE, ai cărei lideri încearcă să găsească echilibrul dintre responsabilitatea guvernelor membre și instituțiile zonei euro.

S-ar putea dovedi mai ușor pentru partidele coaliției din Germania (dar și pentru guvernele Frantei și Germaniei) să realizeze un cadru nou de cooperare bilaterală și europeană în domeniul securității. Sondajele arată că temerile cu privire la terorism și securitate internă depășesc îngrijorarea legată de imigrație. Dacă aceste chestiuni presante sunt rezolvate la nivel european, așa cum sugera Merkel în discursul victoriei, tabăra pro Europa ar putea recâștiga electoratul nemulțumit care a votat cu AfD.

Indiferent de guvernul care va veni în Germania în săptămânile următoare, liderii săi vor trebui să facă un efort suplimentar pentru a explica cetățenilor și partenerilor internaționali deopotrivă, care le sunt opțiunile politice. Cu AfD în Bundestag, publicul german va fi expus la poziții de politica externă mai radicale decât cele ce au existat în ultimele generații. Chiar dacă, în Germania, politica de centru a rezistat, consensul în interiorul acesteia urmează să fie pus la încercare.