Statul la stat. Problema urșilor, eșecul autorităților. „Omul a intervenit mult în viața urșilor, le-a schimbat practic comportamentul”
Prezența urșilor în localități, dar și atacurile, au devenit un fenomen scăpat de sub control de către statul român. Oamenii ajung să fie uciși sau mutilați pe viață pentru că nu au fost luate la timp măsurile necesare. Peste 6 mii de persoane au sunat anul acesta la 112 pentru a semnala prezența sau atacul urșilor. Urmăriți un nou episod al campaniei Statul la stat. Atenție, urmează imagini și detalii care vă pot afecta emoțional!
Gigel Bujgoiu - localnic Breaza: Da, nici doi metri nu erau. Și pe urmă... Parcă o văd. Când a făcut o dată: Aaaaaaaa, a căscat gura, s-a ridicat în două labe așa, că d-aia am văzut-o că este cu guler alb... S-a repezit drept în mine cu gura, așa, drept în mine cu gura, eu am dat cu bățul, ce oi fi dat și cum oi fi dat, dar ce..., crezi ca a durut-o... M-a apucat cu gura de aici de falcă și de aici, cred că de două ori, am auzit când a trăsnit.
Pentru Gigel Bujgoi din Breaza, ziua de 25 septembrie a curs liniștit, ca oricare alta. Asta până după-amiază, când a urcat în grădină pentru a-și căuta vacile. A dat nas în nas cu o ursoaică cu doi pui. Nu a mai putut evita atacul. A fost rănit la față și cap și a avut nevoie de mai multe intervenții chirurgicale. Acum, încă se reface. A fost al doilea atac. În urmă cu câțiva ani a mai avut o luptă cu ursul.
Gigel Bujgoiu - localnic Breaza: Știi cum era pe mine? Eu eram pe spate, uite așa eram pe spate. M-a dat jos. Mă așez eu. Așa, uite așa eram pe spate, m-a zvârlit jos, a apucat de mine, a pus un picior aici și unul colea și drept pe mine așa. Mă apăram așa ca să nu mă apuce cu gura de... Și am băgat mâna în gură. Și nu mai venea deloc câinii și m-am închinat în gândul meu de vreo câteva ori, Doamne ajută-mă acum, dacă mă ajuți bine, dacă nu, aveam de gând să mă las să mă mănânce.
Pe 24 septembrie, un alt urs a atact în Comarnic.
Mihai Staicu - localnic Comarnic: După o tufă mare s-a întors și s-a luat după mine. Eu am fugit, am luat-o la fugă, dar nu știu cum m-a prins și m-a dat jos. La cap s-a repezit prima dată, zona capului, fața și capul, după care m-a târât un pic mai încolo și s-a urcat pe mine.
Mihai Staicu era în grădină. La un moment dat câinele a început să latre. Și-a dat seama că este un urs și a încercat să se îndepărteze. A fost prins din urmă. Rănit grav la față și cap a fost găsit de doi vecini care au alertat autoritățile. A trecut printr-o operație chinuitoare de reconstrucție facială. Încă merge regulat la medic pentru tratament. Pe lângă trauma fizică, trebuie să facă față și celei psihice, să se obișnuiască cu gândul că nu va mai arăta niciodată la fel ca înainte de întâlnirea cu ursul.
Mihai Staicu - localnic Comarnic: După care m-am apărat cu mâna asta, uitați că am două zgârieturi aici, aici și aici așa, m-am apărat să nu mă mai muște. Nu i-am băgat mâna în gură, m-am ferit cât am putut să nu mă mai muște de față. La un moment dat l-am prins de nas. L-am prins de nas și l-am ținut cît am avut forță, când am văzut că dat din cap și nu mai are forță, așa, l-am văzut că nu mai poate, l-am împins după mine.
Astfel de drame au devenit tot mai dese în România. În sute de localitați din țară, prezența urșilor pe străzi a devenit o obișnuință și, în același timp, o mare problemă. Oamenii trăiesc zi de zi cu teama că ar putea fi atacați. Evită să mai meargă pe jos după căderea nopții, își duc copiii la școală cu mașinile, iar când ies din casă, primul lucru este să verifice dacă nu este vreun urs prin curte.
Maria Munteanu - localnică Breaza: Ăsta e primul gând, te uiți și în stânga și în dreapta să nu îți sară în cârcă, că ce să facem, asta este situația, ce să facem. Pe risc, păi ce să facem? Pe risc. Dimineața pleacă copiii la muncă, acum pe nepotul l-a dus de dimineață fata cu mașina că i-a fost frică, dimineața este întuneric, ați văzut, la șase. Ți-e frică să mai mergi pe drum, nu mai zic prin curte, dar nu avem ce face. Strigau băieții, intrați în casă, intrați în casă că vine ursul. Pe urmă eu am fost la prune în spate, a trecut ursoaica cu doi pui. Noroc cu gardul. Ziua, dimineața la șapte a rupt o oaie pe drum. Trecea omul cu oile, s-a repezit și... Pe stradă, da. Păi a fost și în oraș, în centru.
Cioban: De aici s-a băgat cățeaua, uitați că și acum a plecat, el a intrat aici pe poteca asta, a ieșit de aici, pe acolo a intrat pe poteca aia, a ieșit de aici, s-a dat spre cățea și spre nepot. Nepotul a fugit, a venit în spate că eu eram acolo pe unde e cățelul ăla, zice: fugi, nenicule, că ne mănâncă că-i mare rău. Zic, bă l-ai văzut? L-am văzut, zice, are capul cît un bidon d-ăla de cinci kile de apă. Și aici a prins-o, uitați lâna cu sânge, asta-i lâna cu sânge.
-Dar dacă mă întâlnesc cu el mai merge faza aia cu să fac pe mortul?
-Ce să faci pe mortul că nu mai faci niciun mort că te mănâncă, el e mort de foame, e mort de foame, vă spun sincer, poți să faci tu pe mortul cât oi face, ăla te ia direct, nici nu stă la discuție cu tine.
Bogdan Novac - primar Breaza: Și nu avem doar o zonă sau două zone în care este sesizată prezența ursului, a început să apară din ce în ce mai mult în majoritatea zonelor orașului. Este un pericol real pentru integritatea și siguranța cetățenilor.
La fel ca în Breaza și în Comarnic urșii au început să coboare în zona locuită mult mai des decât în anii trecuți.
Sorin Popa - primar Comarnic: Cred că aceste exemplare de urs stau în vecinătatea orașului Comarnic, ei au fost născuți aici, cred că ursoaicele aici i-au fătat pentru că ei nu știu să facă altceva decât să vină în gospodării, de aici își procură hrana.
Cristian Papp, expert WWF România: Avem atât de multe conflicte cu urșii în primul rând pentru că omul a intervenit mult în viața urșilor, le-a schimbat practic comportamentul în ultimii 30 de ani și acum, din păcate avem o populație de urși semidomesticită.
În 2016, România a interzis vânătoarea la urs. Măsura nu a fost însă dublată cu un plan de management al acestei specii. În căutarea hranei, animalele au început să coboare tot mai mult printre oameni, în timp ce autoritățile au stat cu mîinile în sân. Măsurile de prevenție aproape că au lipsit cu desăvârșire.
Ciprian Gălușcă - expert Greenpeace România: Dacă ne uităm la faptul că nu am luat nicio măsură pentru a preveni acest conflict între urs și comunități în ultimii ani, și ne gândim la cine ar putea să fie responsabil pentru asta, evident responsabilitatea stă la minister.
Cristian Papp, expert WWF România: Statul trebuia să intervină cu mult timp înainte. Nu a făcut-o din păcate și au trecut câțiva ani în care lucrurile au fost lăsate să se întâmple după voia lor.
O recunoaște chiar și actualul ministru al Mediului.
Tanczos Barna, ministrul Mediului: În 2016 a fost, cred eu, o abordare total greșită, în momentul în care s-a retras ministerul pur și simplu din managementul acestei specii după care din cauza presiunii publice și neasumării unor decizii responsabile, nu s-a mai revenit sau a rămas ministerul în zona noninterveționistă.
Între 2017 și 2019 ministrul Mediului a fost Grațiela Gavrilescu. Ne-a spus că nu ne poate da un interviu din cauza unei probleme medicale. Ne-a trimis însă un răspuns scris.
”... Împreună cu specialiștii din minister, nu cu firme deconsultanță, am finalizat Proiectul "Implementarea planului de acțiune pentru conservarea populației de urs brun"... M-aș mira, deci, ca atât dumnealui (n.r. ministrul Tanczos Barna), cât și reprezentanții ONG-urilor de mediu să poată spune că am abordat greșit problema sau că am asistat, pasiv, la agravarea ei…”
Mihaela Aroiu - localnică, Breaza: Ne este foarte frică, ne este foarte frică, deci trebuie făcut ceva, deci facem apel către toți cei mari care au puterea de a face ceva, să le dea drumul, măcar să îi anestezieze și să îi ducă unde trebuie, să nu îi mai lase aici că nu se mai poate.
Acum se încearcă rezolvarea problemei din mers. În vară, ministerul Mediului a emis o ordonanță de urgență care dă posibilitatea autorităților locale să intervină rapid atunci când este semnalată prezența ursului. Intervenția este graduală. Mai întâi se alungă animalul apoi se poate trece la tranchilizare și relocare, iar cei agresivi care pun în pericol inclusiv echipa de intervenție, pot fi împușcați.
În acest moment, nu știm nici măcar câți urși există pe teritoriul României pentru că, același minister al Mediului nu a făcut nimic în acest sens.
Tanczos Barna - ministrul Mediului: Lipsește din 2016 monitorizarea atentă, științifică, anuală a populației de urs. Nu s-a făcut anual și nu vedem trendul.
Ciprian Gălușcă - expert Greenpeace România: Ce trebuie să facem noi, adică autoritățile, este să înțelegem de ce se întâmplă acest conflict până la urmă, de ce vine ursul în comunitate. Faptul că aruncăm acest pretext că s-au înmulțit este cea mai superficială abordare pe care putem să o avem.
Ce știm însă cu certitudine este că în 2016 au existat 231 de apeluri la 112 care semnala prezența sau atacul ursului. Anul acesta, doar până la jumătatea lunii noiembrie au fost înregistrate peste 6.000 de apeluri. Este dovada cea mai clară că statul român a scăpat lucrurile de sub control, iar alte tragedii se pot întâmpla în orice moment.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
