Școala din sat unde copiii învață pe tablete
Într-un sat din judeţul Călăraşi, toţi copiii de clasa a doua au adresă de mail, folosesc Google Drive sau realizează clipuri în aplicația Quik. Totul, datorită învățătorului Marian Cîrlig, care ştie că elevii din zilele noastre, născuţi în era tehnologiei, au nevoie nevoie de o educaţie modernă.
La aproximativ 50 de kilometri de București se află satul Radovanu. Drumurile neasfaltate și pline de gropi îți dau impresia că în comuna din județul Călărași nu s-a schimbat nimic de zeci de ani. Când treci, însă, pragul școlii te simți de parcă ai fi călătorit în viitor.
Marian Cîrlig, învățător: Când am venit în școală erau 8-9 calculatoare Pentium primite printr-o dotare de la Banca Mondială, erau închise undeva unde e biroul directorului acum și se punea praful pe ele.
Învățătorul Marian Cîrlig a absolvit Liceul Pedagogic din București, dar în anii '90 a decis să facă ceva pentru copiii din satul natal. Din 2000 este învățător la școala din Radovanu. Tot atunci a prins și „microbul tehnologiei", spune el.
Marian Cîrlig, învățător: A trebuit să-mi scriu lucrarea de gradul I, era scrisă în format clasic și trebuia s-o pun în format digital. Și am început să-mi pun mai multe semne de întrebare vis-a-vis de modul în care se desfășoară învățământul românesc, în care se derulează procesul didactic și am ajuns la concluzia că acesta este viitorul.
În anii în care cele mai multe școli din România abia se lămureau cum ar trebuie folosit calculatorul în procesul de învățare, Marian Cîrlig reușise deja să pună pe picioare un cabinet de informatică, în care elevii lucrau de două ori pe săptămână.
Marian Cîrlig, învățător: La început foloseam calculatorul în cabinetul de informatică. O oră o asiguram eu din timpul meu liber copiilor mei, și după aceea am început să folosesc efectiv tehnologia la clasă, dar tot la fel, folosind video-proiectorul, laptopul, calculatorul fără acces la internet, pentru că nu exista posibilitatea atunci.
Tehnologia face minuni în educație
În timp, învățătorul a descoperit că tehnologia face minuni în educație, dacă este folosită în mod constructiv. În ultimii ani, cu ajutorul Asociației de Părinți din Comună, Marian Cîrlig a dotat fiecare clasă cu tablă inteligentă și televizor cu ecran plat. I-a îndemnat pe părinți să le cumpere celor mici tablete și telefoane și să îi lase să vină cu ele la școală.
Marian Cîrlig: A fost o provocare și este o provocare în continuare, în sensul că mi-am pus întrebarea „oare ce s-ar întâmpla dacă am folosi aceste gadgeturi pe care copiii le folosesc că vrem sau că nu vrem noi în procesul didactic. Toți au un telefon acasă, un telefon inteligent, toate școlile, din ce știu eu, au o conexiune wireless pentru Internet, pe Internet sunt foarte multe softuri free - deci avem toate elementele pentru a îmbina aceste lucruri cu elementele tradiționale ale unei activități să scoatem o lecție așa cum ar trebui să fie în zilele noastre.
Aurelia Gălbinașu, părinte: Chiar suntem încântați, chiar toată clasa, toți părinții, ne bucurăm, pentru că oricum ei s-au născut cu telefoanele în mână, cu tableta, cu Internet.
Marian Cîrlig, învățător: În primul rând sunt mult mai atenți. 2 - vin cu foarte mare plăcere la școală. De multe ori am avut surpriza să-mi spună „s-a și sunat de pauză?". Deci efectiv nici n-au simțit când a trecut ora de curs.
Ciprian, elev: E o idee foarte bună... Îmi place mai mult așa. Putem să scriem mai rapid, trimitem mesaje mai rapid. Sunt mai atent în clasă.
„Boboceii sunt încântați”
Marian Cîrlig predă acum elevilor de clasa a II-a. Toți „boboceii" săi, așa cum îi numește dascălul, au învățat încă din primele zile de școală cum pot să folosească tehnologia nu doar pentru jocuri, ci și să învețe lucruri noi într-un mod distractiv.
Marian Cîrlig, învățător: Copiii cu care lucrăm noi în ziua de astăzi sunt niște copii digitali nativi. Ei știu să folosească o tabletă și un telefon înainte de a ști să scrie și să citească. Așa că, vrem, nu vrem, noi trebuie să-i pregătim pe acești copii pentru valul tehnologic care vine peste ei. Încă din clasa I îmi trimit temele pe mail, din semestrul 2 din clasa I lucrează în Google Drive, deschid documente în Google Drive, le partajează, le partajează cu mine și cu colegii lor. Le-am arătat Google Earth. Și au fost fascinați când au văzut ei pe tabla inteligentă că pot întoarce pământul pe la Poli, pe la Ecuator, că pot să-și vadă casa, pot să vadă școala, pot să pună ei anumite chestii acolo, anumite însemnări pe Globul pământesc.
Aurelia Gălbinașu, părinte: Categoric sunt mai încântați decât dacă ar fi doar stilul clasic, să zicem, doar scris și citit, e diferență.
Amalia David, părinte: Mi s-a părut foarte interesant, copiii abordează mult mai bine această metodă și chiar și noi, ne învață și pe noi, le place ceea ce fac. Sunt foarte încântați, le place foarte mult să lucreze... Ei oricum petrec foarte mult timp pe laptop, pe tablete, pe telefoane, și așa abordează mult mai bine temele și nu li se mai pare o obligație.
Marian Cîrlig: Am încercat să îi învăț că nu e nicio problemă dacă la un moment dat nu știm ceva. E firesc. nu mai suntem pe vremea lui Leonardo da Vinci. Și să le formez acea capacitate de a folosi internetul să-și caute informația instantaneu atunci când au nevoie de ea. Ca un exemplu, m-au întrebat, la un moment dat, ce mănâncă meduzele. Sincer, spre rușinea mea, am rămas blocat. Nicio problemă, aveți telefoane, tablete, intrați pe net și căutați. Și ați văzut cel mai bun exemplu astăzi. Când unul dintre copii nu avea instalată aplicația Quik și începuse să o instaleze singur.
Acum, toți „boboceii" au adresă de e-mail și au aflat secretele unor aplicații de care unii adulți nici măcar nu au auzit. Copiii își fac temele online, primesc notele pe mail și dau teste pe platforme digitale. Rezultatele ajung, apoi, la părinți care pot vedea exact unde au greșit cei mici și unde trebuie să mai lucreze împreună cu ei.
Melania, elevă: Am învățat să facem documente drive, să creăm videoclipuri în Quik, postere în Aviary, Canva.
Marian Cîrlig: Metodele didactice unele rămân în vigoare și se folosesc în continuare. Dar copiii, generațiile cu care lucrăm sunt altele, sunt niște copii foarte activi, sunt niște copii cărora în permanență trebuie să le ridicăm anumite provocări în față și să răspundă acestora.
Ciprian, elev: Ne conectăm la Google Home și ne arătăm temele pe care le-am făcut.
Marian Cîrlig: Folosesc o grămadă de aplicații free, ați văzut și la clasa - Canva, Aviary, StopMotion, Google Drive, Quik pentru albume digitale. Le folosesc efectiv în lecție - română, matematică, educație muzicală, arte vizuale și abilități practice.
Amalia David, părinte: Îi pregătește cumva pentru ce urmează, pentru că generația lor va fi bazată pe tehnologie, vor dispărea multe din meseriile banale.
Marian Cîrlig: Am început anul trecut și continuăm anul acesta, să treacă de la utilizatori de produse software la mici creatori de produse software. Imaginați-vă că ei au un personaj pe care îl fac să se miște, ei singuri, cu posibilitățile lor, da? E ceva fantastic pentru ei. Și, mai nou, am acum în perspectivă, am cumpărat ochelari de realitate virtuală, 6 perechi deocamdată, și urmează să le folosim. La lecțiile de științe am găsit ceva legat de corpul uman, de sistemul respirator, sunt o grămadă, de muzee virtuale.
Ce așteptări are învățătorul
Chiar dacă trăim în era tehnologiei, sistemul românesc de învățământ este departe de standardele europene. În aproximativ 2.400 de școli din România toaleta este încă în curte și condițiile minime de igienă lipsesc. Iar minusurile din educație nu se opresc aici. Formarea profesorilor, modalitatea de finanțare și planurile-cadru sunt doar câteva dintre schimbările pe care Marian Cîrlig și-ar dori să le vadă în viitor în învățământul din țara noastră.
Marian Cîrlig, învățător: Nu poți să introduci pe planurile cadru de la gimnaziu, noile planuri cadru, informatică și tehnologia informației, în condițiile în care nu ești sigur că tu ai, în toate școlile gimnaziale, cabinete de informatică. Or, dacă trăiești cu impresia că acele cabinete de informatică prin care s-a făcut dotarea școlilor acum 10 ani mai pot fi funcționale, te înșeli, pentru că sunt uzate moral. Și ale mele au fost, dar nu mai puteau fi folosite și, așa funcționale cum erau, le-am strâns frumos și le-am dat deoparte. Ei, multe școli încă în cabinetele de informatică au acele calculatoare Pentium cu 256 de mega memorie și hard de 40 de GB. Adică... e clar.
Aurelia Gălbinașu, părinte: Deci noi avem noroc cu domnul învățător, copiii noștri chiar sunt norocoși, dar așa pentru că vrea dânsul și se zbate și ore pierdute din timpul dânsului ...dar nu că i-a pus școala sau cineva de la minister la dispoziție să faci ceva cu copiii ăia sau... nu.
Marian Cîrlig, învățător: Brusc am constatat acum, în toamnă, că mi s-a schimbat manualul și trebuie să lucrez pe un alt manual. Care nu mai are CD-ul acela cu manualul digital cu activități interactive(...) acum mă întreabă mereu - dar trebuie să mă pregătesc eu pentru așteptările lor, pentru că efectiv mi-au cerut CD-urile. „Copii, nu mai avem CD-urile". De ce? Pentru că nu mai avem... Ce să le spun? Ce înțeleg ei?
Amalia David: Școala în general le pune doar bazele, dar altceva... se dezvoltă pe parcursul timpului.
Marian Cîrlig, învățător: În planurile-cadru pentru învățământul primar era prevăzută disciplina Jocul cu calculatorul, ca o propunere. Care a picat. În acest moment, avem ca disciplină obligatorie, cu un anumit statut, într-adevăr, religia, dar nu avem absolut nicio disciplină pe planurile cadru pe învățământul primar care să presupună folosirea tehnologiei. Ăsta este răspunsul la întrebarea pe care mi-ați dat-o dumneavoastră. Adică nu se știe ce ne dorim de la acești copii.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
