Sari la conținut

„Galezi” sau „ţaragalezi”? Cum numim corect locuitorii din diverse orașe sau țări (I)

Scriitorul Radu Paraschivescu a observat că se întâmplă uneori să ezităm când ne referim la locuitorii care populează diverse oraşe sau ţări. De exemplu, cu ani în urmă, un comentator TV a lăsat să-i scape „tanzanez” în loc de „tanzanian”, cum ar fi fost corect. Tocmai spre a lămuri lucrurile, se ocupă de chestiune în această ediție a emisiunii „Pastila de limbă”.

Radu Paraschivescu: Şi să începem cu locuitorii dintr-o ţară sau din alta. Există câteva terminaţii de plural pentru aceste denumiri. Una dintre ele este „ezi”, ca în următoarele situaţii: polonezi, albanezi, portughezi, senegalezi, chinezi, congolezi, suedezi, maltezi, danezi, finlandezi, vietnamezi, filipinezi, japonezi, panamezi, islandezi, gabonezi, englezi, francezi, somalezi etc. Terminaţia de plural „ezi” se formează din terminaţia de singular „ez” (polonez, albanez, francez, englez etc.), căreia i se adaugă un „i”.

Exemple: „Guillaume e cel mai simpatic francez pe care l-am cunoscut”, respectiv „Angola a fost o colonie a portughezilor”.

Iată şi o precizare pe care o fac din pură pedanterie, fiindcă sunt convins că simţul limbii nu vă poate juca feste. Locuitorii din Ţara Galilor se numesc „galezi” şi nicidecum „ţaragalezi”, aşa cum am auzit pe cineva la o emisiune TV.

O situaţie interesantă se observă în cazul locuitorilor din Burkina Faso, care pot fi denumiţi „burkinezi”, dar şi „burkinabezi”, ambele forme fiind corecte. O a doua situaţie interesantă îi are în vedere pe locuitorii din Bangladesh, care se numesc „bengalezi”. O a treia situaţie interesantă priveşte Coasta de Fildeş, ai cărei locuitori se numesc „ivorieni”. Denumirea vine de la „ivoriu”, care este sinonimul substantivului „fildeş” şi care are drept echivalente substantivele „ivoire” în franceză şi „ivory” în engleză. De altfel, denumirea franceză a Coastei de Fildeş este Côte d'Ivoire, iar cea engleză, Ivory Coast. O a patra situaţie interesantă, părăsind temporar Africa pentru Europa, ţine de locuitorii statului Monaco. Aceştia sunt numiţi monegasci (la singular, „monegasc”), într-o construcţie care seamănă în ultima ei parte cu substantivul „basci” (la singular „basc”), care-i denumeşte pe locuitorii din Bilbao, San Sebastian şi alte oraşe din Ţara Bascilor. În fine, o a cincea situaţie interesantă îi priveşte pe locuitorii din Guineea, care pot fi denumiţi atât „guineezi”, cât şi „guineeni”, ambele forme fiind corecte.

Iar pluralul „guineeni” ne aduce la a doua mare terminaţie de plural pentru denumirile locuitorilor din anumite ţări. E vorba de categoria în care forma de singular cu terminaţia „ian” sau „ean” devine la plural „ieni” sau „eni”, aşa cum se întâmplă cu hondurieni, italieni, coreeni, indieni, tanzanieni, norvegieni, namibieni, bolivieni, columbieni, brazilieni, argentinieni, chilieni, paraguayeni, venezueleni, egipteni, algerieni, irakieni, iranieni, australieni etc.

Exemple: „Am făcut schimb de adrese cu un italian pe care l-am cunoscut în avion”, respectiv „La meci au asistat optzeci de mii de brazilieni”.

Mai trebuie spus că locuitorii din Peru sunt numiţi în două feluri: fie „peruvieni” (la singular „peruvian”), fie „peruani” (la singular „peruan”).

Şi cu asta trecem la o categorie de plural considerabil mai mică, în care încap mai puţine denumiri de locuitori decât în precedentele. Este vorba de categoria cu forma de singular „an”, din care se formează pluralul „ani”. Am vorbit adineauri de dubletul „peruan-peruani”, cărora e momentul să le adăugăm acum denumirile costa-ricani, dominicani, mozambicani, marocani sau germani.

Exemple: „E pentru prima dată că la conducerea acestui for este numit un marocan”, respectiv „Concertul s-a desfăşurat în faţa unei mulţimi frenetice de mozambicani”.

O categorie şi mai mică este cea a locuitorilor al căror plural se termină în „oli”, care se formează din forma de singular „ol”. Aşa se întâmplă cu dubletele „spaniol-spanioli” şi „mongol-mongoli”.

În fine, trebuie remarcate şi denumirile de locuitori care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile amintite şi primesc un „i” la singular pentru a forma pluralul. Iar aici intră următorii: ruşi, turci, greci, sârbi, cehi, sloveni, arabi, unguri, bulgari, slovaci, tadjici, azeri şi români. În plus, există situaţii când „it” şi „iot” de la singular devin „iţi” şi „ioţi” la plural, aşa cum se întâmplă cu dubletele „saudit-saudiţi”, „yemenit-yemeniţi” şi „cipriot-ciprioţi”.

Am vorbit până acum despre locuitorii din diverse ţări. Vă propun ca în emisiunea viitoare să ne ocupăm de locuitorii anumitor oraşe.

Pe aceeași temă

Risc de monumentalizare

Într-un timp care privilegia şopârla, aluzia şi limbajul esopic, Cristian Ţopescu a fost, alături de Sanda Ţăranu şi...