Cum ar putea un actor modern să fie înrudit cu un monarh medieval? Pare o legătură puțin probabilă și rară, dar experții în genealogie spun că, dacă ne uităm în urmă suficient de mult, un număr surprinzător de mare de oameni vor găsi un strămoș regal, relatează BBC.
Într-un episod recent al emisiunii TV de genealogie „Cine crezi că ești?”, actorul Josh Widdicombe a descoperit că este un descendent al lui Edward I, care a murit în urmă cu mai bine de 700 de ani în Anglia.
Dar nu a fost singurul exemplu. Danny Dyer, vedetă TV, a descoperit în timpul unei emisiuni la BBC că este rudă cu Edward al III-lea, Alexander Armstrong este un descendent al lui William Cuceritorul, iar Sir Matthew Pinsent este tot o rudă îndepărtată a lui Edward I.
Deci ce se întâmplă? Genele care au pus regii pe tron produc acum o aristocrație a celebrităților? Sau acestea sunt doar niște coincidențe remarcabile și neobișnuite, un ac în carul de fân?
Potrivit experților în genealogie, dacă se uită în urmă suficient de departe, un număr surprinzător de mare de oameni vor găsi un strămoș regal.
„Nu este un lucru atât de neobișnuit”, spune Graham Holton, care predă un curs postuniversitar de genealogie la Universitatea Strathclyde din Glasgow. Și pentru a ilustra ideea, el este și un alt descendent al lui Edward I.
„Dacă poți dovedi cu adevărat acest lucru este una dintre probleme. Probabil că mulți oameni nu ar putea dovedi acest lucru cu documente”, spune Holton.
Folosind modele anterioare ale numărului de descendenți de-a lungul generațiilor, el spune, ca estimare generală, că ar putea exista două milioane de oameni în viață legați de Edward I. Deoarece documentele majorității familiilor obișnuite nu se întind atât de departe în timp, majoritatea oamenilor nu știu despre aceste legături.
Dar pe orice stradă sau în orice autobuz aglomerat ar putea exista o cineva cu o legătură cu acest monarh medieval.
Holton nu a fost neapărat încântat de legătura lui regală.
„A fost foarte interesant. Dar fiind scoțian și Edward I fiind cunoscut drept Ucigașul Scoțienilor, nu am fost în al nouălea cer”, spune el.
Turi King, profesoară de genetică la Universitatea din Leicester, a făcut cercetări în cazul lui Richard al III-lea și spune că există „practic milioane” de oameni în viață acum care sunt rude cu familia acestui suveran din secolul al XV-lea.
Descendenții în viață ai uneia dintre surorile sale au permis cercetătorilor să folosească ADN-ul pentru a ajuta la identificarea oaselor lui Richard al III-lea găsite în Leicester.
King spune că de multe ori nu se știe cât de mult se vor suprapune arborii genealogici atunci când te întorci atât de mult în timp.
„Întotdeauna le spun oamenilor că suntem cu toții rude. Este doar o chestiune de grad”, spune ea.
Dacă ne întoarcem în timp cu peste 20 de generații în urmă, pe baza ratei medii de reproducere, toată lumea va avea milioane de strămoși. În loc de arbori genealogici separați, ea spune că legăturile de familie devin niște împletituri.
Realitatea genetică este că toți suntem produsul secolelor de amestecare și fuziune, migrație, ascensiuni și căderi sociale, interconectate în multe feluri, spune King.
Mulți dintre noi avem strămoși comuni. Și dacă cineva are strămoși în Marea Britanie până în Evul Mediu, King spune că este mai probabil să fie înrudit cu o ramură a unuia dintre regi decât să nu aibă această relație.
Dacă te întorci și mai departe în timp, cu câteva mii de ani, profesorul de genetică spune că există modele și mai mari de ascendență comună, nu doar în Marea Britanie, ci între oameni care trăiesc în diferite țări și continente.
„Cu toții facem parte dintr-o familie uriașă”, spune profesorul King.
Să poți naviga înapoi către o rudă medievală identificabilă depinde adesea de găsirea unui „strămoș de intrare”, spune Else Churchill, genealog și mebră a Societății Genealogilor din Londra.
Pe de ală parte, oamenii apelează din ce în ce mai mult la ADN pentru legături de familie. Și Churchill și-a descoperit propria istorie neașteptată. Dar nu are legătură cu un rege medieval.
„Am descoperit prin ADN că tatăl meu nu este tatăl meu. Am cercetat istoria familiei timp de 40 de ani, așa că a fost un șoc. Nu aveam nicio bănuială”, spune ea.
„Cunosc oameni care au fost zguduiți când au făcut astfel de descoperiri. Eu nu am fost, dar m-a făcut să încep să mă gândesc la identitate”, spune ea.
Churchill, ai cărei părinți nu mai trăiesc, spune că asta a făcut-o să realizeze că nu și-a pierdut niciun simț al identității descoperind această lipsă a unei legături genetice cu tatăl ei sau cu strămoșii pe care i-a cercetat atât de mult timp.
Nu i-a schimbat nici ideea de relații de familie și nici nu i-a diminuat entuziasmul pentru munca de detectiv al genealogiei.
„Nu îmi înțeleg identitatea gândindu-mă că în 1630 a existat un tip pe nume Thomas Churchill, care este strămoșul meu. Este interesant din punct de vedere istoric, dar nu sunt cu adevărat eu. Familia nu ține neapărat de gene sau de strămoși”, spune ea.
Editor : M.B.
