BUSINESS CLUB. China a avut, în 2013, cea mai slabă creștere economică din acest mileniu
Totuşi, chiar dacă guvernul de la Beijing ar vrea o creştere economică ceva mai mare, cifrele nu sunt în niciun caz catastrofale. Economia chineză arată suficient de bine cât să atragă din ce în ce mai mulţi bani străini, care sunt investiţi îndeosebi în proprietăţile imobiliare din Beijing, Shanghai şi alte oraşe mari.
Aceşti bani străini folosiţi pentru achiziţia de proprietăţi întăresc yuanul chinezesc pe care guvernul de la Beijing încearcă să îl lase ceva mai liber.
Iar un yuan mai tare îi afectează pe exportatorii chinezi care se simt oarecum abandonaţi în condiţiile în care liderii comunişti încearcă să transforme economia într-una bazată mai puţin pe comerţul internaţional şi mai mult pe consumul intern.
În ciuda crizei din Occident, exporturile de indicatoare luminoase ale unei fabrici din Shanghai au crescut constant în ultimii ani. Însă, în ciuda vânzărilor bune, profitul fabricii este din ce în ce mai mic. Patronul se plânge că salariile şi taxele au crescut şi că valuta pe care o încasează pe mărfuri valorează mai puţin după aprecierea yuanului chinezesc din ultima perioadă.
Deocamdată fabrica supravieţuieşte, însă, în curând ar putea fi forţată să îşi scumpească exporturile, ceea ce ar însemna o scădere a vânzărilor.
Iar aceasta este problema tuturor exportatorilor chinezi care se consideră victimele colaterale ale noiilor reforme economice dictate de Partidul Comunist.
Guvernul de la Beijing vrea ca economia chineză să depindă mai puţin de exporturi şi mai mult de consumul intern. Urmează astfel o perioadă de tranziţie în care, spre nemulţumirea aceluiaşi guvern, economia chineză şi-ar putea continua frânarea uşoară pe care a înregistrat-o în ultimii doi ani.
Anul trecut, economia Chinei a crescut cu 7,7%, cel mai scăzut nivel din 1999 încoace.
„Îngrijorarea este că, dacă te concentrezi pe reformele structurale, impactul pe termen scurt poate fi negativ. În aceste condiţii , cum să atingi ambele obiective: reformă şi creştere economică, rămâne o întrebare dificilă pentru autorităţi”, spune Zhu Haibin, economist la JP Morgan.
Guvernul de la Beijing va trebui în acelaşi timp să gestioneze problema speculatorilor străini care cumpără proprietăţi în China cu gândul că le vor putea revinde scump când cererea pentru ele va creşte. Valuta pe care aceşti speculatori o pompează în China întăreşte şi mai tare yuanul, ceea ce pune şi mai tare presiune pe exportatorii chinezi.
Un faliment istoric, la orizont
În vreme ce exportatorii reuşesc să supravieţuiască, situaţia este mai complicată în sistemul financiar din China care se pregăteşte de un faliment istoric.
Pe 31 decembrie va ajunge la maturitate şi, cel mai probabil, va provoca pagube de 500 de milioane de dolari un produs de administrare a averii vândut în 2010 de China Credit Trust şi intermediat de cel mai mare grup financiar chinezesc, Banca Industrială a Chinei.
Este în pregatire un faliment al unei așa-numite bănci fantomă, de care este măcinat sistemul financiar chinez, în care se spune că nivelul datoriei real ar fi, de fapt, undeva la 200 % din PIB.
Produsul era o investiţie într-o companie minieră care, între timp a intrat în lichidare. Iniţial, totul părea în regulă.
În 2012, vicepreşedintele companiei miniere a fost arestat după ce a încercat să facă un fel de cămătărie inversă: nu dădea bani cu împrumut, ci le promitea dobândă celor dispuşi să finanţeze compania minieră. Un fel de depozite ilegale.
A ieşit astfel la iveală faptul că firma minieră în care investitorii îşi plasaseră banii avea mari probleme de lichiditate. Banca Industrială a Chinei spune că nu poate fi trasă la răspundere pentru o investiţie care de la bun început a avut un oarecare grad de risc.
În plus, din câte se pare, Guvernul de la Beijing nu va interveni cu despăgubiri.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
