Medicii ucraineni raportează cazuri de gangrenă gazoasă, o afecțiune asociată odinioară cu tranșeele din Primul Război Mondial și considerată mult timp ca fiind practic eradicată în Europa. Infecția bacteriană, care distruge țesutul muscular într-un ritm galopant și este mortală, a reapărut în Ucraina din cauza realităților dure ale războiului modern de tranșee, scrie The Telegraph.
Medicii din regiunile din prima linie au înregistrat recent o creștere a numărului cazurilor de gangrenă gazoasă. Aceasta se dezvoltă atunci când rănile sunt private de oxigen și se infectează cu bacterii din genul Clostridium – microorganisme care supraviețuiesc în sol și praf. Rănile de război tratate necorespunzător oferă condiții ideale pentru această infecție.
Rutele de evacuare sunt blocate din cauza atacurilor cu drone
Medicii de pe front descriu scenarii înfiorătoare. Mulți soldați suferă răni grave din cauza atacurilor cu șrapnel sau drone și stau în tranșee ore întregi sau chiar zile întregi înainte de a primi ajutor medical. Rutele de evacuare sunt adesea blocate de atacuri constante cu drone.
În spitalele de campanie improvizate, paramedicii încearcă să stabilizeze răniții – dar rezerva de instrumente sterile și medicamente este limitată. Drept urmare, rănile se infectează, încep să se agraveze, iar bacteriile se răspândesc necontrolat în țesut.
Medicii ucraineni trag semnalul de alarmă
Gangrena gazoasă este una dintre cele mai periculoase boli infecțioase. În câteva ore, bacteriile distrug țesutul muscular, eliberează toxine și formează bule de gaz sub piele. Pacienții suferă de febră mare, umflături și dureri severe înainte ca țesutul să moară. Fără un tratament prompt, infecția duce aproape întotdeauna la deces.
„Vedem complicații ale rănilor care nu au mai fost văzute de niciun om în timpul războiului”, a spus Aleks, un medic voluntar străin din zona Zaporojie.
„Astfel de întârzieri în evacuare nu s-au mai văzut în ultimii 50 de ani – probabil de la al Doilea Război Mondial, și poate nici măcar de atunci. Și vedem patologii pe care nu le-am mai văzut până acum.”
Potrivit medicilor și personalului medical militar, situația amintește de războiul de tranșee de la începutul secolului al XX-lea .
Pe atunci, gangrena gazoasă curma zeci de mii de vieți înainte ca medicina modernă și rutele rapide de evacuare să eradicheze practic boala din Europa. Astăzi, însă, condițiile războiului modern de tranșee din Ucraina - șederi prelungite în tranșee umede, sol contaminat, salvări întârziate și atacuri constante cu drone - creează un mediu în care boala a putut reveni.
Medicii ucraineni trag un semnal de alarmă: se tem că gangrena gazoasă s-ar putea răspândi și mai mult în spitalele suprasolicitate sau în locurile în care îngrijirea rănilor este inadecvată. Organizațiile internaționale încearcă acum să ajute cu echipamente medicale suplimentare și antibiotice.
Infecția apare de obicei în urma leziunilor traumatice, cum ar fi răni profunde provocate de arme de foc sau explozii, în special atunci când îngrijirea medicală este întârziată, așa cum se întâmplă frecvent în Ucraina.
„Avem oameni care vin la spital după ce au fost răniți de câteva săptămâni, stând pur și simplu în puncte de stabilizare subterane, fiind menținuți în viață cât de bine putem”, a spus Aleks.
„Gangrena gazoasă este ceva ce înveți la școală... În Ucraina, însă, o vezi, pentru că oamenii stau cu acest tip de răni și nu primesc îngrijiri adecvate – pur și simplu nu poți să-i transporți la spital suficient de repede pentru a-i trata corespunzător.” Tratamentul gangrenei gazoase este dificil, iar recuperarea este departe de a fi garantată, chiar și în cele mai bune spitale.
„În mod normal, tratamentul gangrenei gazoase implică debridarea chirurgicală (îndepărtarea țesutului infectat) împreună cu doze foarte puternice de antibiotice intravenoase”, a spus dr. Lindsey Edwards, lector senior în microbiologie la King’s College London.
„Este o infecție extrem de periculoasă pentru viață: dacă nu este tratată, rata mortalității este de aproape 100%.”
Însă în Ucraina, debridarea, precum și utilizarea țintită a antibioticelor, sunt adesea aproape imposibile în perioada imediat următoare accidentării, din cauza accesului limitat la laboratoare.
„În mod normal, microbii ar fi examinați, cultivați și s-ar utiliza diverse tehnici pentru a determina dacă există rezistență la medicamente”, a explicat dr. Edwards.
Editor : Marina Constantinoiu
